Poetul în universul Star Wars

Publicat în Dilema Veche nr. 788 din 28 martie - 3 aprilie 2019
Poetul în universul Star Wars jpeg

● Radu Andriescu, Jedi de provincie, Casa de Editură Max Blecher, 2018.

Tinde să fie un clișeu a vorbi despre „discreția“ unui scriitor, iar de la un punct încolo devine chiar un deserviciu. Radu Andriescu nu este un scriitor discret, în sensul în care sînt omagiați uneori provincialii timizi, care își lucrează opera în singurătate, avînd parte de o recunoaștere întotdeauna întîrziată și inevitabil condescendentă. Dimpotrivă, e unul dintre cei mai respectați poeți ai generației sale și, totodată, un individualist care evadează din bilanțurile generaționale și regionale. Avînd o voce inconfundabilă datorită volumelor sale mai vechi Sfîrșitul drumului, începutul călătoriei, Punțile Stalinskaia sau Pădurea metalurgică, Radu Andriescu traversează de ceva timp o remarcabilă creștere de formă. După o pauză de creație de vreo șase ani, el a revenit în 2016 publicînd, în doi ani succesivi, două cărți proaspete, un fel de romane-poem despre personaje ficționale, dar identificabile în filigranul biografiei lirice pe care poetul și-a compus-o în tot acest timp: Cînd nu mai e aer și Gerul dintre ei. Iar anul trecut a venit un volum „personal“, în care Andriescu vorbește din nou în nume propriu, un volum valoros, care trebuie să rețină atenția: Jedi de provincie.

În el, Andriescu se proiectează ca Jedi, războinic cu sabie. Dar modelul său, mi se pare, este mai curînd clasicul Yoda din trilogia originală Star Wars, monstrulețul acrobatic care vorbește pe dos, iar nu Jedi-i statuari din prequel-ul din 1999 The Phantom Menace, jucați de alde Liam Neeson și Ewan MacGregor. Dacă eroul său e un Jedi, e unul caraghios ca Yoda, inadecvat, care se bate cu fluturii „printre pîlcurile de ceapa-ciorii“ sau își trîntește sabia de servieta plină cu acte. Legătura cu universul Star Wars este, de fapt, personală și pornește de la o poveste optzecistă, din vremea cînd autorul făcea naveta la Pașcani, la un liceu muncitoresc. Acolo, un elev mediocru, lovit în cap de o bară de neon (asemănătoare, se știe, cu săbiile Jedi) desprinsă din tavan, începe brusc să ia note bune, ceea ce trezește reverii pedagogice violente: poate că elevii trebuie bătuți cu neonul ca să se deștepte. Deci un Jedi provincial este profesorul care, în fața realității mîloase, tinde să accepte eșecul profesional, să se resemneze, să devină și el un bătăuș de elevi, ca toți ceilalți.

Dar această anecdotă riscă să dea o imagine greșită despre poezia lui Radu Andriescu, care nu e narativă decît rareori, și atunci cu un aer de comedie deadpan. În general, poeziile sale focalizează pe detalii reale, care par absurde, dar nu sînt: „îmi pun dimineața morcovul pe cap / și merg la curs“; „stolul de drone zboară tihnit, / pe cerul limpede“; „pînă să vină taxiul, / țigara bucșită cu salpetru / arde de tot“. El face parte din acea școală de poeți – nu chiar așa de bine reprezentată cum s-ar crede după patru decenii de „poezie a realului“ – care crede într-o etică a dicțiunii poetice și evită retorica și „semnificativul“, preferînd revelația în doi peri, iluminarea ambiguă, metanoia îndoielnică, de trei parale. Feeling-ul general este unul de provizorat dureros, de șubrezenie generală, insinuată în lucruri ca și în amintiri: „Mă tem că locul în care nu vreau să fiu / e chiar aici, acum, cînd plouă / și e frig / și nu mai știu la ce folosesc lucrurile permanente, / în viața unui om“. Poetul se plînge că e „obosit și redundant“, înregistrează dese stări de „hipotermie sufletească“ și constată reziduuri afective dureroase în epoca hi-tech: „sînt făcut din plastic, dar mă doare“. Inevitabil, inspirația suferă. Poetul contemplă „hîrtia perfectă, fără litere, / dintr-un unghi mort“ și visează refugiul creator „într-un loc gol. / Cel mai gol loc / pe care și-l poate permite / fără să cadă / în anxietăți inutile. / […] Unul golit doar / de lucruri și umbre mișcătoare, / de unități lexicale și legi gramaticale. / Are nevoie / de așa un gol, mai mic, / care să nu permită expresii frumoase“. Acest loc gol, auster, trebuie să fie spațiul propriei interiorități, de aceea nu tolerează frumusețea de confecție. E un spațiu de maximă intimitate, dureros la atingere, sensibil ca nitroglicerina (mai puțin stabilă decît trinitrotoluenul, am verificat!).

Radu Andriescu se simte incomod atunci cînd trebuie să se prezinte pe sine, deși poezia e genul subiectiv, n-ai ce-i face. El detestă egotismul și refuză mitul personal, ceea ce-l face atipic într-un peisaj plini de douămiiști automitologizanți. De aceea se ascunde sub chipuri de împrumut, mai toate comice, și își cere scuze pentru imaginația sa livrescă: „mă ascund și acum / în spatele unor personaje. / Le spun erou sau jedi, de-o vreme / și caut alibiuri prin cărți“. În compensație, invocă embleme din alte mitologii, de la unele veritabile, dar întotdeauna marginal-exotice (cea islandeză, prin motanul Jola, cea irlandeză, prin eroul Cuchulainn), la altele, culturale: limba toki pona, baronul Hans Phaal, bavareza Raue Elsa, frații bandiți Dalton, compozitorul Hugues le Bars. Produce un jazz frenetic al asocierilor culturale, făcînd să nu-i poți citi poeziile fără YouTube și Google. Adevărul e că mare parte din poezia de azi te trimite la astfel de bibliografie colorată, plină de energie gîfîitoare, care te împiedică să auzi vocea proprie a poetului. Tind însă să cred că, la Radu Andriescu, acest camuflaj cultural nu vine din lipsa de soluții, ci dintr-o mare exigență etică. Poemele sale iscusite mixează aluzii intermediatice și reminiscențe personale, protejînd sensibilitatea ultimelor prin ingeniozitatea celorlalte. Rezultatul e o poezie admirabilă, adevărată tocmai pentru că e atît de ingenioasă.

Doris Mironescu este critic literar. Cea mai recentă carte publicată: Viaţa lui M. Blecher. Împotriva biografiei, Editura Humanitas, 2018.

956 16 Cazacu1 jpg
Un maestru al jazz-ului spiritual
La cei 84 ani ai săi, Charles Lloyd a fost decanul de vîrstă al invitaților ediției de anul acesta a Festivalului de Jazz de la Gărîna.
c sebastian marcovici 1 jpg
O pădure, trei călăreți, o fată frumoasă. Și „Persona” lui Andryi Zholdak la FITS
Cîteva note fugare pe marginea spectacolului „Femeia mării”, prezentat pe scena Festivalului de Teatru de la Sibiu de trupa Teatrului Național Marin Sorescu.
955 15 Razvan Scurtu jpg
954 15 Jinte Deprez & Maarten Devoldere jpg
„Cîntecele de dragoste n-o să fie niciodată depășite” – interviu cu muzicianul Maarten DEVOLDERE
„Pentru mine, albumele cu cea mai mare însemnătate sînt despre dragoste și despărțiri.”
953 15 Gabriel Achim jpg
953 21 Banu2 jpg
Peter Brook, dispariția
El a ştiut întotdeauna cum să injecteze energie şi să însufleţească un public care a resimțit dorinţa regizorului de a-l erija în partener.
p 22 Monica Stan credit Lorand Vakarcs jpg jpg
„Cînd nu mai ai droguri, te hrănești cu afecțiunea celorlalți” – interviu cu Monica STAN
„Și relațiile de familie pot fi foarte toxice. Se creează relații codependente, toată lumea încearcă să extragă ceva de la celălalt, doar că aici nu sînt bani.”
p 23 credit P  Dalea jpg
Mai rău ca moartea
Datorită acțiunii de la Reșița, am observat cum opinia publică poate fi stîrnită printr-un demers artistic, asumîndu-și o postură interogativă sau reflexivă în raport cu lumea socială și dramele ei.
951 15 Marius Giura foto Andrei Becheru jpg
„Generațiile de muzicieni se schimbă“ – interviu cu Marius GIURA
„Sîntem mîndri de artiștii pe care am reușit să îi invităm. Ei au adus faimă acestui festival.”
951 16 Credit foto Adi Molnar 1 jpeg
„Trec printr-o perioadă crem cu abțibilduri” – interviu cu OIGĂN
Am umblat pe străzi cu sens unic, m-am uitat în casa liftului cînd el era plecat la supermarket și mi-am găsit un fel de voce doar a mea.
p 15 Delta Bucurestiului 0778 jpg
„Încerc să încetinesc dispariția amintirilor din acest loc” – interviu cu regizoarea Eva PERVOLOVICI
„Pentru mine era important să arăt în film acest trecut simbolic, în același timp artistic și spiritual, al închisorii Văcărești.”
947 15 Alexandru Belc jpeg
„Mă interesează legătura dintre trecut și prezent” – interviu cu regizorul Alexandru BELC
„Cît de mult putem să ne luptăm pentru a nu lăsa compromisul să se instaleze în noi?”
p 15 coperta2 jpg
Nota traducătorului
Seria romanelor „În căutarea timpului pierdut” de Marcel Proust va apărea, începînd din acest an, la Editura Cartier în noua traducere a lui Cristian Fulaș.
p 21 jpg
David Lynch: fuga psihogenică
La David Lynch există o doză bine echilibrată de mister și de inexplicabil, de gangsteri și femei în pericol, de dedublare și subconștient.
945 15 Sebastian Strasser png
„Mi s-ar părea fabulos să fac un film SF în România” – interviu cu regizorul Sebastian STRASSER
Tehnica învățată în ultimii zeci de ani aș vrea să o aplic la poveștile autentice care sînt parte din sufletul țării în care m-am născut.
945 22 Christian Badea jpeg
„Voiam să aud ceva care să-mi dea încredere că există potențial” – interviu cu dirijorul Christian BADEA
„Tehnic, muzicienii tineri sînt buni, atitudinea lor e bună. Trebuie timp.”
„Altfelul este de multe ori mai ademenitor și, uneori, mai trainic” – interviu cu Horațiu MĂLĂELE jpeg
„Altfelul este de multe ori mai ademenitor și, uneori, mai trainic” – interviu cu Horațiu MĂLĂELE
„Cînd viața începe să te cutremure și ești în pericol să te prăbușești e bine să te agăți de ce-ai făcut pînă atunci.”
„Cred că adevăratul personaj a fost textul” – interviu cu actrița Marina PALII jpeg
„Cred că adevăratul personaj a fost textul” – interviu cu actrița Marina PALII
„Aș investi în educație și apoi aș trăi o sută de ani să văd roadele ei într-o societate sănătoasă.“
Bienala, un loc al fugii continue – interviu cu Cosmin COSTINAȘ jpeg
Bienala, un loc al fugii continue – interviu cu Cosmin COSTINAȘ
„Sperăm ca un anumit tip de relație să se stabilească între obiectul artistic, între personajele de pe ecran și conversațiile interioare pe care fiecare dintre noi le avem.”
Istoria culturală a lumii povestită de culori jpeg
Istoria culturală a lumii povestită de culori
Albastrul prosperă doar pe tărîmurile nepămîntești ale cerului, ale mării și ale orizontului.
Jafar Panahi – film și cenzură, de aproape și de departe jpeg
Jafar Panahi – film și cenzură, de aproape și de departe
Debutul cinematografic și scenariile metaforice care vorbeau despre sistemul totalitar apar și în urma propriilor experiențe politice.
În preajma și totodată în inima Ansamblului brâncușian de la Tîrgu Jiu jpeg
În preajma și totodată în inima Ansamblului brâncușian de la Tîrgu Jiu
Noua carte trebuie percepută ca o sinteză esențială, consacrată devenirii singurei opere monumentale transmise nouă de Constantin Brâncuși, dar și semnificației acesteia.
Poetul într un oraș de graniță jpeg
Poetul într-un oraș de graniță
Despre Petre Stoica cineva mai prețios ar putea spune că a îngenuncheat în fața poeziei și a plecat din cele lumești exact de ziua ei.
„Original înseamnă să găsești personaje verosimile și să le pui în situații adevărate” – interviu cu regizorul Bogdan George APETRI jpeg
„Original înseamnă să găsești personaje verosimile și să le pui în situații adevărate” – interviu cu regizorul Bogdan George APETRI
„Plec la drum cu o idee, cu o poveste, gîndindu-mă strict doar la personaje, la situațiile în care se află ele, la problemele cu care se confruntă, la deciziile pe care trebuie să le ia.”

Adevarul.ro

image
Vacanţe de coşmar pentru zeci de mii de turişti blocaţi într-o staţiune. O familie susţine că trebuie să dea 26.000 de dolari pentru o săptămână de cazare
Vacanţele în oraşul turistic Sanya de pe insula tropicală Hainan din China au devenit un coşmar în acest weekend pentru zeci de mii de turişti care au rămas blocaţi acolo brusc, după ce autorităţile chineze au impus lockdown din cauza a peste 1.200 de cazuri de Covid-19.
image
EXCLUSIV Bărbatul cu probleme psihice care şi-a măcelărit familia, în Argeş, nu mai fusese evaluat de o comisie din 2004
Bărbatul de 53 de ani din comuna argeşeană Bascov care a masacrat cinci membri ai familiei şi avea probleme psihice nu a mai fost evaluat de către o comisie de specialitate de acum 18 ani, legislaţia fiind una extrem de permisivă.
image
EXCLUSIV Autorul masacrului din Argeş suferă de schizofrenie. Psihiatrul său: „Avea relaţii strict cu familia“
Viorel L., bărbatul de 53 de ani din comuna argeşeană Bascov care şi-a masacrat familia, suferea de mai mult timp de schizofrenie şi urma un tratament medical. Bărbatul nu avea un loc de muncă şi stătea în majoritatea timpului în curtea casei, fiind o persoană izolată.

HIstoria.ro

image
Pacea de la București (10 august 1913): „Ne-am jucat de-a Congresul de la Viena”
O sursă interesantă despre evenimentele anilor 1912-1913 o reprezintă însemnările celor două personalități ale Partidului Conservator – Titu Maiorescu și Alexandru Marghiloman. Jurnalele celor doi sunt caracterizate de un veritabil sincron.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.