Sfîrşitul erei Castorf

Publicat în Dilema Veche nr. 698 din 6-12 iulie 2017
Sfîrşitul erei Castorf jpeg

Berlin se desparte zilele acestea de Frank Castorf. Legendarul regizor care conduce, de mai bine de 25 de ani, Volksbühne va fi înlocuit din funcție. Despre schimbare se știe și se vorbește deja de multă vreme, lumea era pregătită – atît echipa teatrului, cît și publicul. Se știe, încă de acum doi ani, și cine va fi intendent: managerul de artă și teoreticianul Chris Decron, director, pînă acum, al Tate Modern Londra. Și totuși, lumea teatrului berlinez clocotește. Miza scandalului nu e atît înlocuirea unui om de teatru cu un curator. Cît schimbarea însăşi: de ce să schimbi ceva ce funcţionează bine de atîta vreme? De ce să înlături de la conducerea celui mai cunoscut teatru din Berlin pe chiar (re)fondatorul de după 1989 al instituției?

Volksbühne e nu numai teatrul poate cel mai iubit de berlinezi, ci şi un spaţiu al inovaţiei, o scenă pe care s-au produs (şi care a produs) marii actori contemporani germani. Un adevărat brand al capitalei şi al Germaniei, Volksbühne şi-a adaptat în permanenţă repertoriul la „societatea reală“, la problemele de actualitate, la temele relevante. Atunci cînd a montat Shakespeare sau Cehov, Castorf a adus mereu o perspectivă contemporană. Spectacolele sale – mai mult sau mai puţin reuşite – nu au lăsat pe nimeni indiferent. Multe dintre ele sînt „material didactic“ în şcolile de teatru. 

Teatrul are un buget de 17 milioane de euro – o sumă fabuloasă în comparaţie cu posibilităţile financiare ale teatrelor din România, dar suma e considerată insuficientă de Castorf însuşi. Cert e că, în ciuda prestigiului, teatrul a înregistrat, în ultimii ani, un număr relativ scăzut de spectatori. Această scădere a frecventării – chiar dacă nu i se impută direct directorului – e o bilă neagră, un argument (sau un pretext) pentru înlocuire. Şi tocmai aici e şi scandalul: cei care îl iubesc pe regizorul Castorf nu vor să conceapă că singurul criteriu de evaluare e numărul de bilete vîndute. 

Castorf însuşi crede că aici e o mare neînţelegere, o eroare a celor care stabilesc politicile culturale. O neînțelegere, mai precis o lipsă de aplecare asupra culturii, a spus creatorul într un interviu acordat săptămînalului Die Zeit. Pe vremuri – pe vremea RDG –, decidenţii aveau măcar minime competenţe în domeniul cultural, ele erau necesare măcar pentru a rezista… rezistenţei, pentru a contracara opoziţia din teatru, povesteşte Castorf. Astăzi, mărcile competenţei ar fi cuvintele englezeşti şi limba de lemn. „Se vorbeşte foarte mult americăneşte, asta e destul ca să ajungi în zona de conducere a teatrului.“ Fostul primar Klaus Wowereit l-a susţinut, dar „n a făcut nimic: nici bune, nici rele“, i-a lipsit cu desăvîrşire viziunea în ceea ce priveşte politicile de promovare a operei şi a teatrului. Castorf sugerează că cineva ar avea interesul ca el să fie înlocuit. Că, mai nou, „cei de sus“ (adică: ordonatorii de credit) vor „ceva cool“. Or, spune Castorf, „cool nu e temperatura mea“. E greu de spus, judecînd după aceste explicaţii atît de abstracte, ce anume i se reproşează sau ce aşteptări au decidenţii politici de la el, dincolo de succes la public. Dar e destul de clar că e resemnat cu perspectiva despărţirii. 

Despre intențiile lui Chris Decron nu se știe mare lucru. Se știe însă deja că va miza mai degrabă pe spectacole non-verbale, pe teatru vorbit în limba engleză, pe reprezentații cu o durată mai scurtă. (Aici, nici n-ar fi greu: Faustul lui Castorf durează șapte ore.) Viziunea nu e clar conturată, dar, e clar, vor exista schimbări importante: Decron vrea un teatru deaschis, adică accesibil. Sau, poate, cool – așa cum îi reproșează Castorf.

Pe de altă parte, nici Frank Castorf nu acceptă să se retragă în glorie și mai ales în decență. Nu dă senzația că „se ține cu dinții de scaun“ – ar găsi, oricînd, oportunități în marile teatre europene –, dar nici nu vrea să-l ajute pe succesor. Dimpotrivă!

După premiera de sîmbătă a spectacolului Constructorul Solness (de H. Ibsen), teatrul a organizat o petrecere pe esplanada din fața teatrului, la Rosa-Luxemburg-Platz. Un spectacol de adio în cinstea lui Castorf. Și un prilej, pentru fanii săi, să-și ia rămas bun de la Volksbühne, așa cum o știau. Căci sculptura Roată în mișcare din fața teatrului dispăruse. Ideea acestei roți în mișcare i-a venit lui Castorf în 1990, pe cînd monta Hoții lui Friedrich Schiller. Montată în fața teatrului în 1994, sculptura din oțel reprezentînd o roată (de car) cu picioare a devenit emblema teatrului. Gîlceava din jurul acestui element identitar a polarizat și ea lumea teatrului. Castorf, care se consideră co-autor al lucrării, altă-turi de sculptorul Rainer Haussmann, nu vrea să-i lase noului director această emblemă, de teamă, probabil, că și-ar putea-o asuma el însuși sau ar putea s-o colonizeze, simbolic. A fost nevoie de mediere din partea Primăriei pentru a găsi o formulă de compromis: roata va merge la festivalul de la Avignon, acolo unde Castorf e invitat să monteze un spectacol în secțiunea principală. Apoi va fi restaurată. De-abia peste un an va fi expusă, din nou, în fața teatrului.

999 16 coperta jpg
Reducția retoricii
În Eșarfe în cer (2012), Dumitru Crudu scrie despre moarte pornind de la o situație concretă, de fapt persistînd în situația concretă.
p 17 2 jpg
Celălalt pe care-l adoram
Cu toate acestea, Marx può aspettare rămîne un film găurit, incapabil să se închidă rotund.
999 17 PBreazu jpg
Un tunel creativ
Vocea lui Del Rey rămîne centrală și omniprezentă, la fel ca în operele precedente.
999 21 jpg
Delirul realității
Poate că o explicație ar fi că din trunchiul memorialisticii naziste a ieșit un trunchi mai mare, al memorialisticii Holocaustului.
Catre mine afiș spectacol jpg
Spectacolul „Către mine” de la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” închide ediția a șasea a atelierelor de scris pentru adolescenți organizate de Control N
Asociația Culturală Control N și elevii Colegiului Național „Gheorghe Lazăr” (Trupa As) vă invită la spectacolul de teatru „Către mine“.
featured image (5) jpg
Povestea ascunsă a Palatului Versailles: De la o cabană de vînătoare la un obiectiv turistic impresionant
Pornind de la o cabană de vînătoare, Palatul Versailles s-a transformat în unul dintre cele mai cunoscute obiective turistice din Franța.
poster Dry Cleaning 31 05 jpg
Curățătoria punk
Post-punkerii britanici Dry Cleaning (left-field art rockers sau spoken-word punkers, cum au fost ei descriși de presa muzicală) vor concerta în premieră la București, miercuri, 31 mai, după ora 20:00, la Control Club.
998 16 coperta 1 jpeg
Nebănuite sînt căile prozatorului – de la experimentul burlesc la policier –
Dacă şi-a propus să angajeze energii cinegetic-detectivistice, atunci Femeia de marţipan e un roman detectivistic ratat, în opinia mea.
p 17 jpg
Pîntecul lumii
Cu un ochi la spiritualitate și celălalt la cinema
998 17 audio cover jpg
Levant la Gărîna
Ibrahim Maalouf, cîndva un promițător talent în jazz, e pe cale să devină un superstar world music după nominalizarea Grammy
comunicat institutul cervantes omagiu mircea cartarescu jpg
Mircea Cărtărescu, omagiat la Institutul Cervantes din București
Cu prilejul decernării Premiului FIL pentru Literatură în Limbi Romanice, ediția 2022, în cadrul celei de-a 36-a ediții a celui mai mare tîrg de limbă spaniolă.
Apa lacului nu e niciodata dulce jpg
Apa lacului nu e niciodată dulce - fragment
Acel împreună mă înghite ca o închisoare, e un noi în care nimeni nu m-a întrebat dacă vreau să locuiesc.
2nd NEW draft poster FINAL med jpg
Ultimele zile de înscrieri la New Draft, rezidența în care îți scrii propriul scenariu de lungmetraj și lucrezi cu producătorii Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana
”Prezența producătorilor Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana este cadoul nostru de mijloc de drum pentru participanți.
997 16 Bilete de sinucigas jpg
Groaznica sinucidere din strada Micsandrelor
Aș fi preferat ca Bilete de sinucigaș să fi avut pur și simplu paginile albe
p 17 2 jpg
Puncte de vedere
Între David Cronenberg și Michael Mann, acest thriller turcesc sună prea adevărat
997 17 Breazu jpg
După 29 de ani
Fuse, noul album al duo-ului britanic, merită o inimioară roșie – „What is left to lose? / Nothing left to lose”.
997 21 Iamandi jpg
Evadările de la Auschwitz
Jonathan Freedland sugerează că Rudolf Vrba și Alfréd Wetzler au fost primii evrei care au reușit să evadeze de la Auschwitz.
Book cover jpg
copertă Murmur jpg
Dincolo de bine și de rău
Bun, în tot cazul, ușor melancolic, ușor retro, noul roman al lui Mircea Pricăjan e o meditație la sensurile încurcate ale istoriei.
996 17 Eroine jpg
Cîteva ipostaze feminine în teatrul recent
O mutație subtilă s-a produs în teatrul românesc în ultima vreme: perspectiva feminină este integrată tot mai des în spectacole și recunoscută subliminal ca parte din standardul scenic.
p 23 2 jpg
Daniel Spoerri – Noul Realism, EAT ART și „tablourile-capcană“
În acest an, între 19 și 28 mai, are loc la Romaero Băneasa un nou tîrg internațional de artă contemporană, MoBU.
GR Headshot   Credit Andrew Macpherson jpg
Actorul Geoffrey Rush vine la TIFF.22
Strălucire va avea o proiecție specială la TIFF, în prezența actorului.
Mostenitorii 13mai landscape 1080 jpg
“Moștenitorii României muzicale”: recital-eveniment susținut de pianistul George Todică, laureat al Concursului internațional “George Enescu”
George Todică va interpreta un program cu opusuri celebre semnate de Enescu, Ravel, Rahmaninov și Chopin.
995 16 coperta1 jpg
Kituri de supraviețuire
Toate cele trei poete înțeleg poezia ca pe o formă subtilă de diversiune.

Adevarul.ro

image
Arnold Schwarzenegger, despre ce înseamnă pentru el moartea și Raiul: „Nu ne vom mai revedea niciodată“
Actorul Arnold Schwarzenegger, fost guvernator al statului american California, vorbeşte cu multă sinceritate despre încercările şi dificultăţile din viaţa sa într-un nou documentar în trei părţi, "Arnold", informează site-ul revistei People.
image
Legenda satului Vama Veche, locul plin de șerpi, unde s-au așezat găgăuzii
Legenda spune că satul Vama Veche a fost întemeiat de găgăuzi, iar ținutul s-a numit „Yilanlâk“ (Șerpăria).
image
Motivul pentru care chinezii forează una din cele mai adânci gropi din lume în deșertul Tarim
China a început să foreze una dintre cele mai adânci gropi din lume în căutarea unor descoperiri în adâncul Pământului. Presa de stat chineză a descris proiectul de foraj de 11.000 de metri drept „un punct de reper în explorarea de către China a adâncimii Pământului”.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.