„Formele contradictorii sau controversate ale poeziei“ - interviu cu Mircea Dan DUŢĂ

Publicat în Dilema Veche nr. 635 din 21-27 aprilie 2016
„Formele contradictorii sau controversate ale poeziei“   interviu cu Mircea Dan DUŢĂ jpeg

În luna aprilie, în ceainăria Librăriei Cărtureşti Verona, au continuat seriile de poezie performativă în cadrul proiectului „Citesc poezie“. Poetul şi traducătorul Mircea Dan Duţă (n. 1967) este unul dintre artizanii acestei inedite serii de lecturi.

Cum a apărut proiectul „Citesc poezie“ şi ce îşi propune el?

Iniţial, a fost vorba despre o anchetă de opinie pe Facebook, iniţiată de poeta Emilia Zăinel. Autori, critici literari, oameni de litere sau „simpli“ cititori erau provocaţi să răspundă la o întrebare (desigur, doar în aparenţă) simplă: Citiţi poezie? Dacă da, de ce? Dacă nu, de ce? Argumente pro şi contra. Ce relaţie există între a scrie şi a citi poezie? Etc. A fost o idee excelentă a Emiliei, dovadă şi noianul de răspunsuri şi varietatea lor. Tocmai aceste aspecte ne-au determinat să dăm acestui proiect o altă dimensiune, iniţiind serile literare „Citesc poezie“ de la Librăria Cărtureşti, care se desfăşoară, de fiecare dată, în a doua seară de vineri a lunii.

Ca notă distinctivă a acestor evenimente, ne-am gîndit să alăturăm poeziei şi alte forme de expresie/exprimare artistică, să îi rugăm pe invitaţii noştri a încerca să imagineze forme neconvenţionale, netradiţionale de a-şi prezenta creaţia literară în faţa publicului, şi, last but not least, de a relaţiona cu acesta. Este, pe un alt plan, tot o provocare, de o natură, poate, nu atît de diferită de aceea pe care le-a „aruncat-o“ Emilia celor pe care îi întreabă dacă şi de ce citesc poezie.

Are poezia nevoie să „colaboreze“ cu alte arte?

Nu. Da. Poate. Menţineţi varianta preferată. De cîteva mii de ani încoace, poezia a dovedit şi că este o formă de expresie suficient de puternică, de elaborată, de complexă şi de profundă pentru a‑şi clama o binemeritată indepedenţă faţă de oricare altă formă de artă. Aşadar, „nu are nevoie“ să colaboreze, nu se află într-o situaţie de criză din care să poată fi salvată prin intervenţia altor arte. Hotărît, poezia îşi are propria sa frumuseţe şi autonomie. 

În schimb, prin eventuale „colaborări“ cu alte arte, prin concursul unor forme alternative de prezentare, poezia se poate pune în valoare în moduri diferite, complementare, nebănuite, poate chiar şi contradictorii sau controversate. Nu afirm că aşa este „mai bine“ sau „mai rău“. Este altceva. Poezia îmbogăţeşte alte arte sau forme de expresie cu care, eventual, vine în contact şi, cu o generozitate demnă de ea însăşi, se lasă îmbogăţită de ele. Simplificînd foarte mult, aş putea spune că prin combinaţia (desigur, inspirată şi avenită) a două sau mai multe elemente, este imposibil să nu apară ceva nou. Şi interesant. Şi bun. Nu neapărat „mai bun“ sau „mai puţin bun“ decît fiecare dintre acele „lucruri“ luate separat. Ci altceva. Alte forme de manifestare artistică. Iar din aceasta, cred că şi autorii-artişti, şi publicul au numai de cîştigat.

Credeţi că poezia s-a „îndepărtat“ de oameni? La ce fel de public aspiră poezia?

Probabil că 90% din cei cărora le-aţi adresa această întrebare v-ar spune că da. Eu nu sînt de această părere. Depinde însă foarte mult de ceea ce denumim prin poezie. Cred că fiecare formă de poezie îşi are un public al său şi pentru fiecare categorie de public există o formă de poezie care „prinde“. O provocare ar fi poate chiar să confruntăm aceste accepţii actuale a ceea ce înseamnă poezia, ar putea să fie o eventuală temă pentru o viitoare ediţie a serilor noastre literare de la Cărtureşti.

Recunosc că, atunci cînd am plecat în Cehia, trăiam cu prejudecata că poezia se scrie în principal pentru poeţi, că ei sînt principalul public al poeziei. Dar observînd fenomenul cu atenţie, am constatat că mă înşelam şi că, fie în Cehia, Slovacia, România, Ungaria, Polonia, Germania sau Austria, există un veritabil apetit pentru poezie al publicului – dacă nu larg, cel puţin formal, „nespecializat“. Un public educat, intelectual, dar nu neapărat literar prin profesie, receptează, absoarbe poezia contemporană cu o forţă care nu poate decît să ne stimuleze şi să ne bucure. Şi, ceea ce este şi mai interesant, după un anumit număr de experienţe de acest gen, după o anumită perioadă de „iniţiere“, unii dintre aceşti cititori sau ascultători de poezie încep ei înşişi să scrie. Aşadar, păstrînd proporţiile, un anumit procent dintre ei au şansa de a deveni poeţi.

Pe scurt, dacă, fără îndoială, publicul de poezie nu constă numai în poeţi, o parte (variabilă, imprevizibilă etc.) a acestui public se simte atrasă în a se implica în acest domeniu în mod activ şi, în sensul propriu al cuvîntului, creativ.

Este interacţiunea cu publicul (în teatru, în poezie, în artele vizuale) o necesitate, un experiment, o strategie de PR, o modă?

Un mod de a îmbogăţi spectacolul, de orice natură ar fi el. De a-l implica pe spectator, de a-l face să devină parte a evenimentului. Iar acest lucru, aşa cum încercam să argumentez mai sus, nu poate decît să îmbogăţească orice formă de artă: scenică, literară, plastică, muzicală etc. Aşadar, dincolo de a fi o modă sau o strategie de PR (totuşi, atît de mult utilizată în ultimul timp, încît cred că, încetul cu încetul, îşi pierde această valoare „strategică“) – ceea ce, totuşi, în mod cert, nu se poate nega –, interacţiunea cu publicul este o sursă de „cîştig“ intelectual, artistic şi sufletesc pentru artist, pentru creator.

Cine sînt poeţii invitaţi? Care sînt criteriile: stilistice, generaţioniste?

Trebuie să îndeplinească o „singură“ condiţie: să fie poeţi foarte buni. Indiferent de generaţie (am avut invitaţi de la 25 pînă la 60 de ani şi peste). Să iubească poezia. A iubi celelalte (alte) arte constituie un avantaj. Dar am remarcat ceva: inclusiv autori care, pînă a veni în contact cu noi, nu fuseseră foarte entuziasmaţi de ideea „combinaţiei artelor“ sau a prezenţei performance-ului într-o oarecare relaţie cu prezentarea artei poetice, ne-au mărturisit că sînt fericiţi pentru a fi descoperit aceste modalităţi complementare, diferite, altfel (o spun poate pentru a patra oară, fără a fi nevoie sau a avea pretenţia de a stabili criterii ierarhice sau clasamente de tip „cel mai bine este aşa“) de a-şi prezenta creaţia literară.

Un film inspirat de un poem (şi nu pot să nu mă gîndesc, nostalgic, deşi, recunosc, şi retoric, la adaptările din anii ’60 după un Mickiewicz, un Hrubín sau un Petöfi), un poem simfonic influenţat sau, de ce nu, determinat de un volum de poezie sau de creaţia unui poet şi, la urma urmei, astăzi atît de obişnuitele ecranizări (desigur, în principal după creaţii literare epice) sau chiar spectacole de teatru inspirate de un roman sau o nuvelă – reprezintă aceasta un mod de colaborare între arte? De ce am exclude tocmai poezia din această complexă, dar fermecătoare ecuaţie?

Cum vă autodefiniţi: poet, traducător, promotor, cititor de poezie? Care este relaţia dvs. cu poezia?

Am curajul de a mă autodefini în raport cu poezia. Oricît de banal ar suna, cel mai elementar nivel al raporturilor mele cu poezia constă în faptul că o iubesc. „Mai rău“: sînt îndrăgostit de ea. Şi, tocmai de aceea, o citesc, o traduc, o promovez atît cît şi cum pot şi o şi scriu. Aşa cum, probabil, se ştie (sau nu), sînt autor de expresie cehă, iar volumele mele de poezie apar la Praga. De unde şi relaţia, pe care îndrăznesc să o numesc privilegiată, cu poezia cehă contemporană. Dar în nici un caz nu mă limitez la literatura fostei confederaţii central-europene, ci mă simt fericit şi îmbogăţit ori de cîte ori descopăr un autor nou şi interesant, indiferent de unde ar proveni. Iar dacă scrie într-o limbă pe care o înţeleg şi din care pot traduce, cu atît mai bine.

a consemnat Marius CHIVU

Foto: wikimedia commons

TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg
WhatsApp Image 2022 06 03 at 19 12 39 jpg
Sala Radio 8 iunie 2022 jpg
Concert Mozart / Haydn la Sala Radio
Miercuri, 8 iunie 2022, de la ora 19:00, veți avea ocazia de a asculta la Sala Radio un concert Mozart / Haydn prezentat de Orchestra de Cameră Radio, sub bagheta dirijorului Gheorghe Costin.
EducaTIFF 2022 png
TIFF lansează opționalul de educație cinematografică pentru elevi
Programul EducaTIFF continuă să se dezvolte la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie).
947 16 sus BAS jpeg
Maimuțe, muzică și baseball
Cea de-a 22-a carte a scriitorului japonez este o culegere de povestiri scrise la persoana întîi, cu un narator de vîrsta a treia, ce gravitează în jurul unor teme precum nostalgia tinereții, muzica, erotismul, totul învăluit într-o folie de „unheimlich” care a devenit marca autorului nipon.
947 16 jos coperta jpg
Secretul corespondenței
O cu totul altă carte față de aceea, știută tuturor, din 1978, este actuala ediție, definitivă, a „Romanului epistolar” dintre I. Negoițescu și Radu Stanca.
p 17 2 jpg
Nu te supăra, frate
„Frère et sœur” rămîne ilustrativ pentru un cinema anchilozat, cu trăiri rezonabile – însăși lipsa de măsură a pasiunilor sfîrșește prin a fi „rezonabilă”, necesară – și morală burgheză.
947 17 ABiro cover2 jpg
Eroi
Grimus ies din pandemie cu un album în limba maternă ce le oferă mai mult spațiu de manevră pentru poezie.

Adevarul.ro

image
Reacţii după şedinţa foto a lui Brad Pitt pentru GQ Magazine: „Arată ca un cadavru”
Desemnat în anii '90 cel mai sexy bărbat în viaţă de revista People, actorul Brad Pitt şi-a şocat fanii cu cea mai recentă şedinţă foto realizată pentru revista GQ, mai mulţi internauţi comentând că arată ca un cadavru.
image
Lacul căutat de zeci de mii de turişti pentru tratamente s-a colorat în roz. Explicaţiile cercetătorilor VIDEO
Pe lângă culoare, lacul emană şi un miros neplăcut. În fiecare an, aici vin zeci de mii de turişti la tratament. Specialiştii vin cu explicaţii.
image
CTP ne trezeşte la realitate: „Popovici? Dar de ce să mă simt mândru?“
Cristian Tudor Popescu a comentat, în stilul său caracteristic, performanţa lui David Popovici la Mondialele de nataţie, unde sportivul de 17 ani a cucerit două medalii de aur.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.