"Piticul, vărul mai mic al măreţelor creaturi mitologice” - interviu cu artistul Dominic VÎRTOSU -

Pentru că piticul este un subiect care îmi inspiră joacă; joc fără să vireze în totalitate către ludic. Piticul este vărul mai mic al măreţelor creaturi mitologice, este la graniţa dintre toate tărîmurile şi astfel generează multiple valenţe ale percepţiei şi apropie spectatorul de lucrarea de artă. Piticul constituie de asemenea un subiect neaşteptat. E o temă rară chiar şi în pictura tradiţională. E un făgaş destul de puţin exploatat şi, tocmai de aceea, mult mai ofertant. De ce polistiren? Am plecat de la ideea de a ieşi din bidimensionalitate. A fost un imperativ, trebuia să-l execut. Ulterior am început să caut tehnici pentru a materializa această intenţie. Polistirenul a fost o opţiune firească. Se încadrează în toţi parametrii impuşi de proiect: e uşor, e maleabil, e prelucrabil şi oferă volum consistent. Una din sursele de inspiraţie a fost expoziţia galeriilor de la Grand Palais din Paris, din această primăvară. Am descoperit acolo nenumărate modalităţi de expresie, foarte îndrăzneţe. Printre altele, am zărit şi o lucrare, un fel de explozie din polistiren turnat care, în contrast cu formele dimprejur, căpăta o volumetrie excepţională. Tot ca sursă de inspiraţie l-aş cita şi pe Jean Dubuffet cu seria "L’Hourloupe". Într-una din fotografiile de atelier, artistul ţine în braţe o bucată mare de polistiren în timp ce o prelucrează. Există o satisfacţie şi o bucurie nemăsurată în privirea lui. Mi-am spus că asta trebuie să încerc şi eu. Artă pentru artă sau pentru decoraţiuni interioare? Un scop estetic primordial a fost de a bucura ochiul. În acest demers am dezvoltat, pe lîngă substratul de naraţiune al piticilor, şi o puternică latură vizual-atrăgătoare. Lucrările vor aduce un plus de spaţialitate spaţiilor pe care le vor decora: scopul lor principal este să fie văzute şi să creeze o senzaţie de plăcere. Tocmai de aceea demersul a fost situat foarte apropiat de sfera decorativului, fără însă a intra în zona obiectului design. Lucrările care vor urma piticilor se vor situa, într-o manieră similară, aproape de ideea de decoraţie, printr-un mesaj destul de explicit formulat. Personal, nu vizualizez vreuna dintre lucrările mele fără a-i vedea şi finalitatea practică. Acest aspect nu împiedică însă dezvoltări ulterioare către direcţii mult mai neconvenţionale, cum ar fi arta video sau happening-ul. Cum e să fii artist tînăr azi în România? Există, cu siguranţă, o dificultate în practicarea artei în România de astăzi. Nu este însă insurmontabilă, ci este mai degrabă o provocare extraordinară pentru artist. Pentru mine, a fi artist în România este o oportunitate: terenul cultural de aici este fertil, iar oportunităţile sînt şi vor fi foarte mari. Mai ales în sfera artei experimentale şi neconvenţionale. Singurul impediment major (care este tot o provocare de depăşit) mi se pare a fi pericolul unei conceptualizări excesive a demersului artistic. Şi mediul de propagare a artei tinere (Internet, blogging, twitter etc.) este şi va deveni şi mai eficient, astfel încît singurul obstacol adevărat rămîne numai limita în materie de creativitate. a consemnat Iulia ALEXA