Metalul corect politic
Pe intervalul sensibil al ultimilor ani, curba utilităţii marginale în consumul de muzică rock s-a abruptizat în aşa hal, încît era cît pe ce să nu aflu de concertul Clawfinger din cadrul Festivalului Rock Your Mind, pe 25 noiembrie, la Sala Polivalentă. Aş fi trecut în ignoranţă pe lîngă afişul cu pricina, dacă nu mi-ar fi atras atenţia cuplul de adolescenţi cu piercing, care discutau pe marginea lui. Cum, dragă, cum adică cine or mai fi şi Clawfinger ăştia? Linişte... Ia vezi, ce scrie pe tricoul meu? Sîntem de două luni împreună şi tu încă n-ai remarcat ce trupă am pe tricou? Fata dă ochii peste cap, cuplul se îndepărtează şi mai apuc să aud cum Clawfinger cîntă de prin '93, deci nu se cade. Clawfinger lasă, cu fiecare album, impresia că s-a înfiinţat recent şi că va avea o carieră scurtă. Impresia durează însă de 12 ani. Fiecare nou album surprinde prin umor, îndrăzneală şi vigoare, apoi iese din calea radarului public prin diluarea trupei în context. Ar fi de dezbătut cum poate rămîne irelevantă (istoric) o trupă care, tehnic vorbind, a pus bazele curentului nu-metal ce dă forma contemporană a rebeliunii adolescentine. Se confirmă teoria că orice lucru s-a inventat de mai multe ori, în mai multe locuri, dar nu toţi inventatorii au ştiut la ce folosea invenţia. Iar Suedia, de unde vine trupa, a tratat cu nedumerire, apoi cu un Grammy local (justificat de succesul european), un hit single intitulat "Nigger". Trupa propune dintotdeauna un mesaj social bine aşezat în muzică şi versuri, însă imprecis formulat. Problemele pentru care Clawfinger propune soluţii nu sînt tipic adolescentine: femei violate ("Right to Rape"), femei grase ("Bitch"), minorităţi de culoare ("Nigger") sau sexuale ("Faggot in you"). Titluri scandaloase? Tocmai aici e şmecheria, poziţia trupei în toate problemele este prosocială, concluziile pieselor susţin principiul profund uman: Intolerrance will not be tolerrated. În concert însă, lumea nu cîntă concluzii, ci refrene. Nici unul din titlurile pomenite (şi refrenele aferente) nu emană conotaţii pozitive şi nu ştiu cîţi dintre cei care vor ridica pumnii pe piesa "Faggot in you" vor fi absorbiţi în mesajul prouman al poveştii cîntecului, mesaj care pare plasat acolo pentru eschivarea acuzaţiilor de instigare. Odată dezvăluită metodologia, fan-ul de termen lung şi mediu se trezeşte cu imboldul frînat şi atitudinea nedefinită, astfel actualitatea trupei se manifestă în puseuri. Festivalul amintit are ideea isteaţă de a exploata un astfel de puseu, concertul fiind încadrat în turneul de promovare a recentului album de atitudine Hate yourself with style , ceea ce poate transforma evenimentul într-o aventură de o noapte satisfăcătoare de ambele părţi, ocazie pentru taţi să bea prima bere de conciliere, ca între bărbaţi, cu fiii lor, pe o muzică antrenantă prin excelenţă.
