„Cînd îți privești corpul, îl vezi cît de depășit este“ – interviu cu Stelarc, artist vizual

Publicat în Dilema Veche nr. 746 din 7-13 iunie 2018
„Cînd îți privești corpul, îl vezi cît de depășit este“ – interviu cu Stelarc, artist vizual jpeg

Unul dintre invitații Festivalului Nova, dedicat noilor tehnologii în artele performative, a fost Stelarc, un controversat artist contemporan, pionier al augmentării corporale, un explorator continuu al limitelor propriului corp, binecunoscut pentru proiectele sale ce implică robotica, realitatea virtuală, Internetul, biotehnologia; un creator de „arhitecturi anatomice alternative“, cercetător în cadrul Curtin University din Perth, Australia, prezent chiar în acest moment într-o expoziție istorică intitulată „Artiștii și roboții“, la Grand Palais, Paris. Corpul performează dincolo de granițele pielii sale, ne spune Stelarc.

În 40 de ani de carieră artistică ați dezvoltat numeroase lucrări de artă care analizează capacitățile extinse ale corpului uman. Cum a început totul în anii ’70?

Fără să vreau să sune nerespectuos, motivul pentru care am început să lucrez în mediul performance-ului a fost că am descoperit că eram un pictor prost în școala de artă. Eram invidios pe dansatori, gimnaști și cîntăreți, care își foloseau trupurile atît ca mijloc de expresie, cît și ca tip de experiență. Am fost întotdeauna interesat de arhitectura evolutivă a corpului uman, de modul în care corpul operează și devine conștient în lume; acesta a fost primul impuls pentru a face instalații corporale. După arta minimală și conceptuală, artistului nu i-a mai rămas decît propriul corp pentru a face artă.

Erați interesat de acționismul vienez?

Nu în special, dar cunoșteam întreaga istorie a artelor performative. Momentul-cheie a fost atunci cînd am trăit în Japonia. Am fost foarte interesat de cultura orientală, dar și de tehnologia de ultimă oră, și ceea ce m-a impresionat cel mai mult erau luptele Sumo, dansul Butoh și robotica japoneză.

Cum s-a produs și se produce această legătură între artă și tehnologie? Cu cine colaborați, mai exact?

Primele proiecte pe care le-am făcut în școala de artă au fost căștile care despart viziunea binoculară. La începutul anilor ’70, mi-am cercetat vizual interiorul corpului, filmînd 3 metri de spațiu interior în plămîni, stomac și colon. Cred că Al treilea braț a fost primul proiect care a necesitat consultarea și expertiza inginerilor și programatorilor. A fost nevoie de zece ani pentru a găsi trei chirurgi plastici care să finalizeze implantarea unei urechi pe propriul meu braț. Mă interesează modul în care pot actualiza aceste idei interdisciplinare. Ca artist nu mă interesează doar să speculez. Să ai o idee e ușor. Ceea ce este dificil este să-ți actualizezi ideile, să le experimentezi personal și, prin urmare, să articulezi ceva semnificativ. Ideile pot fi autentificate doar prin acțiunile lor. Situația neașteptată se află în chiar procesul de facere a artei. Arta nu se produce în planificarea unui performance, ceea ce e interesant e tocmai alunecarea dintre intenție și rezultat. Asta este arta: nu ideea ta inițială, nu rezultatul așteptat, ci tocmai această glisare între cele două. Și toate accidentele care au loc între ele.

Vă aflați întotdeauna în vecinătatea științei. Doza de „neprevăzut“ se schimbă odată cu evoluția științei?

Arta nu este despre știință. Dar tehnologia este cea care conectează arta la știință. Oamenii de știință și artiștii au metodologii diferite. Rezultatele știin-țifice trebuie să genereze predicții, să fie demonstrabile, verificate și aprobate. Arta, în schimb, nu este utilitară și nici măsurabilă în același mod. Oamenii de știință adoptă o abordare reductivă, în timp ce artiștii sînt mult mai deschiși la noi posibilități: nu trebuie să fii rațional și nici chiar inteligent ca să faci artă bună. Și arta bună poate fi proastă în sine.

Dar de ce ai nevoie exact ca să fii un artist bun?

Arta este mai mult despre afecte decît despre informație. E mai mult despre intuiție, autointerogare, arta adresează întrebări mai degrabă decît să genereze răspunsuri. Arta nu trebuie să afirme convențiile și estetica acceptate, ci mai degrabă să propună posibilități alternative. Arta poate fi dezordonată, șocantă și chiar pornografică. Adesea arta exprimă idei incomode, generează anxietate, incertitudine și ambivalență. O lucrare de artă are ca rezultat iterații care devin alte lucrări de artă. Deci este un proces mult mai flexibil, deschis, creativ și jucăuș.

Ați petrecut 19 ani în Japonia. Ce tehnici ale sinelui ați învățat acolo, cum v-ați educat corpul și mintea pentru a suporta performance-uri care necesită multă concentrare pentru a fi suportate fizic?

Nu a existat o formare specifică. Am fost un jucător de squash de primă clasă, am ajuns odată în sferturile de finală ale open-ului japonez, așa că m-am menținut în general în formă. Dar lucrările mele nu au legătură cu tehnica – nu sînt dansator sau compozitor. Nu e vorba atît de pricepere, cît de explorarea posibilităților neașteptate care se petrec atunci cînd îți folosești corpul.

„Sîntem viitorul“ ați spus la finalul conferinței dumneavoastră de la București. Nu testați prezentul, ci viitorul. Haideți să ne plasăm puțin pe teritoriul postumanismului.

Mă simt nesigur în definirea clară a trecutului, prezentului și viitorului. Cred că artiștii sînt mai buni la generarea unor viitoruri contestabile, deci ideile lor nu sînt dogmatice, ele nu se vor întîmpla în mod necesar, ci sînt pline de contingențe. Nu vorbim despre eugenie sau proiectarea de corpuri perfecte, ci mai degrabă despre explorarea unor arhitecturi anatomice alternative. Asta este cu adevărat important: să nu ai așteptări prea clare, care să se prăbușească ușor. Dacă aștepți ca ceva să se întîmple, acela nu mai este viitorul, ci doar actualul colaps al prezentului. Dar dacă poți să performezi cu indiferență, deschis către noi posibilități, îți permiți un timp și un ritm propriu. Dacă există un viitor, nu este unul al necesității, ci mai degrabă unul al contingenței. Are loc ca urmare a alegerilor ciudate pe care le facem.

„Alternativ“ este un cuvînt important, nu-i așa?

Este, pentru că se îndepărtează de această zonă problematică, filozofică a eugeniei. Și încurajează o abordare experimentală a corpului uman. Noi am evoluat într-un corp cu doi ochi, două urechi, o locomoție bipedă, două mîini, dar, în multe sensuri, vorbim despre un trup inadecvat, un corp prost conceput, chiar dacă minunat de complex. Am creat o A treia mînă, un Braț extins, o sculptură pentru interiorul stomacului (o sculptură nu de for public, ci una pentru un spațiu fiziologic privat), deci chiar încerc să concep mereu ceva neașteptat, care să schimbe relația dintre corp și tehnologie. Oamenii de știință folosesc tehnologia într-un mod foarte previzibil, artiștii se confruntă cu tehnologia, vin cu utilizări neașteptate și produc ceva care interoghează radical ceea ce este un corp și cum funcționează el.

În conferință ați vorbit despre Object Oriented Ontology, o filosofie care respinge un tip de gîndire care consideră existența umană ca fiind superioară celei non-umane. OOO se referă la aplicarea unui tratament egal umanului și non-umanului.

Mereu m-am referit la corp ca la un obiect, nu un obiect al dorinței, ci unul care poate fi reproiectat. Ceea ce este interesant în privința lui OOO este acest semn al egalității între un corp, un microfon, un microb, un algoritm: toate sînt la fel de importante, în acest sistem interactiv de obiecte și corpuri. Nu atît ce se întîmplă în interiorul meu sau al tău e important, ci mai degrabă ce se întîmplă între noi, comunicarea dintre noi, instituțiile sociale și culturale în care „locuim“.

V-ați întîlnit cu probleme etice de-a lungul timpului? Declarați că „tehnologia construiește natura umană“ și că ar trebui să ne ajutăm corpul să performeze mai bine. La polul opus, teologia ne-ar interzice să intervenim asupra propriului corp.

Există un spectru larg de opinii. De exemplu, poți accepta un statu quo biologic al corpului și să justifici faptul că un corp ar trebui să rămînă același. Dar cînd îți privești corpul, îl vezi cît de depășit este: trebuie să respiri mereu, inima trebuie să bată, dacă temperatura ta crește ești în pericol, trăiești în medie 80 de ani, apoi brusc te deteriorezi și mori. Și ai nevoie de 50 de ani ca să devii destul de înțelept… Deci vorbim de o durată limitată de viață.

Nemurirea e un vis vechi, cu o istorie îndelungată…

Cuvîntul „nemuritor“ nu este probabil cel potrivit, pentru că are în spate acest bagaj cultural, indică un fel de dorință transcendentală. Prelungirea vieții va deveni probabil o realitate, deoarece există multe cercetări în domeniul îmbătrînirii, în senescența celulară, dar problema filosofică mi se pare interesantă, nu neapărat rezultatul practic. Nașterea și moartea sînt strategii evolutive. Nașterea se referă la amestecarea materialului genetic pentru a crea diversitate. În timp ce moartea este legată de controlul populației. Dar acum avem posibilitatea de a crea un uter artificial, ceea ce înseamnă că existența noastră nu va mai începe odată cu nașterea, deoarece se va întîmpla deja în afara corpului uman. Și dacă putem înlocui părți defectuoase ale corpului cu organe crescute din celule stem sau organe tipărite 3D, atunci biologic nu mai murim. Deci cum mai definești existența umană dacă nu te mai naști și nu mai mori? În viitor, nu vom mai vorbi despre decese biologice, ci despre oprirea sistemelor tehnologice de susținere a vieții.

Nietzsche, în Știința voioasă, scrie că „…noi, însetații de rațiune, vrem să ne privim în față trăirile, la fel de sever ca pe o experiență științifică, ceas de ceas, zi de zi! Vrem să fim noi înșine experiențele și cobaii noștri“. Asta faceți și dumneavoastră.

Dacă ești artist performativ, trebuie să îți asumi consecințele fizice ale ideilor tale și toate riscurile medicale. Îmi folosesc propriul corp, deci elimin orice problemă etică. Mă pasionează Nietzsche, în special scrierile sale tîrzii: ideea că nu există o ființă imuabilă în spatele acțiunii. Realitatea este acțiunea, pe care o atribuim retrospectiv unui subiect.

a consemnat Daria GHIU

Foto: Steven Aaron Hughes

DoinaLemny jpg
1025 22 Mario Martone  jpg
„Și cinematograful e un joc cu reguli” – interviu cu regizorul Mario MARTONE
„Atunci cînd regizez un film după un roman, nu mă interesează să pun în scenă doar povestea personajelor, ci și vocea scriitorului.“
1024 15 ABRA, Costinesti, anii 80 jpg
Unde sînt rockerii de odinioară?
„Toți am simțit că nici un zid nu ne va mai ține despărțiți vreodată”, avea să-și amintească ani mai tîrziu unul dintre cei prezenți la eveniment.
1023 15 Abziehbild  Unapplied Arts, 2023, Arsmonitor jpg
Lumea artei – elitism non-profit sau marginal pentru profit –
Și se încearcă același lucru de către artist-run-space-urile din Casa Presei.
1022 15 Marian Crișan jpeg
„Cînd ai în film un texan călare, inevitabil te gîndești și la western” – interviu cu regizorul Marian CRIȘAN –
Ca surse de inspirație au fost compozițiile lui George Enescu și Eugen Doga, în special albumul lui Echoes of the East.
10 pentru Rushdie jpeg
Dacă pacea ar fi un premiu
Cu toate acestea, am să mă întorc acasă cu acest premiu pentru pace.
Taifas 3 png
Cineaști balcanici la Taifas – anchetă –
Pentru că sînteți o revistă românească, iar el este pentru mine cel mai interesant regizor român al momentului.
1020 15 Andrei Tanase jpg
1020 15 1 jpg
Un tip de încordare
Artistul propune un storyboard neconvențional prin plasarea privitorului într-un spațiu definit vizual prin contraste.
1019 15 Foto Cristian Sutu jpg
1018 16 foto Ariana Serban jpg
„Literatura. Arie protejată” – interviu cu Robert ȘERBAN
„Am căutat, an de an, să identificăm cîte o temă, care să nu eludeze actualitatea și realitatea.”
GRsnnKq5 jpeg
p 15 Sarutul credit A  Docea jpg
Să privești pînă cînd vezi
Operele lui Brâncuși vorbesc prin ele însele, în limbajul universal al artei.
1016 15 png
Cît de problematic este Picasso?
Demersuri pentru a realiza o dezbatere în ceea ce-l privește pe omul Picasso au apărut cu mult înainte de controversa pornită de Gadsby
image png
„Între materie și antimaterie”
O carte despre valorile actuale și dintotdeauna ale omului, rară în peisajul poeziei de azi, ce o așază pe Cristina Chiprian printre poeții de prim rang ai actualității.
image png
Un altoi identitar
Cel ce se ascundea sub această stranie silabă eram chiar eu, Emil Belu.
1015 15 TGiurgiu jpg
„Atunci oamenii și-au cam pierdut busola” – interviu cu regizorul Tudor GIURGIU –
Pentru spectatori, cred că filmul e și un fel de analiză personală asupra ideii de libertate.
1015 17b Foanene jpg
Semnul locului
Atunci cînd vorbim despre gloanțe și lacrimi avem în vedere valori ale corporalității și ale timpului.
1015 22 Sinead O'Connor, 1987 Wikimedia Commons jpg
IA vs. expectanțele hominizilor
Un alt fenomen care este în creștere e acela al încărcării datelor celor pieriți în computere care pot imita glasul și limbajul rudelor decedate.
1014 15 cop jpg
Delta Dunării – doar apa nu i-am luat-o! –
Mă tem că Delta Dunării este distrusă cu știrea multora care ar trebui să o îngrijească.
1012 15 carla teaha foto Dana Tole jpg
p 19 2 jpg
Femeile vs. Picasso. Toreadori vs. Taur
Nu scăpăm de Picasso. Și nici nu trebuie, decît din cînd în cînd.
Foto expo jpg
Impresii dintr-o călătorie picturală la un finisaj
Florica Prevenda, așadar, nu inventează, nu apelează la ficțiune, nu construiește/ deconstruiește, ea rememorează.
pagina 15 Credit foto Sabina Costinel pentru Anonimul XX jpg
Deltă, mare și filme
Am venit prima dată la Festivalul de Film Anonimul în urmă cu 15 ani.

Adevarul.ro

image
Criticile unui american îndrăgostit de România. „Acele creaturi cretacice cred că mai trăim sub Ceaușescu“ VIDEO
Un american a povestit pe YouTube lucrurile care le detestă la țara sa adoptivă, România. Totuși, el susține că se simte bine aici și că este îndrăgostit de România, dar nu poate închide ochii la unele probleme.
image
Dr.Vlad Ciurea, despre un obicei banal care poate ucide: „Este adevărat, mai ales dacă persoana este și hipertensivă”
Deși la prima vedere poate părea inofensivă, o ceartă între două persoane se poate încheia tragic. Emoțiile puternice și furia creează condițiile propice unei afecțiuni, care, în unele cazuri, poate fi fatală.
image
Motivele pentru care România are apartamente nelocuite. „Nu ține de vreo criză imobiliară“
Tot mai multe locuințe sunt nelocuite în marile orașe ale României, deși criza imobiliară despre care vorbesc mulți nu a sosit, cel puțin deocamdată. La mijloc ar fi vorba despre alte fenomene.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic