„Munca de selecţie la festival ne pune la încercare în fiecare an“ – interviu cu CSILLA Kató

Publicat în Dilema Veche nr. 676 din 2-8 februarie 2017
„Munca de selecţie la festival ne pune la încercare în fiecare an“ – interviu cu CSILLA Kató jpeg

Pregătirea unui festival de film este un efort continuu. În mai bine de douăzeci de ani, Festivalul Astra Film – Sibiu a devenit unul dintre cele mai importante brand-uri culturale ale cinematografiei române. Ediția a XXII-a din 2015 a fost organizată sub înaltul patronaj al Președintelui României și a fost distinsă, astfel, drept unul dintre cele patru evenimente culturale strategice ale României. Meritul pentru crearea și pentru menținerea unui astfel de eveniment în standarde europene îi revine directorului fondator Dumitru Budrala. Povestea festivalului poate fi regăsită într-un video aniversar realizat în 2013 (YouTube: AstraFilm 20 years). Dumitru Budrala, Csilla Kató, împreună cu Adina Vărgatu și cu restul echipei, se ocupă de organizarea, de selecția filmelor și de proiectarea festivalului. Ediția din 2017 este în curs de pregătire la Sibiu, urmînd să se desfășoare în partea a doua a lunii octombrie.

 

Lucrați de aproape douăzeci de ani în organizarea Festivalului Astra Film, vă ocupați de selecția filmelor și stabiliți, an de an, structura programelor speciale și a workshop-urilor din cadrul programului AFF. Ce vă place, ce vă bucură cel mai mult la acest festival? Ce vă displace, ce vă nemulțumește încă?

Lucrez la selecția filmelor de la Astra Film Festival de 18 ani. La primele ediții am fost preselector și am participat la ședințele de programare finală. Din 2009, mi-am asumat mai multă responsabilitate la nivelul conceperii programului, precum și în ceea ce privește propunerea programelor tematice sau de educație cinematografică. Programul final însă este rezultatul unei munci comune curatoriale atît la inițierea programelor, cît și la nivelul deciziei finale, care aparține board-ului: a lui Dumitru Budrala, a Adinei Vărgatu și a mea.

Munca de selecție la festival este, în primul rînd, una curatorială, foarte interesantă și extrem de intensă, care ne pune la încercare în fiecare an. Vizionînd sute de filme cu intenția de a le găsi pe cele mai bune din recolta de cinema documentar a anului, trecem inevitabil printr-un proces de reformulare a întrebării „Ce este un film bun?“, „Ce este, de fapt, cinema-ul și ce nu?“, ajungînd să ne întrebăm, în cele din urmă, „Ce este ce?“. În acest proces, rutina și experiența acumulată nu ne ajută. Dimpotrivă, trebuie să impunem de fiecare dată o disciplină, ca să rămînem deschiși la orice nuanță. Selecția filmelor din secțiunile competiționale e, de fapt, răspunsul nostru asumat: care sînt filmele în legătură cu care pariem că sînt cele mai bune pe segmentul respectiv. Și imediat am să vă spun și ceea ce nu îmi place în această muncă: termenele impuse de un festival anual nu permit timpul necesar pentru a judeca filmele. De multe ori, rămîn ori cu regret în legătură cu anumite filme care nu intră în selecție, ori cu dileme privitoare la unele filme care au intrat. Una dintre cele mai radicale experiențe de care am avut parte, în acest sens, este legată de filmul Z32 al lui Avi Mograbi, pe care l-am văzut în preselecție. Încerc să nu citesc nimic despre film sau despre autorul lui înainte de a vedea filmul. De data asta, am rămas cu un sentiment de entuziasm, dar și cu rezerve după vizionare, motiv pentru care nu am mai susținut filmul în vederea selecției. Mai multe secvențe din film mă urmăreau, însă, și mi-au revenit în minte un an întreg, în timp ce vizionam sute de alte filme. Ăsta a fost un argument pentru a-l revedea și, astfel, am înțeles puterea lui, propunîndu-l pentru selecție în ediția următoare. Există, deci, un timp de procesare a acestor opere, care nu totdeauna poate fi încadrat în perioada de cîteva săptămîni corespunzînd calendarului de producție a festivalului.

Nu pot să nu amintesc de un alt aspect important, motivant și pasionant în munca de selecție. Sîntem în mijlocul unui fenomen amplu de schimbare în istoria cinema-ului și, începînd cu deceniul trecut și pînă acum, terenul cinema-ului documentar este unul dintre cele mai importante teritorii de experimentare și de reformulare a cinema-ului în sine, care influențează această schimbare. Faptul că mai multe festivaluri de ficțiune de categoria A au inclus în competiția oficială filme din zona cinema-ului documentar laolaltă cu cele de ficțiune a făcut ca, la festivalul de la Veneția, din 2013, să fie distins cu marele premiu un documentar de autor precum Sacro Gra al lui Gianfranco Rosi. Acest fapt semnalează clar schimbarea prin care trece cinema-ul azi: un film bine realizat este o operă cinematografică, iar genurile devin, din această perspectivă, doar niște categorii administrative.

Este extrem de incitant și de onorant că, prin acest demers curatorial, am ajuns să fim martori ai ascensiunii cinema-ului documentar în contextul unei schimbări ample. Și este îmbucurător, totodată, că am reușit, prin acest festival, să deschidem apetitul multora din țară pentru acest gen de film.

Care sînt realizatorii de film documentar pe care îi preferați? Cum i-ați descoperit?

Mă gîndesc la mai mulți autori de film cu opere vaste. Dar, dacă e vorba de descoperire, îmi vine în minte o experiență superbă. Îmi amintesc că eram în mijlocul vizionărilor a cîteva sute de filme, perioadă în care oboseala se acumulează, puterea de receptare scade inevitabil, de multe ori cronic, și totuși mi-au trecut fiorii cînd am vizionat filmul Leviathan de Lucien Casting Taylor și Verena Paravel. Am rămas mută. A fost ca atunci cînd te duci pe o stradă oarecare și dintr-o dată vezi o capodoperă. Nu uit nici experiența de vizionare a filmului West of the tracks de Wang Bing, care are nouă ore în total. Eram pregătită să văd filmul în cîte trei părți a cîte trei ore fiecare, în trei seri consecutive. Însă, după ce am văzut prima parte, nu am putut să nu văd și a doua parte, și, apoi, pe a treia; am petrecut o noapte albă, uluită de forța filmului, dar mai ales de faptul că există posibilitatea de a crea o operă monumentală, care te ține nouă ore în interiorul unui film documentar. Consider că amîndouă aceste filme sînt unele dintre cele mai remarcabile realizări în producția de cinema a zilelor noastre.

Pe de altă parte, munca la selecție și mai ales conturarea programului au o componentă intuitivă. După vizionarea și evaluarea filmelor, avem o viziune de ansamblu a producției, descoperim subiecte care revin și care sînt de actualitate sau tendințe în abordarea realității care reapar în forță în mai multe lucrări. Așa se nasc programele tematice. Sau descoperim tendințe, așa cum a fost cazul la ediția a XXII-a AFF, în secțiunea competițională internațională, în care am descoperit un fir comun al unor filme ce au excelat în narațiune. În majoritatea cazurilor, prezența autorului asumat a contribuit la o turnură sau la alta a povestirii.

În cazul unui festival cu înscriere deschisă, cu secțiuni competiționale, avem de-a face cu un demers curatorial mult mai intens decît în cazul festivalurilor tematice sau al celor de genul Best of. Noi ne asumăm mult mai multe prin această selecție: alegem și filme fragile care își asumă un drum nebătătorit, nu numai nume mari, superproducții arhipremiate. De multe ori s-a întîmplat ca juriul să aprecieze și să premieze tocmai aceste filme.

Aveți un profil al spectatorului de film documentar?

Limbajul cinema-ului este universal și nu este nevoie de o pregătire prealabilă pentru a-l putea descifra. Atunci cînd pregătim programul, ținem totuși cont de public, care este neobișnuit cu expunerea directă a realităților umane pe ecran și care nu are nici un „ajutor“ de interpretare a ceea ce vede pe ecran, așa cum ar fi comentariul sau orice alt tip de intervenție directă a autorului. Sîntem conștienți de faptul că, în cazul filmului documentar, gustul publicului larg este format de televiziunile comerciale de tip Discovery. Introducem moderat în program și filme care folosesc formatul și discursul documentarului jurnalistic ca o invitație pentru un public general neinițiat. De obicei, ei se întorc și gustă și din celelalte filme. Iar publicul pasionat de cinema-ul documentar – fie că este vorba de studenți care vin din toată țara sau din țările din jur, fie că este vorba de publicul local din Sibiu –, s-a format la festival de-a lungul anilor, vizionînd pur și simplu filmele din programul principal.

Este filmul documentar artă? Care este profilul artistului, în această relație cu filmul documentar?

Producția cinema-ului documentar vine din mai multe tradiții și din mai multe terenuri de experimentare: documentar de eseu, jurnalistic, observațional, etnografic, forme hibride etc. Sînt opere remarcabile în istoria cinema-ului documentar, provenind din toate subgenurile de film documentar. Efortul prin care se realizează aceste filme, excelența prin care se împlinesc aceste filme se califică cu siguranță în ceea ce înțelegem prin artă. Iar profilul artistului, în cazul acesta, ține de abordarea unei teme sau a unui subiect, abordare care transcende subiectul propriu-zis (de altfel, foarte bine conturat). Subiectul și tema devin, totuși, numai pretexte pentru a comunica aspecte esențiale ale existenței umane în sine. Pe de altă parte, artistul trebuie să stăpînească limbajul filmului în așa fel încît să poată comunica, să poată transmite acest mesaj complex pe mai multe niveluri.

a consemnat Laura DUMITRESCU

comunism jpg
Istoria comunismului: lecturi esențiale pentru a înțelege un fenomen global
Comunismul a fost un fenomen global care a influențat profund secolul XX, iar studiul său continuă să fie de mare interes pentru istorici, politologi și publicul larg.
comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.

Adevarul.ro

image
Un Boeing 737 Max 8 a căzut în gol peste 7.000 de metri: 13 oameni au ajuns la spital
Un zbor Korean Air cu destinația Taiwan a trebuit să se întoarcă după ce a fost detectată o defecțiune la presurizare. Datele de zbor arată că avionul a coborât peste 7,6 km într-o perioada de circa cinci minute, la scurt timp după decolare.
image
Dezvăluiri despre accidentul de la fabrica de cașcaval din Ibănești. Patronul a murit sub ochii soției
Ies la iveală noi detalii despre cumplitul accident de muncă de la Ibănești. Cei patru muncitori au murit din cauza unor cantități mari de amoniac și acid sulfuric de pe fundul bazinului pe care trebuiau să-l curețe. Unul dintre angajații morți avea un bebeluș de numai o săptămână.
image
Vacanță de coșmar pentru o familie de români care a mers în Grecia cu mașina: a rămas fără BMW, bani și documente. „A intrat peste noi în casă”
O familie de români, care a mers cu mașina în vacanță în peninsula Halkidiki, Grecia, a trecut prin clipe de coșmar. Le-a fost furată mașina din parcare, în care aveau documente, bunuri și bani. „A intrat peste noi în casă”, a povestit proprietara mașinii.

HIstoria.ro

image
Bătălia plajelor. Debarcarea din Normandia
Pregătirea de foc a început la ora 5:50, iar 40 de minute mai târziu, primele unități terestre americane au început debarcarea pe plajele Utah și Omaha.
image
Intrarea Armatei Roşii în Bucureşti bulversează redacția unei reviste de mondenități
Aşa cum sună titlul, Femeia şi căminul e o publicație de mondenități, un magazin pentru femeile serioase, cu bărbat de hrănit şi copii de spălat la fund; cele fără, avînd la dispoziție titluri mai puțin cuminţi.
image
Cine au fost agenții dubli din al Doilea Război Mondial?
Cea mai importantă parte a Operațiunii Fortitude a reprezentat-o rolul jucat de agenți dubli.