"Sînt un om simplu, merg pe jos şi mă îmbrac modest"

Publicat în Dilema Veche nr. 94 din 3 Noi 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

interviu cu Victor REBENGIUC La Teatrul "Bulandra", înaintea verii, a avut loc premiera spectacolului Şase personaje în căutarea unui autor de Luigi Pirandello, în regia lui Liviu Ciulei, cu Victor Rebengiuc, Ion Caramitru, Maia Morgenstern, Andreea Bibiri, Camelia Maxim, Mirela Gorea, Dana Dogaru, Dan Aştilean ş.a. În urmă cu cîteva săptămîni, de data aceasta la Teatrul Naţional din Bucureşti, a avut loc premiera spectacolului Inimă de cîine, după o nuvelă de Mihail Bulgakov, în regia lui Yuriy Kordonskiy, cu acelaşi Victor Rebengiuc, Mircea Rusu, Marius Manole, Tania Popa, Cecilia Bîrbora, Florina Cercel, Alexandru Bindea, Şerban Ionescu ş.a. Spuneaţi undeva că aveţi idei puţine, fixe şi deja cunoscute. Sînteţi un om cu certitudini? Dimpotrivă, şi îndoielile mele sînt cunoscute. Îndoielile mele fixe. Am o singură certitudine: societatea comunistă nu este o societate bună. După experienţa nefericită de cîţiva zeci de ani, pot băga mîna în foc pentru asta. Altfel, sînt un om al îndoielii. Nu-mi impun părerea cu orice chip şi nu ţin neapărat să conving. Deşi sînt convins că am dreptate. (Rîde.) Cînd eraţi foarte tînăr aţi jucat multă comedie, dar rolurile dvs. din ultimii ani sînt predominant dramatice. Este drama un gen mai înţelept? Sînteţi dvs. mai puţin senin? Nu cred într-o astfel de relaţie. Accept ce mi se oferă să joc în măsura în care rolurile respective mă satisfac profesional şi estetic. Cînd refuz roluri o fac pentru că ori sînt prea vulgare, ori prea schematice, ori sînt roluri pe care le-am jucat deja. Nu umblu după roluri mari, caut rolurile bune unde pot arăta ceva. De pildă, în Balanţa rolul meu era mic, dar consistent. Ce rost are să stai trei ore pe scenă fără să te remarce nimeni!? Sînt fericit că pot juca şi dramă, şi comedie. Nu am preferinţe. Altfel, e mai dificil un rol de comedie decît unul într-o dramă, pentru că e greu de găsit măsura. În comedie eşti tentat de histrionism. E ceva în fiecare actor care se bucură cînd publicul rîde, iar actorul, cînd vrea să fie pe placul publicului, exagerează. Urăsc aplauzele la scenă deschisă. Mi se pare că atunci se rupe magia teatrului. Eu joc cu imaginea celui de-al patrulea perete. Dincolo de acest perete imaginar este publicul şi nu îmi place să fiu trezit din lumea personajului. Mă simt descoperit. Dar există actori care joacă pentru aplauzele la scenă deschisă. Or, de obicei, ele nu sînt adresate măiestriei actoriceşti, ci unei poante, unei replici anume... Ce v-a convins să jucaţi în Inimă de cîine: personajul lui Bulgakov sau colaborarea cu Yuriy Kordonskiy? Lucrez a patra oară cu acest regizor: am colaborat în Unchiul Vanea, în Căsătoria, apoi a mai fost un spectacol jucat la Buşteni, o singură dată, în cadrul unei manifestări UNESCO, Conu' Leonida faţă cu reacţiunea... Îmi place să lucrez cu Yuriy Kordonskiy şi, dacă m-ar mai solicita, aş colabora cu el oricînd. În piesa lui Pirandello jucaţi rolul unui om care crede în forţa dramei sale reale, dar care vede prea bine cum punerea în scenă îi alterează adevărul. E aici un mise-en-abîme? Tatăl este un personaj creat de o imaginaţie şi apoi abandonat. Se simte viu şi luptă pentru dreptul lui la existenţă. E aici o dramă pe care încerc să o fac vizibilă. Speculaţiile filozofice le las altora. În acest moment jucaţi trei piese simultan, care e senzaţia pe drumul dintre cele trei repetiţii? Fericire. Să joc roluri diferite mă pasionează şi mă provoacă pentru că încerc să diferenţiez rolurile nu prin machiaj sau costum, dar să găsesc diferenţe interioare, de gîndire şi de ritm. Mustaţa asta pe care mi-am lăsat-o pentru filmul lui Lucian Pintilie turnat astă-vară, Capul de zimbru, am păstrat-o pentru premiera cu Inimă de cîine, dar nu ştiu cît o voi mai ţine, mă mănîncă şi trebuie mereu să mă scarpin. (Rîde.) Nu vă epuizează să jucaţi atîtea roluri în acelaşi timp? Nu, domnule, deocamdată - bat în lemn - nu mă epuizează! (Rîde.) Sînt fericit cînd am de-a face cu asemenea provocări. Anul acesta, de pildă, a fost un an foarte greu. Am muncit mult şi am şi eu o vîrstă: 73 de ani aproape. Am lucrat cu Liviu Ciulei la Şase personaje..., apoi, în nişte condiţii foarte grele, filmul lui Pintilie după nuvela Capul de zimbru a lui Vasile Voiculescu şi, imediat, am intrat în repetiţii pentru Inimă de cîine. A fost greu, solicitant, mă simt puţin obosit - nu mult, puţin -, dar fericit pentru că am avut de lucru şi lucruri interesante. Eu nu mă mulţumesc să urc pe scenă şi să spun nişte replici doar arătîndu-mă pe mine la nesfîrşit. Eu nu am ce arăta, mă consider neinteresant. Cum reuşiţi, în ciuda atîtor roluri, numeroase, variate şi de succes, să vă păstraţi firescul şi modestia? Nu aveţi orgolii, angoase, crize de personalitate? Sînt un individ într-o fază primară de dezvoltare (rîde), nu am asemenea angoase de creator. În tinereţe chiar mi-era ruşine să spun că sînt actor. Şi nu pentru că era o meserie ruşinoasă, doar că nu-mi plăcea să fiu recunoscut, eram încurcat. Astăzi, cînd mă salută lumea pe stradă, şi din zece în zece metri, oameni pe care nu-i cunosc, dar care sînt aşa drăguţi cu mine, mă simt la fel de stînjenit. Vă apasă celebritatea? Eu sînt un om simplu, merg pe jos şi mă îmbrac modest. Cînd mi se spune "maestre" mă umflă rîsul. Ce maestru, domnule!? Sînt muncitor în teatru, muncitor cu trupul şi cu sufletul. Vă (mai) interesează să colaboraţi cu tinerii regizori? Am lucrat cu tineri şi aş mai lucra cu ei, dacă îmi vor propune roluri interesante. Nu cred însă că aş putea lucra vreodată cu Radu Afrim. Am văzut Trei surori, un spectacol pus în scenă de el care începea cu o imagine foarte frumoasă: ofiţeri în slipi şi cu mantale militare dansînd cu trei fetiţe. Era o imagine superbă, dar ce s-a întîmplat după această secvenţă de început eu n-am mai priceput. Deşi m-am străduit. Poate sînt un tip conservator, dar dorinţa de a schimba o asemenea piesă eu nu o pot înţelege. Poţi scrie o piesă cum vrei tu, dar de ce să intervii de aşa manieră într-o piesă de Cehov ori de Shakespeare...!? Lucrurile spuse acolo sînt consonante, emoţionante, gustate de atîtea generaţii de spectatori. Or eu, ca spectator, m-am simţit lovit gratuit şi am fost indignat, deşi Cehov nu mi-e rudă! Sînteţi conştient de felul în care actorii se mobilizează şi dau ce au mai bun în preajma dvs.? Da. Este o dorinţă a mea şi, în fond, o responsabilitate. Am avut profesori buni pentru a învăţa această responsabilitate a unui actor: respectul pentru text şi pentru spectacol, căci spectacolul de teatru nu este un recital. Am învăţat asta de la profesorii mei, de la Aura Buzescu, în special, şi apoi de la ceilalţi actori cu care am jucat. Clody Bertola, de pildă, era un exemplu de dăruire şi de păstrare a integrităţii artistice, în timp, a unui spectacol. I-aţi jucat pe Tănase Scatiu, Apostol Bologa sau pe Moromete şi putem oricînd revedea filmele respective. Dar există roluri de teatru de care vă pare rău că nu s-au păstrat? Sînt roluri pe care regret că nu le mai joc şi sînt roluri pe care regret că le-am jucat. (Rîde.) Bătrînul Dodge din Copil îngropat de Sam Shepard este cel mai recent. Dintre rolurile mai vechi, am nostalgia primului rol de dramă pe care l-am jucat: Bif din Moartea unui comis voiajor, un spectacol în regia absolut penibilă a lui Dinu Negreanu, un individ afon artistic, dar care a profesat din motive politice. Noroc că piesa lui Arthur Miller era prea bună şi, oricît s-a străduit Negreanu s-o strice, n-a reuşit. Am beneficiat atunci de ajutorul lui Liviu Ciulei, pe care l-am rugat să mă ajute să lucrez rolul. Acel rol a fost prima mea reuşită importantă. Aţi jucat vreodată vreun rol pe care să-l simţiţi atît de aproape încît să plecaţi cu el acasă? Niciodată, pentru că nu mă recunosc în piesele jucate. Sînt roluri care îţi vin de la prima lectură, altele ţi se destăinuie greu, trebuie să le convigi pentru a se lăsa cucerite. Cum vă daţi seama că aţi "cucerit" rolul? Cînd simt că replica vine de la sine, cînd îi găsesc tonul şi sinceritatea, cînd înţeleg adevărul şi sensul replicilor... Simţi atunci, dintr-odată, că eşti luminat. Aşa mi s-a întîmplat cu rolul Pamfil, un tip de la partid, dintr-o piesă a lui Al. Mirodan, Ziariştii. Jucam atunci alături de Toma Caragiu, Radu Beligan şi Virgil Ogăşanu. A fost ca o revelaţie cînd am simţit că am prins rolul. Poate şi pentru că tipii ăia de la partid erau simpli şi săraci cu duhul... (Rîde.) Cînd aţi jucat ultima dată cu Ion Caramitru? Prin '91, în Visul unei nopţi de vară, spectacolul lui Ciulei, jucam amîndoi - eu pe Taliban, el pe Ferdinand -, dar nu ne întîlneam, nu aveam scene împreună. Aşa, replici, eu i-am dat mai multe lui Caramitru. (Rîde.) Marile dvs. roluri de film sînt mari personaje literare. Acesta a fost şi avantajul meu, pentru că am avut material de studiu pe care am putut construi mai bine rolul. După scenarii, e mai greu. Cu o excepţie: Niki Ardelean era un personaj scris foarte precis, accesibil şi viu. L-am putut înţelege foarte bine. Regretaţi că nu aveţi o carieră internaţională? Dacă mă gîndesc cîteodată şi mă compar, ca activitate, cu alţii, cred că aş fi putut avea cariera multor actori celebri. Dar eu m-am născut aici şi asta e limba mea. Aş fi putut rămîne în străinătate, căci am avut ocazia în tinereţe, dar am ştiut că asta mă va face să renunţ la actorie. Nimeni din cei rămaşi afară n-a făcut mare lucru. Au jucat sporadic, în tetruleţe, cu regizori mediocri, fără să facă o carieră. Eu am avut şansa să joc cu regizori de talie mondială: Pintilie, Ciulei, Purcărete, Penciulescu, Kordonskiy, toţi au montat în Occident unde sînt apreciaţi şi cunoscuţi. Mie îmi este de ajuns. Aveţi aproape 50 de ani de actorie de succes în spate. La ce mai aspiraţi acum? Păi, la ce am aspirat dintotdeauna. Nu e ipocrizie: vreau să ajung un actor mare. Şi noi cît o să mai aşteptăm? Mult şi bine. (Rîde.) Am un fel de certitudine că n-o să ajung niciodată, dar nici nu-mi vine să abandonez. Să fiu un actor mare înseamnă să joc un rol şi să nu am ce-mi reproşa pe urmă. Să joc un rol fără pete, să fiu fără cusur, asta mă face să continuu. Care vă e mai simpatic, omul sau actorul Rebengiuc? Băiatul meu îmi e cel mai simpatic. V-am spus că îmi era ruşine să spun că sînt actor. Nu am vrut niciodată să fiu altul şi nici nu vreau să plac neapărat. Am fost şi sînt împăcat cu mine. Care e cea mai mare nenorocire care vi s-ar fi putut întîmpla? Să fi fost membru de partid. (Rîde.) Să nu fi fost sănătos, să fi avut un accident... N-aş suporta să văd că-i constrîng pe alţii să îngrijească de mine. Cum vă imaginaţi fericirea? O casă cu curte, cu multă vegetaţie, cu flori şi arbuşti mulţi, undeva într-o zonă ferită de inundaţii şi de gripa aviară. Ştiu o asemenea casă undeva la Vama Veche. Din păcate, locul acela e poluat acum, nu de manele, ci de lupta împotriva manelelor. Stindardul acesta - Salvaţi Vama Veche! - e o nenorocire. (Rîde.)

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Hailie Jade Scott, fiica lui Eminem, s-a căsătorit. Cum a arătat marele eveniment: „M-am trezit soție” FOTO
Fiica cunoscutului rapper Eminem, Hailie Jade Scott, și-a pus pirostriile. Tânăra de 28 de ani s-a căsătorit cu Evan McClintock sâmbătă, 18 mai, în orașul Battle Creek, Michigan.
image
Fiica Lisei Marie Presley se opune licitației Graceland, proprietatea emblematică a legendarului Elvis Presley
Nepoata lui Elvis Presley, actrița Riley Keough, încearcă să împiedice vânzarea Graceland, reședința regretatului cântăreț din Memphis, Tennessee, relatează BBC.
image
Vești bune pentru șoferii de camion: soluții pentru traficul intens din vama Giurgiu-Ruse
Șoferii de TIR ar putea scăpa de cozile interminabile din punctul de trecere al frontierei Giurgiu-Ruse. Autoritățile române și bulgare vor să redeschidă conexiunea de feribot pe ruta Giurgiu-Ruse pentru a reduce traficul intens și blocajele de pe podul peste Dunăre.

HIstoria.ro

image
Războiul aerian împotriva Germaniei
Pe la mijlocul anului 1943, soarta războiului s-a întors în favoarea Aliaților atât în Europa, cât și în Pacific. Informațiile ULTRA au jucat un rol extrem de important în războiul aerian deasupra Germaniei.
image
Unde e corectitudinea presei românești din anii celui de-al Doilea Război Mondial?!
Februarie 1941. România generalului Antonescu aparține Axei. Germania, noul nostru partener strategic, e în război cu Anglia. Presa vremii respective urmărește îndeaproape mersul Războiului.