Mă întreb ce caut eu aici
"Mă întreb ce caut eu aici" "Odată ce din ziarele de zi cu zi afli că găinile nasc pui vii, un ins care şi-a pus o plombă prinde radioul cu ea, trei surori au fost violate vreme de 15 ani de tatăl lor, două fete au fost răpite de opt golani de pe stradă şi vîndute de 5 ori prostituîndu-se cu 200 de bărbaţi... totul devine banal, posibil, e doar o întrecere aritmetică a grozăviilor! Ce să povesteşti astăzi încît să interesezi, să nu pari banal, cînd oricine poate slobozi o grozăvie de ştire pentru pagina unu!? E greu, singura salvare e în tonul şi factura povestirii. Conţinutul, orice ai zice, e de mult banalizat şi irosit de presă. (...) Zilnic mă întîlnesc cu oameni care nu îşi fac planuri pe termen lung aici, convinşi că în România nu poţi trăi decît în provizorat. Eu unul sînt tentat să plec de fiecare dată cînd ajung la o coadă la administraţia financiară, în service, faţă în faţă cu poliţia sau în alte situaţii de genul acesta. Mă întreb ce caut eu aici. N-am nici o legătură cu stilul ăsta de tocmeală zilnică cu regulile şi trebuie să-mi repet în fiecare dimineaţă înainte de a ieşi din casă cum să mă port ca să trec drept localnic şi nu alien. Mi-au trebuit însă atîţia ani ca să ajung să fac ceea ce îmi doresc, încît nu mai pot pleca. Habar n-am dacă aş reuşi vreodată să realizez afară ceea ce sper să pot face aici şi nu mai am răbdare. Am totuşi 35 de ani şi nu mă simt deloc prea tînăr. Îi invidiez pe cei care au tăria să plece, pentru mine nu e o soluţie. (...) Sper ca tinerii cineaşti să aibă înţelepciunea, pentru început, să realizeze că nu concurează în primul rînd unii cu alţii, ci că au scop comun să ofere o alternativă, să înlocuiască o mentalitate, un stil de gîndire şi o modalitate de creaţie. Mai tîrziu, rivalităţile vor deveni de neevitat, dar ar fi nespus de minunat ca solidaritatea să funcţioneze măcar pentru început." (Cristian Mungiu în dialog cu Marius Chivu,revista 22, nr. 687/2003)
