Telefonu', omleta şi televizoru'
Pentru creatorii de teatru, Rîmnicu Vîlcea nu e un loc prea ispititor. Recunoscut cîndva pentru spectacolele lui Dan Micu şi Silviu Purcărete, Teatrul "Anton Pann" pare de ani buni învăluit într-o tăcere politicoasă. Chiar şi în centrul oraşului, cu greu poţi găsi trecători care să fi auzit de el, darmite să-ţi arate drumul spre (e)terna Casă a Sindicatelor, care îl adăposteşte încă, împrumutîndu-i sala de spectacol, cel puţin pînă la inaugurarea noului sediu aflat în construcţie, pe locul fostului Cinema Modern. La "Anton Pann", critica acelor "ovaţii" care-i exasperează pe mulţi în teatrele bucureştene, ar părea complet deplasată. Aici, premierele proprii se pierd printre turneele unor producţii cărora numele mari de pe afiş nu le scuză calitatea precară, publicul e dezorientat şi sălbăticit, actorii ies la aplauze cu un aer stingher, apoi pleacă spre casă în grabă. Cu toate acestea, nu e exclus ca regizorului Alexandru Dabija, care a ales să monteze "basme populare rom
