1001 Dileme

1 august 2012
1001 Dileme jpeg

- argument -

Taman înainte de referendum, numărătoarea săptămînilor cu Dileme a ajuns, pe 26 iulie, la o mie (precum volintirii lui Galibardi: „o mie, domnule, numai o mie, dar unul şi unul, dă cu puşca-n Dumnezeu“). Cu numele Dilema au apărut, sub egida Fundaţiei Culturale Române, 559 de ediţii, iar cu numele Dilema veche au apărut 441. Total – o mie. Într-o aşa „atmosferă încărcată“, nu prea era loc să ne sărbătorim sau să marcăm cumva ocaziunea. Am lăsat-o pentru Dilema cu numărul 1001. Am aşteptat să treacă referendumul – carele a devenit un moment marcant în istoria recentă a României. Multă lume am auzit spunînd, în ultimele săptămîni, că trebuie să lase cutare trebuşoară ori activitate ori întîlnire importantă „după referendum“. Nici în scrierile lui Caragiale nu era altfel. „Plebicistul“ era un punct de hotar în dezbaterea politică din O scrisoare pierdută atunci cînd trebuia argumentată – să vezi coincidenţă! – revizuirea Constituţiunii: „S-o luăm de la plebicist...“. Aşa încît am hotărît să marcăm prima mie de Dileme, începînd mia a doua printr-un dosar construit în jurul cîtorva texte antologice ale Patronului. (Aşa i se spune Dumnealui în redacţia noastră, simplu: Patronul. De la dl director fondator citire.)

O dată la o mie de numere, am decis că ne putem permite să-l avem „colaborator“ chiar pe Caragiale, aşa încît am selectat cu grijă cîteva opuri din publicistica dumisale. La sfîrşitul secolului al XIX-lea, marile teme erau cam aceleaşi: de ce avem un Stat, şi nu avem o societate, care e relaţia între cultură şi politică, libertatea opiniilor, cum ne vede Europa etc. etc. Ba chiar şi unele subiecte particulare abordate de Dumnealui în Epoca ori Voinţa naţională par să fi rămas, cu o consecvenţă demnă de o cauză mai bună, şi pe agenda noastră: bunăoară, soarta judeţului Teleorman, „campion“ într-ale politichiei, dar sărac şi bîntuit de nevoi.

Drept pentru care, spre a nu complica şi mai mult situaţiunea prin cine ştie ce comentarii sofisticate despre „actualitatea lui Caragiale“, am reprodus în acest dosar cîteva articole scrise chiar de Patronul nostru (Patron şi atît; nu ne-ar ierta necugetarea de a-l numi, Doamne fereşte, „Patron spiritual“). Plus o recapitulare a „miticismului“, două secvenţe despre televizor şi mall – aceşti doi idoli ai zilelor noastre – şi oarece ştiri memorabile de la „plebicistul“ care tocmai s-a încheiat, dar ale cărui ecouri sînt departe de a se fi stins. Fiţi sănătoşi şi veseli!

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Marea provocare a noii magistrale de mare viteză. Cum s-a lucrat la tunelurile feroviare de pe valea Mureșului VIDEO
Aflată de șase ani în șantier, noua magistrală feroviară Simeria - Arad (km 614) a acumulat numeroase întârzieri. Cele mai complexe lucrări au loc pe tronsonul Gurasada - Ilteu, unde sunt săpate tuneluri pe un sector de aproape doi kilometri.
image
Orașul european care oferă recompense turiștilor, în timp ce în altele sunt împroșcați cu pistoale cu apă
Un oraș european oferă turiștilor stimulente financiare, în timp ce localnicii din Barcelona stropesc vizitatorii cu pistoale cu apă, în semn de protest față de „invazia” lor.
image
Cine este J.D. Vance, cel pe care Trump l-a ales ca vicepreședinte. L-a catalogat în trecut pe fostul președinte drept un „Hitler al Americii”
Donald Trump l-a ales ca vicepreşedinte pe senatorul din Ohio J.D. Vance, care l-a catalogat în trecut pe magnat drept ”idiot” şi ”nociv” şi un ”Hitler al Americii”.

HIstoria.ro

image
Destinul unui general uitat, în „Historia” de iulie
„Rareori un simț mai înalt al datoriei și al dreptății s-a împerecheat cu o mai desăvârșită simplicitate, cu o mai prietenească modestie,” spunea istoricul Gheorghe Brătianu despre Nicolae Dăscălescu – general decorat, apoi deținut politic și țăran sărac. Descoperiți un destin excepțional.
image
Pe vremea când nu exista cod roșu și aer condiționat: în 1911 canicula a făcut prăpad în Europa și SUA
Chiar dacă valurile de căldură devin din ce în ce mai intense și mai frecvente ca urmare a încălzirii globale, acestea nu reprezintă un fenomen nou în istorie. Un exemplu tragic este vara anului 1911, când Franța a fost lovită de un val de căldură devastator. În acea perioadă, peste 40.000 de oameni
image
De ce mergeau bogătașii ruși la Nisa?
Citirea romanului Fum, de Turgheniev, dar și reluarea prozei mele despre Rușii de la Baden Baden, au făcut să mă întreb: De ce mergeau rușii din lumea înaltă în Occident în proporție de masă? De ce nu dădeau năvală occidentalii în Rusia țaristă?