Virtuozităţi internautice (II)

Fani Andrei Pleşu (puteţi vedea pe saveorcancel.tv de ce), proaspeţi şi mereu cu planuri demente, grupul Save Or Cancel era cîndva magic şi fericit. Vag există alt loc unde să caşti gura în sintaxă mioritică despre sunete „beton“ şi cei mai mişto „adidaşi“ de pe piaţă sau despre cele mai

geci scumpe mov ale clipei. Un vis frumos s-a întîmplat din 2007 încoace faţă în faţă cu Teatrul Mic din Bucureşti, la Grădina de Vară Capitol. Au făcut din locul ăla – luîndu-şi merite de unii singuri, dar lăsînd curăţenia locului (fără recunoaştere) pe mîna invitaţilor – un spaţiu de petreceri, proiecţii şi visat sub directa mîngîiere a stelelor. Vara alături de ei era finalmente cu arome de altceva. Fix alegerea ta dacă „salvai“ sau „renunţai“. Ei te invitau. Ajungeai acolo şi augustul era dulce. Între timp, duo-ul de „nebuni“ a prins curaj, iar pe Internet şi-au pus la punct un ditamai blogul din care s-au separat acum – din cauza neînţelegerilor – alte cîteva. De exemplu, cîndva-prietenul fondatorilor incorecţi, zburdalnicii şi aparent-plinii-de-iniţiativă uBic şi Cristina, Andrei Stănescu (poate cel mai elocvent creator tînăr de muzică de dans al momentului, de la noi) s-a despărţit de grup din cauza mai multor „atmosfere inegale“ şi a dat naştere proiectului osatiplaca.ro – cel mai fresh party & music label bucureştean, creat în 2009 şi suporter al DJ-lor/artiştilor de muzică electronică Lucas, Giuser, Waar şi Mr. Disko, numiţi-i fără frică pe toţi cinci „Noul Val“. Andrei Stănescu este practic foarte modernul Eusebio Digital pe al cărui blog am decis să vă instig la răsfoiri în această porţiune. Piteşteanul mutat în Capitală, fost membru al conclavului

, este – mai în limba română zis – unul dintre producătorii celui mai recent disc OCS şi luceafăr-parte dintre rarisimii artişti electronici autohtoni ce ajung tot mai des să remixeze oficial cîntecele celor mai în vogă artişti internaţionali (amintesc „Friday Bridge“ şi „I’m From Barcelona“).

 „Pregătesc şi altceva. Căci nici cu «O să-ţi placă» nu merge excelent. E greu cu seriozitatea oamenilor şi creativitatea în ţara asta. Cum ai un plan mai mare, cum tind toţi să se «producă» pe el… Ce lucrez acum, îţi zic în exclusivitate, e un site nou şi independent, cel mai probabil se va numi BUBUIALĂ, iar muzical – va fi proiectul Eusebiological Waar, adică Eusebio şi Waar – care deocamdată va avea acest nume introductiv şi care va fi o nebunie muzicală… Cred că de-abia acum am început să înţelegem unde sîntem, să ne punem pe bune pe treabă, şi se va vedea.“

Ca să asculţi ce mai face muzical tinereţea-română-„cetită“-îmbrăcată-bine-şi-„adevărată“ în 2010. Şi mai grăiesc c-ar fi „tricolor“ ca Andrei să îi ia şi pe harnicii muzicanţi myspace.com/rezistentamaterialelor în noul lui pastel de „feciori pianişti cu ochelari de aur“. Din acelaşi spectru, la categoria „Ce vrăji am mai făcut prin scene“, vi-l aduc în oglinzi şi pe „Fătul Promis“ – blondul Paul Ballo (iniţial fondator al unui proiect de skateboarding şi baterist în The Amsterdams / Go To Berlin, actual toboşar în Kumm şi despărţit de toate celelalte). La 21 de ani, puţini au prin România CV muzical ca fiul celebrei soprane Bianca Ionescu. Foarte relevant, citit şi auzit sonor, simţindu-se-n putere, studiază Sunet şi – tot la

anunţăm avanpremierele cele mari – îşi lansează proiectul solo electronic myspace.com/hotcasandra în această primăvară. În acelaşi cadru deosebit, nu mai am resurse să vi-i ridic în slăvi, deşi e profund şi rarisim cazul, pe gigantul Cosmin Nicolae (cosmintrg.com), recunoscut deja ca TRG de ani buni în scenele importante din străinătate pentru al lui garage/techno/dubstep cu valenţe speciale, sau pe producător-editorul Bogdan Anghel (de găsit cu un material-eveniment propriu, îndesat cu minimalism, pe netlabel-ul arhiva7.ro, pe myspace.com/bogdananghel, dar şi pe blogul lui de rarităţi experimentale vizuale – gluon-symmetry.blogspot.com).

www.zombie6.ro

Ţîşneşte sîngele. Trivialităţi dospite, cinism suav cu paloare de obraznic, întîmplător de multe filme (în ochii autorului cîteodată fabuloase, alteori isteric de „praf“, periodic bine justificat în alegeri), cîteva vagi – nepasionale – contacte cu muzica bună şi navigări pline de-un umor hîd-fermecător printre titlurile tabloidelor de şatră. Ca minus – lipsa diacriticelor. În spate stă un fals războinic, fan al celor care cred că „adevărul e undeva la mij“ – futezatorii.ro, român înfăşurat în văluri de anonimat, critic de film cu acte destul de în regulă în viaţa reală, ce, aflăm pe prima pagină, nu prea mai crede în victorii. „Nu aici, niciodată în cele ce urmează“. „zombie6 a început ca un cadou. zombie6 nu face nimic. zombie6 vrea mai puţină pornografie în advertising, mai mult dialog în filmele pornografice, mult mai puţină corectitudine politică retardistă, mult mai multe manifestări sincere de rasism şi discriminare negativă. zombie6 vrea imposibiluri: libertate de Internet, opinie şi limbaj, revenirea în trend şi practică a pedepsei cu moartea, eradicarea întru raiuri şi iaduri a clasei politice româneşti, mai mult porno, jidanistanezi judecaţi pentru crime de război şi crime împotriva umanităţii etc. zombie6 este un sait pe un server şi de pe un server bănuiesc că nu te poţi duce decît pe un alt server. zombie6 se duce înspre o psihoză anti-religionistă totală şi încearcă o alta, nihilismul zen“, îmi relatează plin de viaţă vădit-ciufutul autor. Tot el îmi azvîrle şi că, din păcate, „haine de critic de film român poa’ să îmbrace oricine“. Îi simţi revoltele, mi-e greu să disting cît de coerente, la fiecare cotitură şi e extrem de probabil să te surprinzi dînd din cap afirmativ la aceleaşi oripilări cu ţîfnosul în discuţie. Desigur că nu vei dibui vreun triumf, e doar circ modest şi fără pîine, relatat pătimaş, clocotitor. E sistem de autoapărare bine setat. Un soi de D-ale lu’ Mitică al TVR 2, virat în www.

De ce-ai vizita aşa ceva. Pentru că există şi în tine o leşinată fiară, un mic animal nervos erodat de mojicii scandaloase şi de-o omenire care, pleşian fie aproximat, nu mai ţine cont, nu mai are noimă. E bine informat şi ajungi după fiecare intrare, distrîndu-te cu fals şi mai puţin fals grobianism, să te alegi cu o porţie virilă de rîs, la care poţi s-adaugi şi extrem de utila listă grasă de filme „de văzut“ (permanent desfăşurate în pînă-la-urmă-tot-un-fel-de-recenzii de-o naturaleţe adorabilă) sau lista suculentă de saituri-prietene, în acelaşi gen de note precipitat-tăioase, de pe margine. Că tot zicem de actorie, a se asezona totul şi cu frăţiorul pasionat de pelicule, în persoana apreciatului Alin Ludu Dumbravă, ce se găseşte pe aldovieland.blogspot. com – de obicei, harnic călător peste tot pe unde sînt ecranele mai mari şi mai spumoase –, plus fermii mulţi consumatori de arte porniţi în grăit (inclusiv film) pe ginger group.ro (un soi de rekino.ro remachiat) în septembrie trecut. zombie6 secretă eficienţă în probat durerea de-a avea revelaţii prea tîrziu. O orgie permisă.

(partea a treia poate fi accesată pe site-ul www.dilemaveche.ro)