Forţa Elveţiei este acceptarea celuilalt

Publicat în Dilema Veche nr. 443 din 9-15 august 2012
Forţa Elveţiei este acceptarea celuilalt jpeg

- interviu cu Jean-Hubert LEBET, ambasadorul Elveţiei -


Aflat în România doar de un an, Excelența Sa Jean-Hubert Lebet, ambasadorul Elveției la București, a participat la deschiderea Academiei Sighișoara. L-am întîlnit înaintea concertului inaugural și am avut o conversație substanțială, din care transcriem aici cîteva pasaje.

De ce sprijină Ambasada Elveției Academia Sighișoara?

Prim parte a răspunsului este instituțională. Ambasada Elveției nu are activități culturale proprii, așa încît susține activități pornite din inițiative private sau ale unor organizații culturale. Așa este cazul și cu inițiativa dlui Alexandru Gavrilovici și a autorităților locale de aici. A doua parte a răspunsului este afectivă: pentru că e un lucru extraordinar, e o poveste superbă. Dl Gavrilovici a sosit în Elveția în anii ’70, a fost adoptat cu o ușurință care azi mă face să visez, a reușit la Berna o carieră muzicală de excepție, apoi și-a amintit de țara sa de origine și a încercat să facă ceva pentru ea cu mijloacele dobîndite cu ajutorul elvețienilor.

Acest tip de activități culturale – desfășurate într-un oraș de provincie care nu are instituții culturale permanente – poate contribui la transferul de know-how dinspre Elveția spre România?

Cu siguranță. În Elveția au loc acum două festivaluri în orașe care nu au nici un fel de tradiție culturală, ci mai degrabă una turistică – Verbier și Gstaad – și care își inventează acum o identitate culturală foarte folositoare în termeni de marketing, pentru că adaugă ceva la imaginea acestor două stațiuni montane. Pentru Sighișoara, Academia e o șansă enormă, în primul rînd datorită calității muzicale excepționale a participanților. Sper ca autoritățile locale și județene să înțeleagă ce șansă extraordinară au datorită dlui Gavrilovici – care face o întreagă muncă de logistică și organizare – și să facă de asemenea tot ce depinde de ele pentru a continua acest eveniment muzical. De aceea am venit acum la Academia Sighișoara – pentru a-mi arăta respectul față de ce se întîmplă aici de 19 ediții și pentru a asigura sprijinul nostru pentru viitor.

Spuneați că Ambsada Elveției nu are activități culturale proprii. A existat, pînă acum cîțiva ani, o antenă a Fundației Pro Helvetia...

Pro Helvetia există în continuare. După căderea Zidului Berlinului, a fost o șansă extraordinară de a deschide antene noi – între care și cea din România – așa cum, recent, au fost deschise antene în unele țări arabe, de pildă. În Elveția însă, după cum știți, există patru culturi, fiecare cu specificul și caracteristicile sale, așa încît activitățile culturale țin în mare măsură de competența cantoanelor. Fundația Pro Helvetia a fost înființată în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial dintr-un impuls de naționalism pozitiv, dacă pot spune astfel – acela de a „federa“ cantoanele în jurul valorilor culturale ale Elveției. Cea mai mare parte a Fundației se desfășoară în exterior. Dar fiindcă are o activitate culturală sistematică, după un anumit program, rămîne foarte mult loc pentru inițiative private de promovare culturală, cum este și fundația care organizează acest eveniment de la Sighișoara. Dar scopul final nu este ca Elveția să finanțeze activități culturale în România; România însăși trebuie să-și finanțeze programele culturale și să-și pună în valoare extraordinarele bogății umane, culturale, muzicale. Sînt mirat că statul român alocă atît de puțini bani pentru instituțiile culturale. E păcat. Experiența noastră în Elveția ne arată că, dacă neglijăm cultura, identitatea, tradiția și continuitatea, nu e bine pentru țară.

În România există, de asemenea, un bogat calendar de activități culturale finanțate de autoritățile locale ori de sponsori privați. Credeți că un asemenea model e funcțional?

Cu siguranță, dar sînt necesare mai multe mijloace pentru formarea operatorilor culturali și pentru instituții, care trebuie să reziste. Există multe orchestre regionale foarte bune, există muzee de o bogăție incredibilă, dar nu dispun de fonduri suficiente. Am avut șansa să fiu asociat organizării unei expoziții de ceasuri elvețiene aflate în muzeele românești. S-au adunat ceasuri din 16 instituții muzeale și expoziția a fost foarte simpatică și foarte interesantă, pentru că există cîteva ceasuri de mare valoare, dar și multe ceasuri simple și modeste, dar care au în spate povești interesante și care au parcurs istoria. Dar starea colecțiilor nu e prea bună. Ele sînt îngrijite de oameni prost plătiți, care își fac munca cu pasiune. Conservarea colecțiilor e foarte precară și, deci, e problematică pentru generațiile viitoare.

După căderea comunismului, în România se căutau modele: modelul suedez, modelul japonez etc. La un moment dat s-a spus că România poate deveni „o Elveție a Estului“. Credeți că modelul elvețian este exportabil?

Mi-e teamă de cîte ori aud formule precum „Elveția Estului“ sau „Elveția Americii Latine“ sau „Elveția Africii“, pentru că toate aceste experiențe au sfîrșit rău... Ruanda, de pildă, era numită „Elveția Africii“... Nu cred că modelul elvețian e exportabil. Cred că fiecare țară trebuie să-și definească singură ce anume corespunde mentalității, istoriei și culturii sale și să găsească formula cea mai bună pentru a se guverna. Elveția are totuși o istorie zbuciumată, chiar dacă acum e percepută pozitiv datorită felului în care conviețuiesc diferitele comunități și culturi. Ultimul mare război intern, între catolici și protestanți, a avut loc destul de recent, în 1847... Fiecare generație a luptat pentru a construi Elveția. Ceea ce face forța Elveției este acceptarea celuilalt. A trăi împreună presupune un efort. Ceea ce funcționează la noi este tocmai acceptarea diversității: disponibilitatea de a-l asculta pe celălalt. Apoi, compromisul: nu există soluții în alb și negru, ci întotdeauna trebuie găsită o soluție de compromis. Asta vine și din faptul că în Elveția comunitățile sînt foarte mici și a existat mereu teama de vecini și necesitatea de a face alianțe cu ceilalți. {i apoi, există această mare diversitate culturală. Faptul că găsim soluții împreună nu înseamnă că renunțăm la convingerile proprii – dimpotrivă, fiecare își păstrează convingerile profunde – ci doar că încercăm să găsim reguli pentru a putea conviețui. Nu e simplu, e nevoie de multă muncă pentru asta. 

a consemnat Mircea VASILESCU 

973 15 Banu Walter Sickert, The Old Bedford jpg
Rătăciri pariziene
Rătăcirile pariziene m-au condus către un alt pictor, Walter Sickert, puțin cunoscut, descoperit în ultimii ani și prezent la Petit Palais.
973 16 coperta1 jpg
Poezia LGBT+ – dincolo de manifestul identitar –
În literatură totul este important, doar dominanta se schimbă periodic.
p 17 2 jpg
Misterul Lisabonei
O scenă de club e frumoasă fără să inspire la dans sau hormoni; o scenă de la filmare nu mizează deloc pe virtuozitatea mizanscenei încîlcite în camere și cabluri.
973 17 Biro coperta1 jpg
Plictis & angoasă
Ambii artiști sînt specializați în conținut inerent plictisitor ce eludează percepții superficiale, dar în același timp angoasează ca muzică în surdină.
317464034 503814775101509 8297660474908428773 n jpg
Andrei Pleșu în dialog cu Andrei Cornea despre Platon – Opera integrală, volumul III
Andrei Pleșu în dialog cu Andrei Cornea despre al treilea volum din seria operei integrale a lui Platon.
5680565535 553329df21 k jpg
„Străinătate” (fragment)
Marea sculptată în tavan era tot acolo, valuri albe, bleu, bleu închis și gri, care rămăseseră cu crestele încremenite, în așteptare.
Afis 7 dec 2022 Sala Radio jpg
„GLORIA” de VIVALDI: atmosfera sacră a Crăciunului la Sala Radio
Miercuri, 7 decembrie 2022 (de la 19:00), veți asculta lucrarea lui Vivaldi la Sala Radio
972 16 coperta jpg
Iași, România
„Ce-i cu fatalismul ăsta mioritic? Nu-i chiar așa.”
972 17 Cabinele foto D  Ivan jpg
3 x FNT 2022
Este arta (literatura, teatrul, muzica) o formă de comunicare între două sau mai multe părți sau se consumă în intimitate?
MNLR dezbatere 25noiembrie 2022 png
Sociologul Gelu Duminică, scriitorul Vasile Ernu și experta în politici de gen și minorități Fatma Yilmaz dezbat pe tema identității etnice
Muzeul Național al Literaturii Române își propune să continue și să dezvolte proiectul, organizînd noi ediții dedicate și altor minorități etnice.
Afis 25 nov 2022 Sala Radio jpg
Uverturi celebre din opere și aniversarea a 70 de ani de la inaugurarea clădirii Radio România
Evenimentul din data de 25 noiembrie punctează și o aniversare specială a Sălii Radio
p 16 Fernando Pessoa WC jpg
De ce moare, totuși, Ricardo Reis?
Ricardo Reis se întrupează din adîncurile mării, vine din străfundurile apelor, purtat de o navă fantomă, pentru a se incarna.
p 17 1 jpg
Departe de tot
O casă pe buza sălbăticiei. O pădure care promite tihnă și de fapt ascunde belele. O protagonistă care fuge zadarnic de propriul trecut
971 17 Breazu jpeg
Rebelă cu mai multe cauze
Chiar dacă punch-ul primelor albume a rămas în urmă, în 2022 M.I.A. propune tot o formulă a insurgenței.
Afis 18 nov Sala Radio jpg
Cîștigător al celebrului Concurs de dirijat Gustav Mahler - FINNEGAN DOWNIE DEAR - invitat la Sala Radio
Cîștigător al celebrului Concurs Internațional de Dirijat Gustav Mahler, Germania - 2020, FINNEGAN DOWNIE DEAR, care va debuta în noua stagiune la Staatsoper Berlin.
970 16 coperta Chirita jpg
Uciderea unei metafore
Thomas Hobbes descrie, în Leviatanul, apariția gîndurilor din mici mișcări mecanice care au loc în interiorul creierului.
p 17 jpg
Eșuat pe mal
Insula e un buchet de mici intuiții care se chinuie din greu să se coaguleze în ceva rotund.
970 17 Biro coperta1 jpg
Muzici cu tronc
Jazz-ul postmodern se întoarce în cluburile noastre după o spectaculoasă ofertă de festivaluri de peste vară; să fim o piață așa primitoare chiar și cu cele mai elitiste nișe?
970 21 Ioana jpg
Un film cu mize mari înecat în derizoriu
Din punct de vedere imagistic, filmul este ireproșabil, însă nu rezistă nici sub raportul construcției narative, nici al construcției personajelor și nici măcar al criticii pe care se angajează să o facă.
green hours lives   square jpg
Green Hours celebrează cei aproape 30 de ani de activitate printr-o expoziție multimedia imersivă
Experiență culturală imersivă – 30 de ani de Green Hours relevați în cadrul unei instalații gîndite sub forma unui parcurs – expoziție
Afis Sala Radio 11 nov 2022 jpg
CHRISTIAN LINDBERG - desemnat artistul anului în 2016 - este invitat la Sala Radio
Desemnat în 2016 „Artistul anului” în cadrul galei International Classical Music Awards, trombonistul, dirijorul și compozitorul suedez CHRISTIAN LINDBERG este invitat special la SALA RADIO
comunicat noutati anansi noiembrie png
Noutăți în colecția ANANSI: integrala operei poetice a lui César Vallejo, un nou roman de Gheorghi Gospodinov și una dintre cărțile-revelație ale ultimilor ani, semnată de chilianul Benjamín Labatut
Trei noi titluri din portofoliul literaturii universale au fost publicate recent în traducere în cadrul îndrăgitei colecții Anansi. World Fiction de la Editura Pandora M.
Afis Sala Radio 10 nov 2022 jpg
Concert spectaculos de electro-swing: Big Band-ul Radio și Alice Francis
Joi, 10 noiembrie 2022, BIG BAND-UL RADIO dirijat de SIMONA STRUNGARU va susține la SALA RADIO un concert de electro-swing, invitată specială a serii fiind solista vocală ALICE FRANCIS.
Online MarkLetteri jpg
Jazz post-modern - Mark Lettieri, The Baritone Sessions vol. 2, Leopard (6) Records, 2022 -
Mark Lettieri Group vor concerta în Clubul Control din București pe 7 noiembrie.

Adevarul.ro

Becali
Lucian Bode la Consiliul JAI FOTO Facebook Lucian Bode
Ce este Consiliul JAI, care decide dacă România poate sau nu să adere la Schengen
Consiliul JAI este format din miniștri de Interne, responsabili cu migrația, gestionarea frontierelor și cooperarea polițienească, însă nu toate statele membre UE au aceeași repartizare a sarcinilor între miniștri.
Maria Zaharova FOTO Profimedia
Purtătoarea de cuvânt a MAE rus, atac la adresa Maiei Sandu: Ce a făcut cetățeana României pentru R. Moldova?
Maria Zaharova a lansat un atac dur la adresa preşedintei Republicii Moldova, fiind de părere că puterea de la Chișinău promovează rusofobia, chiar dacă Moscova a ajutat întotdeauna Chișinăul.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.