Str. Pictor Verona

Pentru două zile, bucureştenii au avut parte de ceva inedit: rememorarea trecutului sau "strada dialogului intercultural", într-o perioadă care se vrea a fi Anul European al Dialogului Intercultural 2008. Unde mai mult, dacă nu la Bucureşti, existau mai multe comunităţi care, pentru mai bine de opt sute de ani, au dat seamă de diversitatea culturală a Europei? Pe strada Pictor Arthur Verona timp de două zile, istoria s-a retrăit aşa cum a fost. "Povestea vecinilor" nu este decît istoria Bucureştiului văzută prim prisma celor care şi-au pus amprenta pe oraşul lui Bucur. Turci, în nădragi, bînd însetaţi de la o cişmea de la Mandravela, aromâni veniţi din Grecia şi aşezaţi la marginea Bucureştiului unde era loc de păşune pentru oi, ţigani cu fete frumoase, bănuţi de argint la gît şi sete de libertate, albanezi cu bragă şi halviţă, unguri cu micii meseriaşi veniţi special din Ardeal şi rămaşi pe meleaguri bucureştene, evreii cu cartea sfîntă şi sinagogi pline de oameni îmbrăcaţi în haine de sărbătoare, sau armeni, veniţi după genocidul din Turcia de la începutul secolului XX şi aşezaţi în Griviţa, Piaţa Domenii sau în Colentina, mari în meşteşugul cizmăriei... pe toţi i-a întîmpinat un Bucureşti devenit, de la începutul veacului trecut, un oraş cosmopolit. Organizatorii evenimentului, tineri voluntari ai Muzeului Ţăranului Român, au spus că scopul lor este un prilej "să stăm seara la taifas cu... ele (comunităţile respective, n. mea) despre drumul lor pînă aici... casele, meşteşugurile lor, oamenii cu întîmplările lor." Demersul poate părea frivol, dar nu este deloc aşa, avînd în vedere că un astfel de eveniment nu s-a vrut nimic altceva decît o socializare cu celălalt, omul de lîngă tine, pe lîngă care treci adesea nepăsător. A fost un exerciţiu de admiraţie pentru obiceiurile, vecinătatea şi trăirile împărtăşite cu aproapele fie evreu, ţigan, bulgar sau grec. Strada Pictor Arthur Verona şi Grădina Icoanei au fost invadate de fotografii, picturi, pantomimă, film, dans, muzică şi versuri, într-un efort care trebuie admirat şi repetat. Anamaria Juga, coordonatoarea proiectului, spune că evenimentul a fost unul reuşit: "Ne-am propus să repunem în drepturi această diversitate fiindcă este Anul European al Dialogului Intercultural; să facem nişte seri culturale şi, în acelaşi timp, o acţiune derulată cu voluntarii Muzeului Ţăranului Român. Tinerii voluntari merg şi studiază - în urma unei cercetări de antropologie vizuală - comunităţile şi specificitatea acestor comunităţi. Pe 7 şi 8 iunie am expus în stradă tot ce au înţeles voluntarii. Publicul s-a simţit foarte bine, a interacţionat cu voluntarii şi a aflat detalii interesante. Cea mai tradiţională comunitate mi s-a părut cea a aromânilor, care încă mai păstrează dansurile populare. Şi turcii mi s-au părut foarte tradiţionalişti din acest punct de vedere". Dar cît s-a mai păstrat azi din aceste tradiţii, odinioară pline de sevă şi culoare? Pogromul evreilor din timpul rebeliunii legionare din 1941, uniformizarea din perioada comunistă au produs răni adînci şi ireversibile acestor comunităţi ce reprezentau cîndva parfumul Bucureştilor.