Paşaport cu GPS
Accesul la cultură pare să fie o prioritate pentru ministrul francez al Culturii, Françoise Nyssen. E, într-adevăr, o problemă: degeaba subvenționezi o largă rețea de instituții de cultură dacă (mai ales) tinerii nu sînt atrași de ce se petrece acolo. Degeaba editurile publică mii de titluri noi pe an dacă nu există și cititori. Pentru a încuraja consumul cultural, Nyssen vrea să acorde tuturor cetățenilor francezi majori un așa-numit pașaport cultural, un credit în valoare de 500 de euro menit să acopere exclusiv produse culturale: cărți, bilete de intrare la muzeu, la teatru, la cinema etc. Nu e o idee nouă: acum cîțiva ani a fost introdus deja un sistem de vouchere susținute de stat pentru achiziția de carte. Iar în 2015, Italia a lansat un program guvernamental în valoare de peste 250 de milioane de euro prin care tinerilor li s-au oferit „bonuri culturale“ – un fel de cecuri în valoare de 500 de euro fiecare pentru a achiziţiona cărţi şi bilete la evenimente culturale.
Noul instrument de promovare culturală din Franța merge însă ceva mai departe. Pentru ca tinerii să nu-și poată vinde „bonurile“ (așa cum s-a întîmplat, se pare, în Italia), „pașaportul cultural“ francez va fi, de fapt, o aplicație mobilă. În plus, aplicația va furniza și o perspectivă asupra ofertei: informații cuprinzătoare despre evenimentele culturale din regiunea în care se află potențialul consumator. Un pașaport cu GPS, carevasăzică…
Sistemul va fi experimentat mai întîi în patru departamente, urmînd ca, de la toamnă, să fie aplicat la scară naţională. Se estimează că în prima fază vor beneficia de acest program aproximativ 800.000 de tineri. Bugetul provizoriu pentru faza de experimentare este de cinci milioane de euro, însă odată cu implementarea la nivel național costurile se vor ridica la peste 400 de milioane de euro. Din echipa de dezvoltare a acestui proiect fac parte administratori culturali, pedagogi, sociologi și creatori din diverse domenii. Ce înseamnă, mai exact, „cultură“? Și ce produse culturale ar trebui să se poată achiziționa prin creditul oferit de stat? În accepţia tinerilor, cultura are un sens diferit de accepția specialiștilor. Cel mai adesea, în rîndul tinerilor, cultură înseamnă divertisment. Or, problema pe care și-o pune echipa care elaborează normele acestui pașaport cultural e în ce măsură se dorește o continuitate în practicile de consum ale tinerilor (cum ar fi, de pildă, achiziția de muzică sau film de pe platformele online ori a jocurilor video, considerate, și ele, tot o formă de inițiere culturală) sau, mai degrabă, încurajarea unor produse noi. Deocamdată, Nyssen n-a găsit un răspuns definitiv la această chestiune. Dar „revoluția“ va continua.
Nu obosesc să o tot repet: accesul la cultură în România este inegal, greoi. Un asemenea instrument de „bonuri culturale“, de vouchere acordate gratuit tinerilor pentru a fi folosite ca bonuri de plată pentru teatru, concerte, cărți etc. este indispensabil, mai ales în regiunile subdezvoltate. Asemenea bonuri ar acoperi, pe de o parte, o nevoie reală a consumatorilor de cultură pauperi și ar injecta capital într-un sistem de instituții aproape paralizat din cauza lipsei resurselor. Un „pașaport cultural“ după modelul francez sau un sistem de „bonuri culturale“ ar asigura atît dezvoltarea publicului, cît și continuitatea infrastructurii. Asta, firește, acolo unde ea încă mai există: căci librăriile au dispărut aproape cu totul în mediul rural și mic-urban, ca să nu mai vorbim de rețeaua sălilor de cinema… Pentru a pune în practică o asemenea măsură e nevoie de un program coerent, susţinut de Ministerul Culturii şi executat alături de Ministerul Educaţiei.
