„Nu mă simt scriitoare croată” - interviu cu Dubravka UGRESIC

Alina PURCARU
Publicat în Dilema Veche nr. 352 din 11 - 17 noiembrie 2010
„Nu mă simt scriitoare croată”   interviu cu Dubravka UGRESIC jpeg

Dubravka Ugresic este o scriitoare cu o notorietate care depăşeşte Europa. S-a născut în fosta Iugoslavie, pe teritoriul actualului stat croat, s-a exilat din motive politice, din ostilitatea faţă de politica naţionalistă din propria ţară şi în prezent trăieşte la Amsterdam. În România a venit ca invitat în cadrul Festivalului Internaţional de Literatură (FILB), aflat la a treia ediţie. I-au apărut două romane în româneşte: Ministerul durerii (Polirom, 2010) şi Muzeul capitulării necondiţionate (Niculescu, 2006), ambele traduse de Octavia Nedelcu.

În romanul dumneavoastră, „yugonostalgia” este un termen-cheie, în jurul căruia se leagă şi se dezleagă relaţii. Ce înseamnă yugonostalgia în ceea ce vă priveşte? 

Cînd Iugoslavia s-a destrămat şi s-au format noile state, în Croaţia a existat un fel de prohibiţie a oricărui lucru de origine iugoslavă. Să pomeneşti de Iugoslavia în public era aproape un lucru interzis. Totul se învîrtea în jurul ideii de Croaţia, limba croată, cultura croată etc., şi să pomeneşti orice ar fi ţinut de lumea de dinainte era aproape o crimă politică. Aşa că media a patentat un nou termen, „yugonostalgie”, care la început echivala cu o acuză politică. O persoană despre care se spunea în media că este yugonostalgică era o persoană asupra căreia plana o acuză politică: încă eşti de partea Iugoslaviei, adică procomunism, adică protitoism, federalism etc. Sigur, era un lucru complet idiot, dar aşa au stat lucrurile. Am considerat că era cu totul inuman să interzici trecutul oamenilor. Iugoslavia, cultura iugoslavă şi în mod special pop-cultura iugoslavă erau pur şi simplu trecutul lor, ziua lor de ieri. Să lipseşti pe cineva de propriul trecut e aproape ca şi cum l-ai lipsi de cel mai omenesc dintre drepturi: dreptul la amintiri, la un trecut, indiferent ce a însemnat acel trecut. Aşa că oamenii au început să se comporte bizar: unii scriitori şi-au modificat biografiile, unii oameni de film sau artişti au şters cu buretele expoziţiile pe care le avuseseră în Belgrad sau în orice alt oraş din fosta Iugoslavie. Nu mai puteai să pomeneşti nici măcar de fursecurile produse de fabrica Pionierul din Belgrad, ca să dau încă un exemplu. În acel moment, şi chiar înainte de război, am avut sentimentul că totul se va destrăma. Aşa că împreună cu doi jurnalişti am început un mic proiect,  prin care ne-am propus să-i întrebăm pe oameni ce-şi aminteau despre Iugoslavia, ce amintiri legate de cultura populară mai păstrau, încît să recuperăm un fel de muzeu al cotidianului. Apoi a început războiul, naţionalismul. Mai tîrziu, după ce am ajuns în Amsterdam – episod care apare ficţionalizat şi în Ministerul durerii –, chiar am început acest proiect al memoriei. Apoi un student de-al meu a postat pe Internet ceea ce reuşisem să strîngem şi, la doi ani distanţă, alţi oameni au început să contribuie şi să facă sugestii. Numai că în acelaşi timp s-a mai întîmplat ceva: recent, sînt atît de multe proiecte destinate fostei Iugoslavii, încît acum aceste lucruri au ajuns să facă parte din industria suvenirurilor. 

Mai e vreo valoare în aceste lucruri, dacă au fost masificate, acaparate de o industrie a consumului şi cîtă vreme întregul concept pare să se fi golit de toată componenta subversiv politică? 

Ironia este că a apărut şi o carte, bazată pe contribuţiile studenţilor mei, postate pe Internet, Lexicon of New Mythology, şi a ajuns best-seller, la a treia, a patra ediţie. În acelaşi timp, acum sînt nişte piese care se joacă la Belgrad, bazate pe aceste amintiri. Însă ironia  şi-a atins climaxul în momentul în care preşedintele croat Josipovi´c a vizitat Serbia şi s-a întîlnit cu Tadi´c, preşedintele sîrb, care i-a făcut cadou exact această carte. Eu nu mai am nici un fel de sentimente sau impulsuri romantice legate de lucrurile astea pentru că astăzi totul e uşor de găsit, la vedere: pe Internet sînt toate filmele iugoslave, toate cîntecele, tot acel muzeu al amintirilor din fosta Iugoslavie despre care credeam că va fi şters pentru totdeauna. Acum e prezent, mulţumită Internetului, şi a devenit o expresie a acelui soi de nostalgie care nu mai are nici un fel de implicaţie politică, dar care într-un fel încă funcţionează ca un fel de declaraţie: da, m-am născut în acea Iugoslavie, şi iată cum era atunci. Aşadar, acea poveste legată de yugonostalgie s-a terminat, dar o descriu în roman. Şi mai cred că lucrurile astea încă plac tinerilor, pentru că ei chiar nu mai ştiu nimic, şi e frumos să aibă măcar un strop din atmosfera, din gustul cotidianului acelor timpuri. Să vadă cu ce se distrau părinţii şi chiar bunicii lor.  

De ce refuzaţi să fiţi prezentată ca scriitoare croată? 

Mă lupt cu disperare pentru o poziţie a scriitorului care să nu mai fie perceput ca reprezentant al statului din care vine. Şi cu cît mă lupt mai tare cu atît sînt mai des prezentată drept scriitoare croată. Asta nu spune nimic despre mine. Asta nu face decît să spună că în această lume aceste clişee despre scriitorul care ar trebui să fie reprezentant al poporului său, al limbii sale sînt dure şi nu le poţi sparge. Sînt atît de mulţi scriitori care nu scriu în limba ţării din care vin, încît e greu să mai tolerezi ideea asta. În Olanda, de exemplu, te întîlneşti des cu acest tip de etichetare: scriitor marocano-olandez, chiar dacă bietul marocan e născut în Olanda şi nu vorbeşte nici o altă limbă. Această greutate etnică încă funcţionează ca mod prin care scriitorii sînt discriminaţi. E adevărat că unora dintre ei le place să fie reprezentativi pentru că ăsta e singurul mod prin care pot fi recunoscuţi pe piaţa de carte. Cea mai grea variantă e a mea, pentru că eu trăiesc pe un limb: nu sînt nici scriitoare croată şi nici scriitoare olandeză. Dar majoritatea scriitorilor fac aceste compromisuri: ştiu că e mai uşor să fii recunoscut pe piaţă ca autor indian, de exemplu, decît ca scriitor, şi atît.  E mult mai uşor să exişti pe piaţă ca scriitoare de origine marocană decît ca scriitoare, punct. Vorbim de ideea asta romantică a unei literaturi care trece dincolo de  graniţe, dar de fapt, dacă spun că sînt scriitoare croată, nu instaurez automat o graniţă? Eu sînt într-o situaţie paradoxală pentru că nu mă simt scriitoare croată. M-am născut în Iugoslavia, am crescut şi m-am format în Iugoslavia şi acum sînt forţată să fiu scriitoare croată. Am părăsit Croaţia. În Croaţia nu sînt recunoscută ca scriitoare croată, dar peste graniţă ar trebui să mă împac cu acest rol de scriitoare croată. E o poziţie de farsă, e o poziţie tragică.  

Ştiu că sînt încă cîteva scriitoare din Croaţia, între care şi Slavenka Draculi´c, care au fost foarte critice cu sistemul politic şi cu naţionalismul croat. Aţi dialogat, în virtutea faptului că aveaţi un discurs critic comun? 

Din păcate, în 1992 cînd tot scandalul acela a izbucnit şi am fost numite în presă cele 5 vrăjitoare croate, toate aceste etichete au fost confecţionate de media. Noi nu eram un grup. Pe unele dintre ele nici măcar nu le cunoşteam. Şi fiecare era cu viaţa ei. Uneori m-am dus cu Slavenka Drakuli´c la anumite conferinţe, dar asta a fost tot. Totul a fost fabricat de media, pentru că le era prea lene să ne atace personal, pe fiecare în parte. Dar asta nu înseamnă că nu ne sîntem loiale una alteia, ci doar că nu am fost un grup.  

Ce trebuie să se declanşeze pentru ca o persoană să deschidă gura şi să spună, indiferent de consecinţe, că ceva e putred în comunitatea din care face parte? Cum a fost în cazul dumneavoastră? 

Mie mi s-a întîmplat spontan. La un moment dat a fost atît de grav, atît  de urît încît n-am putut să nu vorbesc. Şi asta e tragedia, dar şi frumuseţea: că a venit brusc, şi că la un moment dat pur şi simplu am spus. Cei mai mulţi oameni nu au spus nimic. E adevărat că au fost cîteva voci, dar astăzi nu mai sînt astfel de voci. S-a petrecut o mutaţie: acum ziarele plătesc vocile critice, doar ca să imite atmosfera democratică în care guvernul e criticat. Şi ce-i cu asta? Aceşti oameni sînt jurnalişti bine plătiţi, nu se întîmplă nimic. Şi în această situaţie nimeni nu riscă nimic. Poziţia mea fost un pic diferită pentru că nu mai sînt atacată în presă, nimeni nu mai spune nimic împotriva mea în Croaţia, dar nici în favoarea mea sau despre mine. 

a consemnat Alina PURCARU

Explorers of the Multiverse 1 jpg
„Am vrut să ștergem granița dintre real și virtual, dintre obiect și reflexie” – interviu cu membrii echipei H3, creatorii instalației „Explorers of the Multiverse”, prezentată de IQOS la Romanian Design Week
Instalația interactivă „Explorers of the Multiverse” este realizată de studioul de artă și tehnologie H3, în parteneriat cu IQOS, și propune o experiență multisenzorială imersivă, prin care vizitatorii sînt invitați la un proces de autocunoaștere.
Rețeaua Jane, r  Phyllis Nagy jpg
O poveste despre femei care au schimbat lumea deschide TIFF 2022: „Rețeaua Jane”
„Rețeaua Jane”, o poveste curajoasă despre drepturile femeilor, inspirată din realitățile Americii de la finalul anilor ’60, deschide cea de-a 21-a ediție TIFF, cu o proiecție de Gală organizată vineri, pe 17 iunie, de la ora 20:45, în Piața Unirii din Cluj-Napoca.
MRM 9iun landscape 1920x1080 png
„Moștenitorii României muzicale”. Recital susținut de pianistul Cristian Sandrin
Un eveniment la Sala Radio: Variațiunile Goldberg de Johann Sebastian Bach, interpretate de pianistul Cristian Sandrin, în cadrul proiectului „Moștenitorii României muzicale”, organizat de Radio România Muzical și Rotary Club Pipera, joi, 9 iunie, ora 19.00.
Utama, r  Alejandro Loayza Grisi jpg
12 „ficțiuni despre viață” în Competiția Oficială TIFF 2022
12 producții din toată lumea, printre care și două filme românești, intră în cursa pentru Trofeul Transilvania la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania.
QT Headshot   Photo Credit is art streiber JPG
„A fost odată la Hollywood”, debutul literar al marelui regizor Quentin Tarantino, cartea-eveniment în luna mai la Humanitas Fiction
Cartea va fi lansată miercuri, 25 mai, ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu (bd. Regina Elisabeta nr.38) și sîmbătă, 4 iunie, ora 12.00, în cadrul Salonului Internațional de Carte Bookfest (Romexpo, Pavilion B2, standul Editurii Humanitas).
Clipboard01 jpg
Actrița Maia Morgenstern, Premiul de Excelență la TIFF 2022
Actrița Maia Morgenstern va fi omagiată la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca).
945 16 sus Romila jpg
Combinagii și vieți paralele
În „Șoferul din Oz” se asociază fericit umorul, ironia, tandrețea, caracterele hiperbolizate și inevitabila tentație a parabolei socio-politice cu priză imediată.
945 16 jos Iamandi jpg
Insațiabila nemulțumire a lui Stalin
Bolșevismul a fost exportabil și a produs rezultate „cvasiidentice” peste tot.
p 17 2 jpg
Dulce provincie
Găsim orășelul mic și netulburat în care toată lumea se cunoaște cu toată lumea, găsim jocul de putere aparent blajin între localnici și intrușii „de la centru”, găsim briza ușoară de nefericire care traversează, din direcții diferite.
945 17 Biro jpg
Aniversar
Gărîna. În materie de legende care eludează genurile, concertul Soft Machine s-ar putea să fie cel mai important concert al vremurilor recente pe teritoriul nostru.
TIFF 2022 Make Films Not War jpg
Îndemn la pace în campania de imagine TIFF 2022: Make Films, Not War!
Campania vizuală a celei de-a 21-a ediții a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca) transmite un mesaj lipsit de orice urmă de echivoc: Make Films, Not War!
Afis Sala Radio 20 mai 2022 jpg
Violonistul Gabriel Croitoru interpretează unul dintre cele mai frumoase concerte de vioară compuse vreodată
Bruch se temea de succesul a ceea ce avea curînd să devină unul dintre cele mai des cîntate concerte de vioară compuse vreodată: Concertul nr. 1 în sol minor pentru vioară și orchestră.
Festivalul Filmului Francez ne invită să privim mai departe! jpeg
Festivalul Filmului Francez ne invită să privim mai departe!
Între 1 și 12 iunie 2022, la București şi în alte zece oraşe din ţară – Cluj-Napoca, Iași, Timișoara, Brăila, Brașov, Constanța, Sfîntu Gheorghe, Sibiu, Suceava şi Tîrgu Mureș – cinefilii sînt invitați la întîlnirea anuală cu cele mai recente și remarcabile filme franceze.
Koba înainte de moarte jpeg
Koba înainte de moarte
Romanul poate fi citit chiar așa: stalinismul explicat copiilor de 10 ani.
Metonimiile biograficului jpeg
Metonimiile biograficului
Poezia Laurei Francisca Pavel pare un construct format din prefabricate dispuse într-un flux bine controlat. Important, textele nu sună deloc fals, nimic nu pare artificial, nelalocul lui.
Poate fi România „acasă” pentru migranți? jpeg
Poate fi România „acasă” pentru migranți?
Corpurile sînt grele, teama, deznădejdea, dar și mîngîierea însoțesc un drum care pornește dintr-un acasă spre nu se știe unde.
Victor Brauner, Pablo Picasso și „artele primare“ jpeg
Victor Brauner, Pablo Picasso și „artele primare“
„L-am văzut pe Picasso asamblînd obiecte aparent neînsemnate și aceste obiecte, odată așezate de către el într-o anumită ordine, capătă viață.”
Vocea: ţipete sau şoapte jpeg
Rîs și surîs
Degradarea rîsului se produce atunci cînd spectacolele îl cultivă sistematic.
Viață de cuplu jpeg
Viață de cuplu
Filmului îi reușesc mult mai bine scenele de criză, cele în care intensitatea e dată pe minus, iar cadrul se lasă măturat de un crivăț emoțional.
Hardcore jpeg
Hardcore
Melanjul acela brizant de muzică și politică este transplantat de cei doi Vylani și pe cel mai nou album al lor.
„Culturi cinematografice contemporane”, dezbatere organizată de Editura UNATC PRESS jpeg
„Culturi cinematografice contemporane”, dezbatere organizată de Editura UNATC PRESS
Vineri, 6 mai, începînd cu ora 16:00, la sediul instituției din strada Matei Voievod 75-77
Artă împotriva războiului – expoziția „Stop the War (in Ukraine)” jpeg
Artă împotriva războiului – expoziția „Stop the War (in Ukraine)”
Între 29 aprilie și 28 mai, în Piața Regelui Mihai din București, va putea fi vizitată expoziția Stop the War (in Ukraine), prin care opt artiști români și o serie de artiști ucraineni continuă să ia atitudine împotriva războiului din Ucraina și să militeze pentru pace, folosindu-se de arta lor pentru a mișca, a motiva și a împinge la acțiune.
Căsătoria lui Teofil jpeg
Căsătoria lui Teofil
La fel ca Irina, Maria și Teofana înaintea ei, Teodora s-a văzut transformată din „nimeni” în cel mai de seamă personaj feminin din imperiu.
O cineastă de redescoperit jpeg
O cineastă de redescoperit
Filmele Lanei Gogoberidze par să articuleze o preocupare pentru mutațiile istorice, pe care le altoiește cu o privire feminină, mereu dispusă la autoreflexivitate subtilă.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.