Islamul e noul punk

Între Islam, burka, punk şi democraţie se stabilesc neverosimile catene. Ceea ce e tabu în Orient devine un spaţiu de afirmare a libertăţii în Europa. Sau invers. Dezbaterea cu privire la interdicţia vălului islamic din Franţa, Germania, Danemarca sau Italia a generat reacţii paradoxale. Cum cei care susţin interdicţia şi cei care se opun sînt tot mai isterici, e greu să se găsească o soluţie. Poate nici n-ar mai trebui căutată, pentru că situaţia e de-a dreptul amuzantă.

În Iran, muzica punk e interzisă. Clericii islamişti consideră că e coruptă şi că poate corupe – aşa că discurile circulă pe sub mînă şi sînt ascultate pe şest. Gesturi punk – cum ar fi pumnul strîns sau ridicarea degetului mijlociu – sînt subversive, puţini îndrăznesc să le facă în public. Am aflat despre asta din Persepolis, un volum de benzi desenate conceput de o autoare iraniană care acum trăieşte la Paris (volumul a apărut în traducere românească la Editura Art). Din aceeaşi carte am aflat şi cîte ceva despre voalul islamic: fetele sînt obligate să poarte burka în şcoli şi universităţi, iar pe stradă trebuie să meargă cu capul plecat şi să nu privească bărbaţii în ochi. Încălcarea acestor reguli e sancţionată drastic: exmatriculare, declaraţii la miliţie, chiar şi arest.

La Paris, fetelor (originare din ţări cu tradiţie islamică) le este interzis să-şi acopere faţa în şcoli şi universităţi, iar o comisie parlamentară studiază acum posibilitatea extinderii interdicţiei vălului în toate locurile publice. În ţara lui mai 1968 şi a lui „il est interdit d’interdire“, era şi normal ca legea să stîrnească controverse. Pe de o parte, sînt cei care consideră că Islamul e o religie şi o ideologie ale cărei principii anti-democratice sînt periculoase pentru societate. Pe de altă parte, sînt cei care cred că purtarea vălului islamic e un mod de afirmare a identităţii culturale, şi că o asemenea interdicţie ar fi, din principiu, antidemocratică. Democraţia e prea tolerantă cu inamicii potenţiali (islamiştii) – spun unii. Intoleranţa e moartea democraţiei – răspund ceilalţi. Cum ieşim din această dilemă?

În Germania – ţara occidentală cu cea mai  numeroasă comunitate de musulmani – dezbaterile (incipiente) despre o posibilă interdicţie a voalului islamic au produs o reacţie neaşteptată în rîndul tinerilor. Se pare că burka a devenit acum un accesoriu la modă printre adolescente. În licee şi universităţi, nemţoaice sadea au început să poarte voal islamic, cot la cot cu turcoaicele. S-ar putea crede că e un gest de solidaritate, o manifestare a simpatiei prin imitaţia unui gest cultural. O fi. Dar nu spiritul democratic a transformat burka în obiect cool. Ci atracţia adolescentină pentru ceea ce este interzis. Avem de-a face cu tentaţia fructului oprit.

Pentru feministe – care susţin cu înverşunare interdicţia vălului islamic în şcoli şi în alte locuri publice – tendinţa e de neînţeles. Dar nici măcar feministele nu mai sînt acum întru totul unite. Printre fetele care au renunţat la rujuri, farduri şi fuste scurte în favoarea burkăi, unele o fac din spirit militant-feminist: purtînd voalul, ele îşi reafirmă libertatea şi independenţa în raport cu celelalte femei şi cu sexul opus. Dacă voalul este în cultura islamică un semn al supunerii şi al obedienţei, el devine, odată translatat în Occident, un semn al diferenţei. Fetele îl poartă din frondă, din spirit de revoltă. Dacă tot avem democraţie, atunci să fie anarhie, îşi spun, probabil, nemţoaicele, ridicînd degetul mijlociu şi înfăşurîndu-şi părul în burka. Islamul e noul punk! Nu ştiu cum arată o nemţoaică punk cu burka, dar bănuiesc că e tot mai greu să fii mamă de adolescentă. În curînd, or să ajungă să-şi implore fetele să-şi facă, pentru numele lui Dumnezeu, un tatuaj sau un piercing, să-şi dea cu tone de machiaj pe faţă, numai să uite naibii de burka.

Ce e mizerabil în toată povestea asta e totuşi ignoranţa care acoperă acest gest de frondă: tinerelor din Occident, născute şi crescute în democraţie, obişnuite cu respectarea drepturilor civile, le vine foarte uşor să protesteze împotriva unei eventuale interdicţii a voalului purtînd voal. În Iran şi în alte state islamice, femeile militează, deocamdată pe tăcute, pentru a cîştiga dreptul de a nu-l mai purta. Dar nu şi-ar permite fronda să renunţe la el.

Ilustrație de Fengel (Zeit Magazin, nr. 27, 1-7 iulie 2010)