"Nu e ţinta noastră să devenim mainstream neapărat&#8221; - interviu cu grupul KUMM " </i>

Publicat în Dilema Veche nr. 297 din 22 Oct 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Kovacs Andras: Deloc. Ne place sa ne lăudăm cu ceva nou. Eugen Nuţescu: Poate că sună aberant, dar dat fiind că, pînă acum, am crezut cu maximă sinceritate că fiecare nou album al nostru este cel mai bun, am jucat acest rol destul de sincer Cum e să explici mereu la ce te-ai gîndit, cum s-a desfăşurat procesul de creaţie? Mihai Iordache: Cred că cel mai bine nu explici. Poţi să spui nişte lucruri, dar nu poţi oricum să înlocuieşti muzica în sine, aşa că... E.N.: Arhitectul Frank Gehry a fost întrebat odată, la conferinţa de presă prin care s-a inaugurat o clădire de-ale sale, la ce s-a gîndit cînd a construit-o. Şi el a răspuns "Întrebaţi-l pe psihologul meu.” Cred că un artist, dacă simte nevoia să adauge ceva, verbal, la muzica pe care a compus-o, o face singur. Cătălin Mocan: Pe lîngă asta, cred că e mult mai fermecător să-şi facă fiecare părerea, cînd ascultă. Dacă tu spui că o piesă este despre ceva anume, poţi să produci chiar confuzie, pentru că cel care ascultă acasă încearcă automat să facă legătura cu ce ai spus tu. Asta înseamnă să-ţi pui ascultătorul pe un făgaş care, poate, nu e neapărat cel mai bun. Există o cotitură stilistică pe Far From Telescopes; cum aţi descrie-o? E.N.: Eu cred că diferenţa vine mai ales din orchestraţie, pentru că e mai simplă, mai rock’n’roll. Poate dacă am cînta piese de pe albumul anterior cu orchestraţiile pe care le-am folosit acum, distanţa n-ar mai fi percepută atît de intens. Este, într-adevăr, o diferenţă şi de sound, care ţine de experienţa noastră ca muzicieni, de inginerul de sunet, de studioul de sunet unde am înregistrat, toate astea contribuie la faptul că totul sună altfel. Este acesta un album mai happy? C.M.: E un album care spune chiar şi lucrurile triste cu un surîs în colţul gurii. Sînt piese vesele sau care în prima fază aşa par, dar sînt şi piese care aduc aminte de atmosfera albumului anterior. Vorba unui Beatles: "Dacă vrei s-ajungi la sufletul publicului trebuie să ai priceperea de a combina comedia cu drama sau invers”. Astfel, toată lumea se va regăsi, cumva, în cele spuse de tine. Lucrul ăsta cred că ne-a ieşit cu acest album. E.N. Eu mi-aş fi dorit să fie chiar mai happy decît a ieşit. Ce ne facem totuşi cu fanii care se înnebuneau după deprimări la tavă, ca în "Red Coffee”, de exemplu? E.N.: Au cîteva piese care să-i mulţumească. M.I.: Dacă am sta să ne mai gîndim şi la asta, nu ştiu dacă am mai avea timp să cîntăm. Ar fi ca şi cum ne-am gîndi care va fi rolul nostru în istoria muzicii. Egal, la fel de aberant. K.A.: Uite, a fost cineva pe forumul nostru, care a semi-desfiinţat albumul anterior imediat după ce apăruse. Apoi, probabil, l-a mai ascultat şi s-a obişnuit cu ideea. Acum, după ce a ascultat cele cîteva piese noi, pe care le-am cîntat live, a zis că "nimic nu va mai fi ca Different Parties”. E.N.: Semnul bun e că am avut mereu un nucleu dur de fani. Sînt oameni care au trecut peste toate furtunile stilistice şi de componenţă şi au rămas cu noi, pentru că într-adevăr există un filon care se păstrează în muzica noastră, evident în mod natural. K.A.: Oamenii totuşi aşteaptă mereu ceva nou. Poţi să cînţi anumite piese ani de zile, uite, de exemplu "Dictionary” are 12 ani. Dar e de preferat să le oferi mereu ceva nou. E.N.: E ceva foarte democratic, de fapt. Noi o propunem o cărare, un drum. Cine are chef, se ia după noi, cine nu, poate coborî la prima. Mi se pare că astfel de schimbări se petrec de cîte ori apare cineva nou în formaţie. Venirea tobarului Paul Ballo a adus, parcă, nişte ritmuri mai dansante... C.M.: Piesele erau toate făcute înainte de venirea lui Paul. El şi-a impus desigur, părerea, în tratarea cîntecelor, dar totuşi, ele erau gata înainte. E.N.: Dacă aducem în discuţie schimbarea care a avut loc atunci cînd a venit Cătălin, e altceva. Cînd se schimbă solistul e ceva mai personal. Într-un fel e mai grav, pentru că mulţi oameni se ataşază mai mult de imaginea ta, decît de muzica ta. La venirea lui Cătălin registrul s-a schimbat drastic... C.M.: S-a modificat contextul de fapt. Cînd am apărut eu, au apărut şi piesele care s-au potrivit mai mult cu mine. E.N.: Cred că muzica îi reflectă pe cei care sînt în acel moment în Kumm. M.I.: Tu de fapt te-ai prins de o chestie care la noi e o tradiţie. De cîte ori a venit cineva nou, cînd s-a observat că omul poate să funcţioneze în contextul Kumm, s-a trecut imediat la a compune cu el, ca să vedem exact ce ar face el. Mereu li s-a dat frîu liber noilor membri, să vedem ce poate face fiecare, la nivel creativ. C.M.: Totul e OK, de fapt. Atîta vreme cît nu încerci să iei viaţa altuia... Apropo, are un vocal actor nişte aşi în mînecă, datorită şcolii absolvite? C.M.: De unde văd eu lucrurile, nu neapărat. Poate că şcoala de actorie ajută, în sensul că eşti obişnuit mai mult cu scena. Trebuie să exişti pe scenă, nu poţi să stai cu mîinile în buzunare. Altfel, cred că e o problemă individuală. Eu, de exemplu, preţuiesc mai mult partea de actorie decît cea vocală, propriu-zis. Partea vocală mie mi se pare o chestie mai tehnică, ori eu nu ţin să fiu tehnic. Aş putea să stau acasă să fac exerciţii non stop şi să cînt o linie de cristal, dar doar atît. Să nu intri niciodată în palatul de cristal.... Prefer să cînt în aşa fel încît să spun ceva despre viaţa mea. "Nu există rock’n’roll în România” Mie mi se pare că sînteţi oarecum suspendaţi între trupele bătrîne, consacrate demult şi stratul neconsistent de trupe noi, la care auzi o piesă, după care nu mai auzi de ea... Cred că lipseşte pătura medie de trupe bune... M.I.: Cine a avut norocul sau ghinionul să prindă anii ’70 -’80 în România, dacă nu a deschis urechile să vadă ce se mai întîmplă şi în afară, a rămas cu trei trupe, cinci actori şi cam atît. Pe vremea aceea, apariţia unui disc Iris era un eveniment în sine, aşa că sigur ţi-l luai. Nu avem cum să luptăm cu asta. E ca la prima dragoste... C.M.: Eu cred totuşi că există un strat mediu. Eu aş spera să fim în zona aceea de Viţa de Vie, Omul cu Şobolani, Vank... E.N.: Eu sînt mai radical şi spun că nu există rock’n’roll în România. Există o sumă de oameni talentaţi, dar a căror mentalitate, la fel cu a celor mai mulţi români, nu are nici o legătură cu rock’n’roll- ul. Românul s-a născut folkist... Oare de aceea a spus Cătălin la un moment dat, într-un concert la Vama Veche "Vă mulţumim că vă place muzica noastră. Cred că sînteţi nişte extratereştri...”? E.N.: Eu nu empatizez deloc cu gusturile ţării ăsteia, în materie de muzică. Artiştii care mie-mi plac şi sînt imenşi în State sau Anglia, aici n-ar umple Sala Palatului. Aşa că pot să-i înţeleg remarca. Nu are nimic de-a face cu ideea de "noi sîntem buni, alţii sînt răi”. E exact ca la divorţ, nepotrivire de caracter. Vorbea Matei Florian despre asta, într-un articol. Între The Smiths şi Metallica, românul a ales Metallica. Asta e. Ce vă lipseşte pentru a deveni o trupă mainstream? C.M.: Nu cred că e o ţintă clară a noastră, să devenim mainstream. Dar nici nu ne ferim de asta. Dacă, ca o consecinţă a activităţii noastre şi fără să fim nevoiţi să facem mari compromisuri, apare mainstream-ul în jurul nostru, noi n-o să-l refuzăm. Este Far From Telescopes un pas spre mainstream? Piese mai scurte, poate mai uşoare… E.N.: Nu. Noi am cîntat pur şi simplu ceea ce ne place nouă. Iar dacă există pe albumul ăsta piese de 2 minute jumătate, înseamnă că atîta le-a luat să spună ceea ce aveau de spus. Apropo, sînt trei piese "trase în bucătărie”. Din textul uneia s-a extras chiar titlul albumului… E.N.: Pur şi simplu am vrut să facem şi altceva decît aia cu mersul în studio şi tras serios. Sînt nişte intermezzo-uri muzicale. Pînă la urmă, de fapt aşa cîntăm noi. Zdrăngănitul lui la chitară e prima probă de rezistenţă a unui cîntec. This is the campfire test! Dacă nu funcţionează aşa, nu funcţionează altfel. Şi la capitolul live cu toate instrumentele vă descurcaţi foarte bine. Mă impresionează faptul că pînă acum n-am văzut două concerte Kumm la fel... K.A.: Asta fiindcă nu ştim să cîntăm! Greşim piesele! De-aia iese mereu altceva. C.M.: Dar trecînd peste gluma asta, e bine dacă-i aşa. Am şi fost cotaţi drept cea mai bună trupă live din 2008. Sigur, habar n-am acum de către cine... M.I.: Îţi spun eu, de Actualitatea Muzicală, revista aia gen care vine o dată pe lună acasă, fără să o fi cerut! E.N.: Mihai, mi se pare mie sau eşti cam punk azi? La ce vă aşteptaţi de la lansarea acestui album? E.N.: Am două scenarii, cel rău şi cel bun. Primul zice că, asta e, fiecare zi poate fi ultima, chiar dacă sună cam patetic. Pe de altă parte, ne-am produs albumul singuri, nu a intervenit absolut nimeni între munca noastră şi produsul final. Ne-am implicat toţi, cu cît am ştiut şi putut fiecare. Şi simţim că se sudează totul, într-un mod nou şi plăcut pentru toţi. Cred că se naşte un nou Kumm, care se tot naşte de ceva vreme. Dar acum am făcut paşi mari, după ce am trecut printr-o perioadă de acumulări. C.M.: Eu o să zic ceva mai puţin major şi apocaliptic. De-abia aşteptăm să lansăm acest album, mai ales ca să putem cînta live nişte piese pe care le-am păstrat, ca să avem ce oferi proaspăt la lansare. Va fi un concert la care se va cînta cu mult entuziasm, nu că asta nu s-ar întîmpla de obicei, ba dimpotrivă, uneori cred că există prea mult entuziasm care alunecă aşa, spre circ, cîteodată. Poate colegii nu sînt de acord, noi avem tendinţa de a ne contrazice foarte mult între noi... K.A.: Nu-i adevărat! E.N.: Hai că e bine că e aşa. Atîta vreme cît putem sta împreună la o masă şi ne putem spune părerile, înseamnă că există toate uşile deschise de care e nevoie ca să fim cu toţii Kumm. Spuneai... C.M.: Că eu sper ca procentul de circ să fie mai scăzut. Vor fi invitaţi pe placul tuturor, sper. Un concert bun este cel mai jos lucru la care vă puteţi aştepta. Şi, că tot sînt eu cu citatele azi " nu ştiu ce am " să vă spun ce am citit eu despre succes. Succesul înseamnă să treci peste multe eşecuri fără să-ţi pierzi entuziasmul. Hai să încheiem cu un mic joc: dacă Kumm ar fi o culoare, ce culoare ar fi? C.M.: Magenta. E.N.: Roşu. K.A.: Aţi zis că ne contrazicem mereu. Şi eu aş fi spus roşu... aşa că zic albastru. M.I.: Eu sincer aş fi zis verde. E complementar, nu? Dacă Kumm ar fi un zgomot, ce zgomot ar fi? C.M.: Un zgomot de cizmă care striveşte o ţigară. E.N.: Un robinet stricat care picură într-un lighean plin. A.K.: Un avion la decolare. M.I.: Mă gîndesc la sunetul valurilor. Dacă ar fi un cuvînt? E.N.: Caracatiţă. M.I.: Dar e un cuvînt. Înseamnă nisip. C.M.: Zgomot... Dacă ar fi o... temperatură? K.A.: 20 de grade. Pentru ă nu-mi place nici frigul, nici căldura. C.M.: 37 cu 2! M.I.: Ar fi 16 grade. Dar în aprilie, cînd te bucuri că sînt 16 grade. E.N.: Eu nu pot să mă gîndesc la o temperatură. Eu văd Kumm aşa, ca pe o iarnă caldă. a consemnat Ana M. CĂLIN

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Cât de mult ne influențează emoțiile destinul. Psiholog: „Cine le stăpânește, își controlează cu adevărat viața”
Nu punem mare preț pe forța emoțiilor, considerând că, de fapt, gândurile și programele mentale sunt cele care ne controlează destinul. Acest lucru este adevărat doar într-o anumită măsură, pentru că stările pe care le experimentăm zilnic au un rol determinant în viața personală și profesională.
image
Cel mai mare inamic al speciei umane. Are numai 6 mm, dar ucide anual aproape un milion de oameni
Cel mai mare inamic al umanității este de fapt o insectă banală, pe care o întâlnim inclusiv în România. Țânțarul este responsabil de moartea a 830.000 de oameni anual, iar specialiștii consideră că această insectă prin efectele produse a schimbat efectiv istoria umanității.
image
Tânăra care a făcut un scop în viață din a-i ajuta pe alții. Bistro-ul ei social, loc de întâlnire al celor ce vor să ajute
Când dorința de a face bine întâlnește inteligența umană, iese un bistro social. O tânără din Baia Mare a pus bazele unei astfel de afaceri tocmai din dorința de a face bine. Despre inteligența ei ne-a convins în momentul în care a început să vorbească despre această afacere, făcută pentru a ajuta

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.