„Filozofia nu e inutilă pe piaţa muncii“ – interviu cu Geoffrey SAYRE-McCORD
Geoffrey Sayre-McCord este profesor de filozofie morală la Universitatea din Carolina de Nord (UNC) și director al programului „PPE: Philosophy, Politics and Economics“ (Filozofie, Științe Politice și Economie) din cadrul aceleiași universități. În octombrie a venit în România pentru a ține prelegerea inaugurală cu ocazia lansării primului program masteral PPE din estul Europei găzduit de Facultatea de Filozofie a Universității din București. La nivel internațional, mari universități găzduiesc asemenea programe interdisciplinare (Oxford, Yale, Duke, Princeton), iar printre absolvenții sau cursanții acestui tip de program se numără personalități politice precum David Cameron sau Bill Clinton.
De unde pasiunea pentru filozofie?
Cînd am intrat la facultate aveam de gînd să devin sociolog, dar sociologia m-a dezamăgit repede, așa că am încercat psihologia. Nici psihologia nu mi-a adus un moment cu adevărat revelator, în care să am o reacție de genul „Aha!“. Între timp, începusem să merg la un curs intitulat „Filozofie analitică recentă și contemporană“, dar eram nedumerit de titlul acestui curs: mă așteptam să studiez filozofi contemporani, dar toți cei pe care îi citeam muriseră de cel puțin 40 de ani. La primul meu contact cu Wittgenstein, habar nu aveam ce citeam, dar, peste vară, am început să-l recitesc și am avut acea experiență „Aha!“. Cu timpul, am ajuns să văd în munca filozofică una impresionantă, satisfăcătoare și chiar frumoasă. Erau multe aspecte cu care nu eram de acord, așa că filozofia a început să mă prindă. Din acel moment era clar că mă voi specializa în filozofie și că apoi voi vedea unde mă va duce acest drum.
Mulți fizicieni „pop“ din ziua de azi, ca Stephen Hawking, spun că filozofia este ori moartă, ori inutilă. Au dreptate?
Putem răspunde în mai multe feluri la această provocare. În primul rînd, filozofia ar putea fi un domeniu înfloritor chiar dacă modul în care aceasta prosperă nu contribuie mult la cultura populară. Nu cred că ar trebui să legăm gradul de relevanță al unui domeniu de cantitatea contribuțiilor sociale pe care un domeniu le aduce (chiar dacă eu cred că filozofia este foarte utilă societății). În opinia mea, un domeniu este înfloritor intelectual cît timp contribuie la o mai bună înțelegere a lumii și a locului nostru în Univers. Filozofia cu siguranță încă face asta. Asemeni altor domenii însă, filozofia este într-un amplu proces de profesionalizare și specializare. Astfel, cu cît ajungi mai avansat, cu atît corpul general de cunoștințe, terminologia utilizată sau problemele analizate ajung să fie mai puțin accesibile, chiar și altor filozofi. Din nou, aceasta nu înseamnă că un domeniu nu este prosper, ci doar că nivelul la care acest proces are loc nu este atît de ușor de explicat. Iar aceasta nu se întîmplă doar în cazul filozofilor, și fizicienii sînt în aceeași barcă. Cea mai mare parte a fizicii din prezent nu poate fi înțeleasă de non-fizicieni, dar aceasta nu înseamnă că fizica a murit ori că ar fi inutilă.
În cazul filozofiei cred că sînt multe lucruri care se petrec în prezent și care sînt atît accesibile tuturor oamenilor, cît și de o importanță vitală pentru publicul general. Un exemplu bun este creșterea semnificativă din domeniul PPE, un domeniu interdisciplinar conceput cu scopul de a pune împreună resursele filozofiei, științelor politice și economiei pentru a analiza instituțiile social-politice, atît formale, cît și informale.
Ce avantaje aduce o diplomă în PPE în comparație cu alte programe?
PPE își propune să aducă laolaltă întrebări despre eficiență, piețe și puncte de echilibru cu o înțelegere a modului în care instituțiile modelează oportunitățile sociale și politice pe care le avem la dispoziție, alături de considerente care țin de dreptate, libertate și egalitate. Oricît de relevante ar fi subiectele de studiu ale economiei și științelor politice, trebuie să luăm în considerare și chestiuni care țin de dreptate și valori. Iar aceasta este exact subiectul filozofiei, care de multe ori are propriul ei păcat: tinde să ignore aspectele empirice și constrîngerile din lumea reală. Dacă reunim cele trei domenii, atunci punctele forte ale fiecărui domeniu vor compensa slăbiciunile celorlalte. Este de o importanță vitală atît pentru viitorul României, cît și pentru cel al SUA, ca cetățenii acestor țări să ia în considerare într-un mod eficient opțiunile pe care le au la îndemînă, fiind atenți la constrîngeri care țin de dreptate și recunoscînd impactul pozitiv pe care instituțiile bune îl pot avea în atingerea obiectivelor sociale și politice pe care aceștia le împărtășesc.
Programele de tip PPE au început în Marea Britanie, iar apoi au devenit populare și în SUA. Există o diferență între abordarea britanică și cea americană?
Cel mai faimos program PPE este probabil cel de la Universitatea din Oxford. A fost introdus în 1920 și conceput astfel încît studenții să fie expuși la fiecare dintre cele trei discipline. Deși este un program excelent și inovator în multe privințe, cred că abordarea britanică are cîteva neajunsuri. Programul de la Oxford tinde să atragă un anumit tip de student: ambițios și într-o poziție socială în care acele ambiții sînt rezonabile. Chiar dacă studenții de la Oxford sînt expuși la cele trei discipline, ei tind să nu sape mai adînc și nu ajung să afle secretele celor trei domenii. În opinia mea, aceasta este o oportunitate ratată, deoarece o abordare integrativă a economiei, științelor politice și filozofiei este o abordare superioară. Un program PPE ar fi mai valoros dacă în cadrul acestuia studenții ar reuși să utilizeze fiecare domeniu pentru o înțelegere mai bună a celorlalte două.
Putem aplica uneltele intelectuale ale PPE pentru a ajunge la o mai bună înțelegere a altor domenii?
Desigur! Chiar am un caz interesant cu o studentă de la UNC care scria o lucrare de diplomă despre romanul de dragoste din secolul al XIX-lea. Era o studentă extraordinară, imersată complet în acea literatură. În cursul din anul final (în care studenții citesc cîte o nouă carte sau un nou manuscris al unei cercetări de ultimă oră), ea avea de pregătit o lucrare finală în care sarcina era aceea de a utiliza uneltele PPE într-un domeniu care îi interesează pe ei. Nu există nici o limită a opțiunilor pe care le aveau la îndemînă: sport, medicină, cultură pop, viața academică, orice! Studenta în cauză s-a hotărît să își scrie lucrarea despre economia politică a căsătoriei în romanele de dragoste din secolul al XIX-lea. Astfel, pe lîngă abordarea tradițională a specialiștilor în studii literare a acestui tip de romane, studenta a folosit în analiza ei uneltele economiei, științelor politice și filozofiei pentru a analiza instituțiile sociale relevante și modul în care acestea au structurat stimulentele, oportunitățile și valorile pe care personajele reprezentate în acele cărți le aveau la dispoziție, dar și pe cele pe care oamenii din secolul al XIX-lea le aveau în viața reală. Rezultatul acestei cercetări a fost de-a dreptul splendid, conducînd la o mai bună înțelegere a unui domeniu în care studenta era foarte interesată.
În România, mulți părinți cred că filozofia este departe de a fi o alegere pragmatică pentru copiii lor, îndreptîndu-i către alte domenii. Ce le-ați putea spune pentru a le schimba părerea?
Stați liniștiți, și în America se întîmplă la fel! Mulți părinți și studenți americani gîndesc cam pe următoarele coordonate: „În situația economică din prezent avem nevoie de o pregătire care ne oferă un job stabil, precum cel de inginer, doctor sau economist“. Totuși, percepția conform căreia filozofia ar fi inutilă pe piața muncii este eronată. O secțiune a site-ului Departamentului de Filozofie de la UNC este intitulată chiar „De ce să ne specializăm în Filozofie“, unde cităm un articol realizat de revista Forbes despre cum companiile care lucrează în industriile hi-tech caută în mod special absolvenți de filozofie. Mai oferim, de asemenea, informații despre veniturile medii anuale în funcție de specializări, care sînt mult mai mari pentru filozofi în comparație cu studenți care au urmat alte specializări. Apoi, rezultatele obținute de studenți care aspiră să devină avocați, judecători sau care vor să fie admiși la MBA-uri sînt mult mai bune pentru cei care s-au specializat în prealabil în filozofie. Putem vorbi despre o corelație puternică între persoanele care au studiat filozofia și cele care au o aptitudine profesională de neprețuit: aceea de a gîndi critic.
Părinților care sînt înclinați să descurajeze studiul filozofiei le pot concede faptul că o carieră de filozof profesionist nu te va recompensa cu mulți bani, însă banii nu sînt singura recompensă la care oamenii aspiră (cum ar fi aceea de a avea șansa să predai). Cu toate acestea, o pregătire temeinică în filozofie îți oferă abilități intelectuale care sînt valorizate de domenii valoroase precum dreptul, afacerile, administrația publică, abilități cruciale de altfel pentru succesul în viață. De aceea, nu cred că e o simplă coincidență că cei mai ambițioși și pragmatici oameni de la Oxford urmează un program PPE: le oferă aptitudinile intelectuale, analitice și retorice esențiale pentru a avea succes într-o gamă largă de domenii. Acesta este avantajul competitiv al PPE și al filozofiei.
a consemnat Radu USZKAI
