Megaliticul Parsifal de la Ateneul Român

Alexandru PĂTRAŞCU
Publicat în Dilema Veche nr. 661 din 20-26 octombrie 2016
Megaliticul Parsifal de la Ateneul Român jpeg

Decepționanta listă a re­pre­zen­ta­ții­lor operei Parsifal în România (1915, 1932, 1974, 1998) a contribuit de-a lungul timpului la osificarea unei prejudecăți privitoare la Richard Wagner: avem prea puțini melomani wagnerieni, sîntem condamnați să rămînem o provincie italiană în lumea operei. După succesul acestui prim act din Parsifal la Ateneul Român, pe fondul cultural românesc al ultimului an, am ajuns la o răscruce, cu implicații mai mari decît cele strict muzicale.

Dirijorul Christian Badea, un muzician cu o experiență fără echivalent la noi în ceea ce privește lumea operei la cel mai înalt nivel (a lucrat peste zece ani la Metropolitan și este nvitat frecvent la Viena, Covent Garden sau Sydney), a fost managerul tuturor aspectelor acestui proiect artistic, susținînd un efort care ar fi necesitat o echipă întreagă la un teatru de operă. Planificat cu aproape un an de zile în urmă, proiectul a început cu o campanie de strîngere de fonduri, pentru simplul motiv că bugetul Filarmonicii „George Enescu“ ar fi fost nu doar insuficient, ci și imposibil de gestionat în condițiile actuale de execuție ale unei instituții de stat. Apoi, dirijorul a devenit impresar, aducînd la București o serie de soliști, toți specializați în muzica lui Wagner, de o cotă artistică maximă: Stefan Vinke (Parsifal) – Siegfried de la ultimele două ediții ale Festivalului de la Bayreuth, Eric Halfvarson (Gurnemanz) – un bas extraordinar, cu un repertoriu imens și o carieră de excepție de peste patruzeci de ani, Petra Lang (Kundry) – cea mai recentă Isolde, tot la Bay­reuth, și Béla Perencz (Amfortas) – un Wotan de ultimă generație în plină afirmare pe scenele anglo-saxone. Performanța lor la Ateneul Român a fost la fel precum în teatrele în care Wagner este interpretat la cel mai înalt nivel artistic la ora actuală. Ba chiar ceva mai mult de-atît: auditoriumul Ateneului avînd o acustică rotundă și o capacitate redusă, acești artiști, obișnuiți să proiecteze vocea peste un public de cel puțin două mii de spectatori, au avut șansa să profite de un spațiu particular, modulînd și nuanțînd rolurile pînă la punctul în care interpretarea lor a devenit foarte rafinată. Christian Badea a fost dirijorul acestui spectacol și a catalizat orchestra Filarmonicii, determinînd-o să-și însușească limbajul muzical wagnerian și livrînd astfel o replică pe măsura valorii invitaților.

În perioada postbelică, în România nu a mai fost prezentat niciodată Parsifal alt­fel decît în concert (1974 – Ludovic Bács, actul II și 1998 – Günther Neuhold, integral la Festivalul Enescu). Anul trecut, Badea a prezentat actul III din operă folosindu-se de un concept regizoral ce trecea dincolo de limitele unei reprezentații semiconcert. Acum, acest concept, care pune în centru însăși clădirea Ateneului Român ca element scenografic, a fost dezvoltat la maximum. Rotonda din foaierul clădirii seamănă izbitor cu scenografia folosită la premiera absolută de la Bayreuth, din 1882, pentru scena ceremoniei dezvelirii Graalului. Publicul ajunge să facă parte din Farmecul Vinerii Mari atunci cînd bolta Ateneului devine efectiv cupola de lumină pe care Sfîntul Potir o degajă peste credincioșii din legenda cavalerească. Deși modernă în costume și regie, care folosește cu preponderență lumina, producția lui Christian Badea rămîne în același timp perfect fidelă libretului, transformînd constrîngerile fizice ale unei săli de concert simfonic în adevărate oportunități de exprimare surprinzătoare și de un efect spectaculos. Puritatea morală a cavalerilor Graalului este simbolizată de un grup de copii ce împlinesc ritualul dezvelirii pocalului pe un pod amplasat deasupra orchestrei. O frază-cheie din libret (Du siehst, mein Sohn, zum Raum wird hier die Zeit. – Vezi, fiule, aici timpul devine spațiu), ce inițiază muzica transformării, cea a drumului din pădurea Monsalvat către templu, cu multiple semnificații filozofice, dă ocazia omului de teatru care este Christian Badea (membru al Directors Guild of America) să pună în lumină la propriu fresca Ateneului, într-o secvență care rămîne antologică. Gurnemanz îl conduce pe Parsifal prin sală, arătîndu-i imagini ale unei epopei istorice care suferă ea însăși o transformare. Dezbărată de caracterul patriotic, istoria României se integrează în universalitate, încadrată de două culturi europene esențiale: cea germană din muzica lui Wagner și cea franceză, prin omagiul adus astfel clădirii proiectate de Albert Galleron. Niciodată Ateneul Român nu a putut fi admirat într-un mod atît de spectaculos, în afara imaginației. Cupola luminată în tonuri albastre și roșii părea că se apropie de spectatori, etalîndu-și detaliile decorative cu o pregnanță aproape neverosimilă.

Campania de PR a evenimentului (or­chestrată tot de Christian Badea) a fost exemplară, creînd o stare de așteptare, pe care prezența președintelui României la repetiția generală a sporit-o la cote paroxistice. Invitațiile nu au mai fost acordate, așa cum ne obișnuiserăm, doar unor persoane mai mult sau mai puțin relevante din sistem, ci în mare parte sponsorilor, expunînd astfel unei muzici de operă rar prezentate în România mulți oameni din mediul corporatist, care nu sînt neapărat spectatori frecvenți ai sălilor de concerte clasice. Efectul a fost imediat, am întîlnit mulți oameni cărora Wagner nu le spunea nimic sau, și mai rău, le displăcea, și care s-au convertit peste noapte în admiratori ai săi, ca după o epifanie. Și asta după ce au văzut doar un singur act al operei, care ar putea să se numească mai degrabă Gurnemanz în loc de Parsifal, avînd în vedere ponderea personajului în această primă parte.

Prezent vineri la Ateneu, dl Radu Boroianu, directorul ICR, declara că acest Parsifal este un eveniment care stă alături, ca importanță, de revenirea din 1978 a lui Sergiu Celibidache în România, cu acel memorabil concert cu Rapsodia Română nr. 1 de George Enescu.

Sîntem oare pe cale să îl reașezăm pe Wagner acolo unde îi este locul și la noi în țară? Cu siguranță că acest început de la Ateneul Român este primul pas, aproape ideal. Dar la fel de sigur este că mai sînt necesari încă mulți.

Acest spectacol a fost un triumf în pofida limitelor sistemului cultural de la noi din țară, căpătînd peste noapte anvergura celui mai important eveniment muzical al anului. Scandalul de la Opera Națională București, gestionat dezastruos de Ministerul Culturii într-o primă fază, cu o continuare mediocră în faza sa de aparentă acalmie (vezi eșecul de critică al Văduvei vesele a lui Andrei Șerban), un Concurs Enescu la care s-a muncit enorm pe partea de promovare, dar care a rămas pe retina tuturor cu imaginea unor săli dezolant de goale arată că viața muzicală românească se află într-o stagnare îndelungă, ce a devenit extrem de vizibilă anul acesta. Calea cea mai facilă ar fi să prelungim în realitatea imediată imaginarul din operă și să-l identificăm pe Christian Badea cu însuși Parsifal, cel care ar putea aduce mîntuirea peste o lume muribundă. Cu siguranță că este nevoie de mult mai mult, chiar și în condițiile în care păcatul cel mai mare al societății românești – incapacitatea de a gestiona proiecte complexe – este contrazis superb de reușita dirijorului provenit neîntîmplător din cultura de business artistic anglo-saxon. Este nevoie de o reformă, nu de identificarea oamenilor providențiali, ci de atragerea lor într-un proces de transformare.

Pe cît de înălțătoare, experiența Wagner a devenit nocivă atunci cînd cineva a încercat să o transpună ad litteram în practică. În 1924, Nichifor Crainic scria un articol în revista Gîndirea, în care asocia lumea muribundă a Monsalvatului cu pericolul pierderii tradițiilor populare idealizate, în așteptarea unei mîntuiri antimoderniste. În 1938, Mircea Eliade relua ideea și o dezvolta într-un articol publicat în Revista Fundațiilor Regale, decretînd nevoia imperioasă a apariției unui erou salvator, desigur, un Parsifal cît mai național cu putință. Nu este nevoie să repetăm aceleași retorici populiste, ele și-au demonstrat eșecul la scară planetară atunci cînd un Hitler își găsea justificări în mitologia wagneriană.

De această dată, calea inevitabilă este și cea mai grea: aceea a unei schimbări autentice și serioase în cultură, care se face prin efort, profesionalism și prin bani. E singura cale pentru a crea un mediu cultural în care un mare artist, precum Christian Badea, să poată transforma prezentarea lui Parsifal într-o tradiție pascală, așa cum a dorit Wagner. Altfel, acest triumf va rămîne un accident megalitic. 

Alexandru Pătraşcu este colaborator la revista Opera din Marea Britanie.

comunism jpg
Istoria comunismului: lecturi esențiale pentru a înțelege un fenomen global
Comunismul a fost un fenomen global care a influențat profund secolul XX, iar studiul său continuă să fie de mare interes pentru istorici, politologi și publicul larg.
comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.

Adevarul.ro

image
Cea mai terifiantă armă a dacilor. A băgat spaima în romani și i-a forțat să-și modifice echipamentul militar
Cea mai de temut armă folosită de războinici daci a fost, fără îndoială, falx-ul, spun specialiștii. Era vorba despre o armă cu o lamă curbă care putea ajunge și la un metru lungime, mânuită de luptători profesioniști de elită. Falx-ul în mâinile potrivite făcea ravagii în rândurile inamicului.
image
Alimentația uimitoare a celor mai de temut războinici ai antichității. Alimentul minune consumat de spartani, gladiatori, celți și daci
Printre cei mai renumiți dar și de temut luptători ai antichității erau în mare parte vegetarieni, sau cel mult lacto-vegetarieni, cu un consum ocazional de carne. Cel puțin asta arată noile cercetări, mai ales pe rămășițele gladiatorilor din arenele romane.
image
Explicațiile unui psiholog privind riscurile dormitului în paturi separate în cuplu
Somnul alături de persoana iubită poate aduce o multitudine de beneficii, în timp ce dormitul în paturi separate poate duce la o distanțare în relația de cuplu atrage atenția psihologul Iulia Barca.

HIstoria.ro

image
,,Haide, haide RPR, du-ne la victorie!” România la preliminariile „Euro 1960”
Pe 6 iunie 1958, Agerpres anunța că Uniunea Europeană de Fotbal (UEFA), în cadrul congresului său ținut la Stockholm, a luat hotărârea organizării competiției internaționale „Cupa Europei”.
image
Jurnalul lui Mihail Bulgakov, confiscat de NKVD
Manuscrisele nu ard!, proclamă solemn domnul Woland în Maestrul şi Margareta al lui Bulgakov.
image
Atacul de noapte din iunie 1462: Geniul militar al voievodului Vlad Țepeș
Expediția din 1462 a fost un prilej potrivit ca Vlad Țepeș să-și demonstreze priceperea în mânuirea armelor și-n conducerea trupelor.