Carte nouă la Humanitas: „Vremuri grele” de Mario Vargas Llosa

24 iunie 2021
Carte nouă la Humanitas: „Vremuri grele” de Mario Vargas Llosa jpeg

Vă prezentăm, în premieră, un fragment din volumul Vremuri grele de Mario Vargas Llosa, distins cu Premiul Umbral pentru cel mai bun roman al anului 2019, apărut recent la Editura Humanitas Fiction, în traducerea din spaniolă a lui Marin Mălaicu-Hondrari.

Istoria mare și istoriile personajelor – protagoniști sau martori, călăi sau victime – se întrepătrund într-un nou roman emblematic pentru creația lui Mario Vargas Llosa. Un roman profund și alert, bazat pe fapte și documente, care îmbină meditația lucidă și amară asupra forțelor ce guvernează istoria cu narațiunea plină de suspans și personajele memorabile, alcătuind un tablou fascinant și tragic al Americii Latine în a doua jumătate a secolului XX.

În anii '50, în Guatemala, interesele companiilor americane sînt amenințate de reformele președintelui Jacobo Árbenz. În urma unei lovituri de stat atent orchestrate cu sprijinul CIA și al dictatorului dominican Trujillo, guvernul democratic este dat jos de Carlos Castillo Armas, care instaurează un regim de teroare și declanșează un ciclu al violenței ce va marca nenumărate destine. Omul de încredere al lui Rafael Trujillo, maleficul Johnny Abbes García, torționarul prezent și în Sărbătoarea Țapului, va juca un rol-cheie în evenimentele din Vremuri grele, împărțind scena centrală cu cel mai fascinant personaj al romanului, Marta Borrero Parra, zisă Miss Guatemala, care va deveni amanta președintelui Castillo Armas și, la asasinarea acestuia, va fugi cu Abbes García în Republica Dominicană.

mario vargas llosa c fiorella battistini jpg jpeg

                                                Mario Vargas Llosa (c) Fiorella Battistini

MARIO VARGAS LLOSA s-a născut în 1936 la Arequipa, în Peru, şi a copilărit în Bolivia împreună cu mama şi bunicii materni, închipuindu-şi că tatăl lui murise şi că fusese un erou. În realitate, la cinci luni după căsătorie, acesta îşi părăsise soţia însărcinată şi avea să-şi revadă fiul abia zece ani mai tîrziu, cînd Mario se va întoarce în Peru. Între 1950 şi 1952 urmează cursurile unei şcoli militare din Lima – experienţă descrisă în primul roman, Oraşul şi cîinii. După studii de literatură la Universitatea San Marcos din Lima între 1953 şi 1958, obţine doctoratul în litere şi filozofie la Universitatea Complu­tense din Madrid în 1959. În 1955 se căsătoreşte cu o mătuşă, Julia Urquidi, provocînd un mare scandal în familie, şi divorţează de ea în 1964, pentru ca, un an mai tîrziu, să se însoare cu verişoara lui, Patricia, de care divorțează de asemenea, după 50 de ani. După o tinereţe în care se apropiase de comunism, ia distanţă faţă de Fidel Castro, ba chiar îl acuză pe Gabriel García Márquez, odinioară prieten, de servilism. Călătoreşte, predă la universităţi din America şi Europa, devine scriitor celebru prin forţa epică, luciditatea şi ironia sa.

În anul 2010, Academia Suedeză i-a acordat lui Mario Vargas Llosa Premiul Nobel pentru literatură.

***

Vremuri grele (fragment)

Colonelul Castillo Armas s‑a trezit, ca de obicei, fără să aibă nevoie de ceas deșteptător, fix la cinci și jumătate dimineața. Deși se culcase tîrziu – funcția sa de președinte al Republicii îl obliga adeseori să facă asta – era obișnuit să se ridice din pat la primele raze ale zorilor, încă de pe vremea cînd era cadet la academia militară. Ca să nu o trezească pe Odilia, a mers în vîrful picioarelor la baie pentru a se bărbieri și a face duș. Văzîndu‑și în oglindă fața osoasă, cu ochii încercănați și pijamaua atîrnîndu‑i la umeri și șolduri și‑a dat seama că slăbise din nou. Nici nu era de mirare. La cîtă bătaie de cap avea în fiecare zi, de trei ani încoace, cu hoarda de trădători și de inutili de care era înconjurat, nu era ciudat că slăbea încontinuu. Mîncarea nu‑i plăcuse niciodată foarte mult, în schimb băutura, da. Iar în ultimul timp, alimentele îl îngrețoșau de‑a dreptul și făcea eforturi pentru a mînca un fruct la micul dejun și la amiază meniul său obișnuit, tortilla cu carne și chili, dacă nu participa la vreun prînz oficial. La cină se forța să mănînce măcar unul dintre feluri, după care lua cîteva înghițituri de rom, pentru a se relaxa puțin și a mai scăpa de gustul amar pe care i‑l lăsau în ultima vreme frustrările și supărările zilnice.

În timp ce se bărbierea, s‑a întrebat din nou cînd începuse să se prăbușească totul în jurul său. La început, cu trei ani în urmă, lucrurile nu stăteau așa. Bineînțeles că nu. Își amintea sosirea lui în orașul Guatemala, venind din San Salvador, după negocierile de pace cu Forțele Armate, la braț cu ambasadorul John Emil Peurifoy, acel gringo uriaș în care nu avusese deloc încredere la început, dar care, la momentul adevărului, s‑a purtat bine cu el. Sărmanul murise împreună cu unul dintre fiii săi într‑un accident de mașină, care putea foarte bine să fi fost un atentat, în Thailanda, unde‑și ocupase noul post de ambasador. Dumnezeu să se milostivească de ei acolo sus, în ceruri. Și‑a amintit mulțimea care îl întîmpinase pe aeroportul La Aurora cu aplauze, urale și aparate de fotografiat. Ca pe un rege! Așa a și fost recunoscut de către militari și civili, prieteni și dușmani și de toată presa din Guatemala. Cu toții au început să‑l aduleze imediat şi să‑i facă pe plac în toate, să‑i lingă picioarele și să cerșească funcții, ministere, avansări și contracte. Trădători! Canalii! Însă poate că exact de la acea primire cu surle și tobe lucrurile începuseră să meargă rău. Nu atunci avusese loc prima confruntare dintre cadeții Academiei Militare și păduchioșii ăia de voluntari din Armata de Eliberare? Noroc că incidentul s‑a petrecut în mijlocul mulțimii și a trecut neobservat pentru mulți, inclusiv pentru el.

Acum, trei ani mai tîrziu, toți conspirau împotriva guvernului său. Știa foarte bine. Ba mai mult, urmăreau să‑l elimine. Bineînțeles. Pînă și propriul său șef al Securității, Bruta, în mîinile căruia lăsase toate trupele specializate din țară, polițienești și militare, convins că‑i va păzi spatele mai bine decît oricine. Acum era sigur: conspira împotriva sa; fratele lui Enrique, Juan Francisco, ministrul apărării, recunoscuse că așa era („Nu știu ce naiba mai învîrte Enrique, știi că mereu a fost cam țicnit. Adevărul e că ne vedem tot mai rar“). Deci și locotenent‑colonelul Enrique Trinidad Oliva era pregătit să‑l înjunghie în spate, cu prima ocazie. Dar nu o să i‑o ofere. Dimpotrivă, în curînd avea să‑l strivească, ca pe un gîndac ce era. Cît de repede, imediat ce‑i va găsi un înlocuitor bun. Avea să‑l facă să‑și recunoască trădarea și să se umilească, cerîndu‑i în genunchi iertare. Nu exista iertare pentru trădători. Pentru nici unul dintre ei. Jura în fața lui Dumnezeu!

În timp ce se îmbrăca, a revăzut agenda zilei. Delegația băștinașilor din Petén nu avea să‑i răpească mult timp. Ambasadorul Statelor Unite avea să vină la zece dimineața. Știa foarte bine de ce: pentru a‑i cere cumpătare și prudență. Ăsta da paradox! Acum cumpătare și prudență, după ce înainte i se ceruse mînă de fier, să‑i zdrobească pe comuniștii reali sau presupuși, pe lingăii utili și pe cei care‑l urmaseră pretutindeni, pe sindicaliști și pe șefii asociațiilor agricole, pe intelectualii trădători și pe artiștii apatrizi, pe militanți și pe cooperatiști, pe teroriști, masoni și chiar pe liderii confreriilor. Și, mai ales, să nu care cumva să le dea permisiunea de a pleca tuturor acelor care se refugiaseră în ambasade, începînd cu Mutul Árbenz. Să fie prizonieri! Iar dacă nu sînt destui comuniști, atunci să‑i fabrice, să‑i inventeze, pentru a le face pe plac acestor nemernici puritani.

La ceremonia de la ambasada Mexicului avea să stea exact zece minute, cît dura discursul pe care trebuia să‑l citească. Spera din toată inima ca textul scris de Mario Efraín Nájera Farfán, consilierul său pe probleme juridice, diplomatice și culturale, să nu conțină prea multe cuvinte ciudate sau greu de pronunțat. Apoi, pînă la prînz, avea program de audiențe și de informare asupra stării la zi. O să meargă acasă la Miss Guatemala? Da. Îi era dor de liniștea pe care i‑o dădeau prînzurile luate în compania Martei, numai ei doi, discutînd despre lucruri care nu aveau de‑a face cu actualitatea, pentru ca apoi să facă o siestă de cincisprezece minute, așezat în comodul fotoliu de răchită, lîngă ventilator, recăpătîndu‑și forțele înainte de a trece la programul de după‑amiază și seară. După‑amiază urma să aibă loc întîlnirea cu mai mulți miniștri ca să rezolve chestiuni de actualitate, apoi întîlnirea cu doamnele din Acţiunea Catolică, trimise de arhiepiscopul Mariano Rossell y Arellano, cel care înainte îi fusese prieten și colaborator. Dar, bineînțeles, de cînd era cu Marta se transformase în inamicul său numărul unu. O să vină cu veșnica poveste, să‑i atragă atenția că evangheliștii își făceau loc tot mai mult în societatea guatemaleză, mai ales printre indienii inculți și săraci. O să le lase să vorbească și să se lamenteze vreun sfert de oră, pentru ca apoi să încheie întîlnirea asigurîndu‑le că: „Acestor evangheliști o să le închidem în nas porțile Guatemalei, ce și‑au închipuit, numai ei mai lipseau.“ Spre seară, la Palatul Guvernului, avea o întîlnire cu cei mai importanți oameni de afaceri din țară. Între timp, Odilia îl reprezenta la o întîlnire pe tema educației. Era obligatoriu să‑i convingă pe guatemalezii bogați să investească în Guatemala, să aducă aici banii ascunși prin Statele Unite. Mai avea încă un discurs de citit, scris tot de Mario Efraín Nájera Farfán. Își va petrece noaptea la Miss Guatemala? Și‑a dat seama că nu mai făcuse dragoste cu ea de cel puțin o săptămînă. Sau de două? Nu mai era în stare să‑și amintească nici măcar astfel de lucruri importante. Va vedea ce va face, în funcție de cît de obosit se va simți.

Chiar înainte de a ieși, a auzit vocea adormită a soției sale, care‑l întreba dacă avea să vină la prînz. Fără să se ducă să‑i dea bună dimineața, i‑a spus că nu, că avea o întîlnire oficială. S‑a grăbit să iasă, pentru a evita orice discuție cu Odilia. Relația cu soția lui atinsese un punct critic după ce aflase că ea, fără să‑l anunțe, mersese la Cazinoul Militar și luase parte la o întîlnire a ofițerilor superiori din armată. Cînd a început să o descoasă, Odilia se pierduse cu firea, șovăise, spusese că nu era adevărat. Dar cînd a început să țipe la ea a mărturisit că da, că o invitaseră pentru că era vorba despre o chestiune „delicată și urgentă“.

— Ți se pare normal să te întîlnești pe la spatele meu cu ofițeri conspiratori? a ridicat el și mai mult tonul.

— N‑a fost vorba de nici o conspirație, a spus Odilia, recăpătîndu‑și stăpînirea de sine și înfruntîndu‑l fățiș. Acei ofițeri sînt prietenii tăi, îți sînt loiali și îi îngrijorează situația.

— Ce situație? a întrebat‑o Castillo Armas, orb de furie și încercînd să‑și stăpînească pornirea de a o lovi.

— Scandalul din Guatemala pornit de la iubita pe care ți‑ai găsit‑o! a strigat ea. O chestiune de care sînt alarmați nu doar ofițerii, ci și Biserica și toți oamenii decenți din această țară.

El a amuțit. Pînă atunci, în toate certurile lor, Odilia nu îndrăznise niciodată să o menționeze pe Miss Guatemala. A stat pe gînduri cîteva secunde, înainte de a‑i răspunde.

— Nu dau socoteală nimănui pentru viața mea privată! a țipat el, ieșindu‑și din minți. Bagă bine la cap, ce naiba, asta‑mi mai lipsea!

— Mie da, trebuie să‑mi dai socoteală, pentru că sînt soția ta în fața lui Dumnezeu și a legii, a spus Odilia cu o privire tăioasă, asemenea vocii. Scandalul stîrnit de viața ta cu tîrfa asta te‑ar putea costa scump. De asta m‑am întîlnit cu ofițerii. Sînt îngrijorați și susțin că situația asta nu face bine nimănui, nici ție, nici guvernului, nici țării.

— Îți interzic să mai participi la orice întîlnire organizată de trădători! a strigat el, dorindu‑și să încheie cît mai repede acea discuție. Altfel, te avertizez că vei suporta consecințele, a mai adăugat el, înainte de a ieși trîntind ușa.

„Du‑te dracului“, a auzit‑o țipînd pe Odilia în timp ce se îndepărta de dormitor. Atunci a fost prima dată cînd Castilo Armas s‑a gîndit să se despartă de soția lui. Era dispus să plătească oricît pentru a obține dezlegarea din partea Bisericii Catolice, apoi avea să se însoare cu Marta. Pînă la urmă, cu ea era fericit. Miss Guatemala îl făcuse să se simtă excitat din nou, să fie bărbat în pat. Cine să fie ofițerii cu care se întîlnise Odilia? Nici rugămințile, nici amenințările lui nu au făcut‑o pe Odilia să‑i dezvălui numele lor. Îi știa pe cîțiva, dar nu și pe restul. Iar Bruta, ca un idiot ce era, îi ascunsese toate astea. Era limpede ca lumina zilei că acea întîlnire fusese un complot în toată regula. Nemernicii ăia pregăteau o lovitură de stat. Evident.

***

La Editura Humanitas au apărut: Oraşul şi cîinii (1992), Povestaşul (1992), Mătuşa Julia şi condeierul (2000), Cine l-a ucis pe Palomino Molero? (2003), Elogiu mamei vitrege (2003), Scrisori către un tînăr romancier (2003), Paradisul de după colţ (2004), Adevărul minciunilor (2005), Lituma în Anzi (2005), Peştele în apă (2005), Tentaţia imposibilului (2005), Caietele lui don Rigoberto (2006), Casa Verde (2006), Chipuri ale răului în lumea de astăzi. Mario Vargas Llosa în dialog cu Gabriel Liiceanu (2006), Rătăcirile fetei nesăbuite (2007), Pantaleón şi vizitatoarele (2008), Băieţii şi alte povestiri (2009), Visul celtului (2011), Călătoria către ficţiune (2012), O mie şi una de nopţi (2013), Orgia perpetuă. Flaubert şi Doamna Bovary (2013), Arme şi utopii. Viziuni despre America Latină (2013), Eroul discret (2013), Conversaţie la Catedrala (2014), Sărbătoarea Ţapului (2014), Războiul sfîrşitului lumii (2015), Civilizaţia spectacolului (2016).

La Editura Humanitas Fiction au apărut: Cinci Colţuri (2016), Rătăcirile fetei nesăbuite (2016), Mătușa Julia și condeierul (2017), Lituma în Anzi (2017), Orașul și cîinii (2017), Istoria lui Mayta (2019), Casa Verde (2019), Băieții și alte povestiri (2019), Chemarea tribului (2019), Cine l-a ucis pe Palomino Molero? (2020), Elogiu mamei vitrege (2020), ), Povestașul (2020), Paradisul de după colț (2021), Vremuri grele (2021).

Povestea Casei Afis Coperta jpg
Theodor Paleologu semnează un eseu despre educație și modul în care o practică de aproape 10 ani la Casa Paleologu
Cititorii au ocazia de a pătrunde în universul istoriei culturale a cunoscutei clădiri din strada Armenească 34, construită în 1932 de Mihail Paleologu, bunicul patern al autorului, şi Emilia, cea de-a treia lui soție, un parcurs creionat din povești recuperate și amintiri ale autorului.
946 16 copertaKIWI jpg
Granițe
Începînd cu această ediție, deloc întîmplător intitulată „Granițe”, antologia „KIWI” (Editura Polirom, 2022) oferă un cuprins internațional.
946 17 Morozov jpg
Bărbatul care iubea femeile
Cîteva femei devin materie literară pură, ajungînd să umple cu vocea lor, cu corpul lor, cu frazele lor marea carte autoficțională care e viața scriitorului protagonist.
946 17 Breazu jpg
Buletin de București
Pe MNB, scriitura muzicală a lui Boiangiu are cîrlig – e un LP cu multe ricoșeuri tematice, sărind zglobiu de la una la alta.
p  21 Totintot sau marea metamorfoza, 1942 1945 jpg
Victor Brauner – Totul în tot sau marea metamorfoză
Așezarea pe soclul tabloului a sculpturii care înfățișează varianta tridimensională a unui segment din pictură demonstrează intenția artistului de a crea o operă susceptibilă să sugereze un spațiu în care exteriorul (sculptura) și interiorul (tabloul) sînt reunite.
comunicat anansi traducere goncourt2021 jpg
Romanul laureat cu Premiul Goncourt 2021, publicat în timp record în ediție românească în colecția ANANSI
„Cea mai tainică amintire a oamenilor” de Mohamed Mbougar Sarr, romanul recompensat în 2021 cu Prix Goncourt, cea mai importantă distincție literară din Franța, a apărut recent în ediție românească, la mai puțin de jumătate de an de la anunțarea premiului în Hexagon.
Explorers of the Multiverse 1 jpg
„Am vrut să ștergem granița dintre real și virtual, dintre obiect și reflexie” – interviu cu membrii echipei H3, creatorii instalației „Explorers of the Multiverse”, prezentată de IQOS la Romanian Design Week
Instalația interactivă „Explorers of the Multiverse” este realizată de studioul de artă și tehnologie H3, în parteneriat cu IQOS, și propune o experiență multisenzorială imersivă, prin care vizitatorii sînt invitați la un proces de autocunoaștere.
Rețeaua Jane, r  Phyllis Nagy jpg
O poveste despre femei care au schimbat lumea deschide TIFF 2022: „Rețeaua Jane”
„Rețeaua Jane”, o poveste curajoasă despre drepturile femeilor, inspirată din realitățile Americii de la finalul anilor ’60, deschide cea de-a 21-a ediție TIFF, cu o proiecție de Gală organizată vineri, pe 17 iunie, de la ora 20:45, în Piața Unirii din Cluj-Napoca.
MRM 9iun landscape 1920x1080 png
„Moștenitorii României muzicale”. Recital susținut de pianistul Cristian Sandrin
Un eveniment la Sala Radio: Variațiunile Goldberg de Johann Sebastian Bach, interpretate de pianistul Cristian Sandrin, în cadrul proiectului „Moștenitorii României muzicale”, organizat de Radio România Muzical și Rotary Club Pipera, joi, 9 iunie, ora 19.00.
Utama, r  Alejandro Loayza Grisi jpg
12 „ficțiuni despre viață” în Competiția Oficială TIFF 2022
12 producții din toată lumea, printre care și două filme românești, intră în cursa pentru Trofeul Transilvania la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania.
QT Headshot   Photo Credit is art streiber JPG
„A fost odată la Hollywood”, debutul literar al marelui regizor Quentin Tarantino, cartea-eveniment în luna mai la Humanitas Fiction
Cartea va fi lansată miercuri, 25 mai, ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu (bd. Regina Elisabeta nr.38) și sîmbătă, 4 iunie, ora 12.00, în cadrul Salonului Internațional de Carte Bookfest (Romexpo, Pavilion B2, standul Editurii Humanitas).
Clipboard01 jpg
Actrița Maia Morgenstern, Premiul de Excelență la TIFF 2022
Actrița Maia Morgenstern va fi omagiată la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca).
945 16 sus Romila jpg
Combinagii și vieți paralele
În „Șoferul din Oz” se asociază fericit umorul, ironia, tandrețea, caracterele hiperbolizate și inevitabila tentație a parabolei socio-politice cu priză imediată.
945 16 jos Iamandi jpg
Insațiabila nemulțumire a lui Stalin
Bolșevismul a fost exportabil și a produs rezultate „cvasiidentice” peste tot.
p 17 2 jpg
Dulce provincie
Găsim orășelul mic și netulburat în care toată lumea se cunoaște cu toată lumea, găsim jocul de putere aparent blajin între localnici și intrușii „de la centru”, găsim briza ușoară de nefericire care traversează, din direcții diferite.
945 17 Biro jpg
Aniversar
Gărîna. În materie de legende care eludează genurile, concertul Soft Machine s-ar putea să fie cel mai important concert al vremurilor recente pe teritoriul nostru.
TIFF 2022 Make Films Not War jpg
Îndemn la pace în campania de imagine TIFF 2022: Make Films, Not War!
Campania vizuală a celei de-a 21-a ediții a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca) transmite un mesaj lipsit de orice urmă de echivoc: Make Films, Not War!
Afis Sala Radio 20 mai 2022 jpg
Violonistul Gabriel Croitoru interpretează unul dintre cele mai frumoase concerte de vioară compuse vreodată
Bruch se temea de succesul a ceea ce avea curînd să devină unul dintre cele mai des cîntate concerte de vioară compuse vreodată: Concertul nr. 1 în sol minor pentru vioară și orchestră.
Festivalul Filmului Francez ne invită să privim mai departe! jpeg
Festivalul Filmului Francez ne invită să privim mai departe!
Între 1 și 12 iunie 2022, la București şi în alte zece oraşe din ţară – Cluj-Napoca, Iași, Timișoara, Brăila, Brașov, Constanța, Sfîntu Gheorghe, Sibiu, Suceava şi Tîrgu Mureș – cinefilii sînt invitați la întîlnirea anuală cu cele mai recente și remarcabile filme franceze.
Koba înainte de moarte jpeg
Koba înainte de moarte
Romanul poate fi citit chiar așa: stalinismul explicat copiilor de 10 ani.
Metonimiile biograficului jpeg
Metonimiile biograficului
Poezia Laurei Francisca Pavel pare un construct format din prefabricate dispuse într-un flux bine controlat. Important, textele nu sună deloc fals, nimic nu pare artificial, nelalocul lui.
Poate fi România „acasă” pentru migranți? jpeg
Poate fi România „acasă” pentru migranți?
Corpurile sînt grele, teama, deznădejdea, dar și mîngîierea însoțesc un drum care pornește dintr-un acasă spre nu se știe unde.
Victor Brauner, Pablo Picasso și „artele primare“ jpeg
Victor Brauner, Pablo Picasso și „artele primare“
„L-am văzut pe Picasso asamblînd obiecte aparent neînsemnate și aceste obiecte, odată așezate de către el într-o anumită ordine, capătă viață.”
Vocea: ţipete sau şoapte jpeg
Rîs și surîs
Degradarea rîsului se produce atunci cînd spectacolele îl cultivă sistematic.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?