Carte nouă la Ed. Corint: „Fată, femeie, alta” de Bernardine Evaristo

Vă prezentăm, în avanpremieră, două fragmente din romanul Fată, femeie, alta de Bernardine Evaristo, distins cu Booker Prize în 2019. Volumul va apărea luna aceasta în colecția Corint Fiction.

Amma

Amma își suplimenta veniturile lucrînd la un burger bar din Piccadilly Circus

unde vindea hamburgeri ca din carton reciclat, acoperiți cu ceapă rehidratată și brînză cauciucată

pe care îi mînca şi ea gratuit în pauzele de lucru – ceea ce a făcut să-i apară nişte pete pe piele

costumul din nailon portocaliu și pălăria pe care le purta însemna că toți clienții o vedeau ca pe o servitoare în uniformă gata să răspundă solicitărilor lor

și nu-i vedeau personalitatea minunată, artistică, extrem de individualistă și rebelă

le strecura fără să le ia niciun ban plăcinte crocante umplute cu bucăți de zahăr și aromă de măr băieților fugiţi de acasă care se prostituau şi cu care se împrietenise, care îşi desfăşurau activitatea prin preajma staţiei de metrou,

fără ca ea să aibă nici cea mai vagă idee că în anii care vor urma avea să participe la înmormîntarea lor

ei nu-și dădeau seama că sexul neprotejat însemna un dans cu moartea

nimeni nu-şi dădea seama

casa ei era o fabrică abandonată din Deptford cu pereți de beton, un tavan care se năruia și o adunătură de șobolani care învingea toate încercările de a fi exterminată

mai tîrziu a locuit ilegal într-o serie de barăci tot atît de sordide, pînă cînd și-a dat seama că locuia în cel mai căutat spaţiu ocupat ilegal din toată Londra, un fost bloc de birouri de dimensiuni sovietice din spatele staţiei King’s Cross

a avut șansa să fie printre primele care auziseră de el înainte ca acesta să se ocupe în întregime

și a rămas acasă cînd executorii judecătorești au postat un excavator hidraulic la intrarea principală

ceea ce a declanșat contramăsuri violente și pedepse cu închisoarea pentru muzicienii hard rock care au fost de părere că un executor judecătoresc merita o bătaie zdravănă

au numit-o bătălia de la King’s Cross

clădirea a devenit ulterior cunoscută drept Republica Freedomia

au avut și noroc, pentru că proprietarul clădirii, un anume Jack Staniforth, care trăia fără să plătească impozite în Monte Carlo, îndestulat de profiturile afacerii sale de familie cu tacîmuri Sheffield, s-a dovedit înţelegător faţă de cauza lor cînd a aflat despre aceasta de la compania sa de proprietăți imobiliare

el însuși luptase în Brigada Internațională în Războiul Civil din Spania

iar o investiție proastă într-o clădire dintr-unul din cele mai rău famate cartiere londoneze era un detaliu nesemnificativ pentru conturile sale

dacă aveau grijă de locul acela, le-a scris el

puteau să locuiască gratis acolo

ei au sistat consumul ilegal de energie electrică și au deschis un cont la London Electricity Board

la fel au procedat și cu gazul, alimentat pînă atunci de o monedă de cincizeci de pence blocată într-un contor

trebuiau să pună la cale un sistem de management și într-o sîmbătă dimineață s-au strîns în holul clădirii pentru a-l dezbate

marxiștii au cerut să înființeze un Comitet Central al Republicii Muncitorilor din Freedomia, ceea ce era un pic exagerat, gîndise Amma, văzînd că cei mai mulți dintre ei adoptaseră „o împotrivire de principiu împotriva lacheilor capitalismului” ca scuză pentru a nu munci

hipioţii au sugerat să formeze o comună și să împartă totul, însă erau atît de detaşaţi şi de relaxaţi, încît toată lumea vorbea peste ei

ecologiștii au vrut să interzică aerosolii, pungile de plastic și deodorantul, ceea ce i-a întors pe toți împotriva lor, chiar și pe punkişti, care nu erau chiar renumiţi pentru că miroseau a proaspăt

vegetarienii cereau abrogarea consumului de carne, veganii au vrut ca aceasta să se extindă şi la produsele lactate, adepţii macrobioticii au sugerat ca toată lumea să mănînce varză albă gătită la aburi la micul dejun

rastafarienii doreau legalizarea canabisului și ca o parcelă din terenul din spate să fie rezervată pentru adunările lor Nyabinghi

cei din Hari Krishna voiau ca toată lumea să li se alăture chiar în acea după-amiază şi să bată din tobe pe Oxford Street

punkiştii doreau permisiunea de a asculta muzică zgomotoasă și li s-a închis gura în mod corespunzător

băieții gay doreau ca legislaţia anti-gay să fie înscrisă în structura clădirii, la care toată lumea a întrebat: care structură?

feministele radicale doreau apartamente rezervate exclusiv femeilor, auto-administrate de o asociație

feministele radicale lesbiene doreau să aibă propriile apartamente, la distanţă de non-lesbienele feministe radicale, administrate tot de o asociație

feministele lesbiene radicale de culoare au vrut acelaşi lucru, dar cu condiția ca niciun alb, indiferent de gen, să nu fie admis în incinta lor

anarhiștii au părăsit adunarea pentru că orice formă de guvernare era o trădare a principiilor în care credeau ei

Amma a preferat să acţioneze singură și să se amestece cu alte persoane care nu încercau să-și impună voința asupra altora

în cele din urmă s-a format un simplu comitet de administrare prin rotaţie, cu o serie de reguli împotriva traficului de droguri, a hărțuirii sexuale și a votului în favoarea conservatorilor

parcela din spate a devenit un spațiu comun unde erau expuse sculpturi din deșeuri de metal

cadou din partea artiștilor

*** 

Yazz

se născuse cu nouăsprezece ani în urmă în bazinul de naștere din sufrageria luminată

cu lumînări a Ammei

înconjurată de miros de tămîie, în sunetul valurilor mării, cu o doică și o moașă, Shirley și Roland – minunatul ei prieten care acceptase să fie tatăl copilului atunci cînd moartea părinților îi declanșase Ammei o stare contemplativă mistuitoare şi fără precedent

din fericire pentru ea, Roland, de cinci ani partenerul lui Kenny, se gîndea și el să devină părinte

o lua pe Yazz la el o dată la două weekenduri, după cum conveniseră, lucru pe care Amma îl regretase cînd observase că îi era dor de bebeluş în loc să se simtă extraordinar de liberă de vineri după-amiaza pînă duminică seara

Yazz era miracolul pe care nu crezuse niciodată că și-l va dori, iar a avea un copil o împlinea cu adevărat, lucru pe care îl mărturisea rareori pentru că părea cumva mai anti-feminist

Yazz avea să fie experimentul ei contracultural

o alăpta oriunde se întîmpla să se afle și nu-i păsa cine se simţea ofensat de nevoia unei mame de a-și hrăni copilul

o lua peste tot, legată la spatele ei sau în față, într-un marsupiu, o aşeza într-un colț al sălilor de repetiție sau pe masă, la reuniuni

o lua cu ea în turneu, în trenuri și avioane, într-un landou care semăna mai mult cu o geantă tip „carry all”^[1], o dată aproape trimiţînd-o prin scanerul de securitate al aeroportului, implorînd apoi personalul să nu o aresteze din această cauză

înfiinţase șapte posturi de naşe și două de nași

pentru a se asigura că va avea o rezervă de babysitteri atunci cînd copilul nu va mai fi atît de docil și de portabil

lui Yazz i se permitea să poarte tot ce îi plăcea, atît timp cît nu se punea în pericol pe ea însăşi sau propria sănătate

voia ca ea să-şi exprime propria personalitate înainte ca „ei” să încerce să strivească spiritul liber al copilului prin înregimentarea opresivă în sistemul de educație

are o fotografie cu fiica ei mergînd pe stradă cu o platoşă din plastic a armatei romane peste un tutu portocaliu, aripi albe de zînă, o pereche de pantaloni scurți galbeni peste colanţii cu dungi roșii și albe, o încălțăminte diferită pe fiecare picior (o sanda și o cizmă de cauciuc), buzele, obrajii și fruntea mîzgălite cu ruj (o fază prin care trecea în perioada aceea) și părul legat în diverse mănunchiuri, cu păpuși miniaturale atîrnînd la capete

Amma ignorase privirile compătimitoare sau critice ale trecătorilor şi ale mamelor cu minte obtuză de la locul de joacă sau de la grădiniţă

Yazz nu fusese niciodată redusă la tăcere pentru că spunea ce gîndea, deși i se interzisese să înjure pentru că trebuia să-și dezvolte vocabularul

(Yazz, spune că Marissa ţi se pare dezagreabilă sau antipatică în loc să o
descrii ca pe un fund puturos cu o faţă de rahat)

și cu toate că nu obținea întotdeauna ce voia, dacă aducea argumente suficient de solide, atunci avea o șansă

Amma și-a dorit ca fiica ei să fie liberă, feministă și puternică

mai tîrziu, a dus-o la cursuri de dezvoltare personală pentru copii ca să capete încrederea și elocvenţa necesare pentru a reuși în orice împrejurare

mare greșeală

Mami, îi spusese Yazz la paisprezece ani, cînd trăgea sforile să meargă la Festivalul de muzică de la Reading cu prietenii ei, ar fi în detrimentul dezvoltării mele juvenile dacă mi-ai restricționa activitățile în această etapă esenţială a călătoriei mele în direcţia devenirii unei minţi independente și a adultului pe deplin dezvoltat care te aștepți să fiu, adică tu chiar vrei să mă revolt împotriva regulilor tale demodate fugind departe de siguranța casei, ca să trăiesc pe străzi și să trebuiască să recurg la prostituție pentru a supraviețui, după care să urmeze dependența de droguri, infracţiuni, anorexie și relații abuzive cu exploatatori ticăloși de două ori mai vîrstnici decît mine, înainte de moartea mea prematură într-o casă de drogaţi?

Amma s-a frămîntat tot weekendul în care fetița ei a fost plecată

bărbații adulți puseseră ochii pe fiica ei încă înainte de pubertate

sînt mult mai mulți pedofili pe afară decît își dau oamenii seama

un an mai tîrziu, Yazz o numea o feminazi cînd era pe cale să plece la o petrecere, iar Amma îndrăznea să-i sugereze să-și coboare fusta, să-şi scurteze tocurile și să-şi mai ridice decolteul bluzei, astfel încît să-i fie acoperită măcar 30%  din masa corporală, spre deosebire de cei 20% din prezent după o apreciere decentă

ca să nu mai vorbim despre IUBITUL, zărit în trecere atunci cînd o aducea acasă cu mașina

în momentul în care Yazz intra pe ușă, Amma aștepta pe hol să-i pună genul de întrebări inofensive pe care le-ar pune orice părinte

cine este el și cu ce se ocupă? sperînd ca Yazz să-i spună că băiatul era la colegiu, adică, pe atunci, un elev relativ inofensiv

Yazz i-a răspuns cu o insolență seacă: Mami, este un psihopat de treizeci de ani care răpește femeile vulnerabile și le încuie într-o pivniță săptămîni în şir, timp în care îşi face mendrele cu ele, înainte de a le ciopîrţi în bucăți și a le vîrî în congelator pentru tocanele din sezonul rece

înainte de a urca dansînd la etaj în camera ei, lăsînd în urmă un iz de „iarbă”

iar copilul pe care îl crescuse pentru a fi o feministă, nu se mai denumea în felul acesta pe sine în ultima vreme

feminismul este ca şi cînd ai urma turma, îi spusese Yazz, ca să fiu sinceră, chiar şi să fii femeie este demodat zilele astea, la uni^[2] a fost invitată o activistă non-binară^[3], Morgan Malenga este numele ei, care mi-a deschis ochii, cred că vom fi cu toții non-binari în viitor, nici bărbat, nici femeie, care sînt oricum interpretări sexuate, ceea ce înseamnă că politica ta  feministă, Mami, va deveni redundantă și, apropo de asta, eu sînt umanitaristă, care se situează pe un plan mult superior feminismului

ai măcar idee ce înseamnă asta?

acum, cînd este plecată la universitate, Ammei îi este dor de fiica ei

nu şi de șarpele duşmănos care i se strecoară pe limbă pentru a-și răni mama, pentru că în lumea lui Yazz numai tinerii au sentimente

dar îi lipsește acea Yazz care mişună prin casă

care intră grăbită, de parcă un uragan tocmai ar fi aruncat-o în cameră – unde mi-e geanta/telefonul/abonamentul de autobuz/cărțile/biletul/capul?

zgomotul de fond familiar cînd este acasă, clicul ușii de la baie cînd este ea înăuntru, chiar dacă nu sînt decît ele două în casă, un obicei care a debutat la pubertate şi pe care Amma îl găsește jignitor

cele fix zece scrîșnete ale rîşniţei de piper peste supa de roşii sau de ciuperci (la conservă!), pe care le preferă supelor minunate pregătite de Amma acasă

murmurul muzicii și al sporovăielii de la radio care se aud din dormitorul ei dimineața

silueta fiicei ei ghemuită pe canapea sub o pilotă în camera de zi sîmbăta, uitîndu-se la TV pînă cînd este gata să iasă în oraş la miezul nopții

Amma nu poate decît să-şi amintească faptul că și ea obişnuia să iasă tîrziu și să se întoarcă acasă cu primul autobuz de dimineață

casa respiră diferit atunci cînd Yazz nu este acolo

așteptînd ca ea să se întoarcă și să facă un pic de zgomot și de dezordine

speră că după universitate se va întoarce acasă

în prezent cei mai mulţi dintre ei se întorc, nu-i așa?

nu-și pot permite să procedeze altfel

Yazz poate rămîne acasă pentru totdeauna

serios vorbind.

-----------

[1]Geantă de dimensiuni mari, cu mînere (n. red.).

[2]Universitate (n. tr.).

[3]Non-binaritatea este un spectru de identități de gen care nu sînt exclusiv masculine sau feminine, identități care sînt în afara binarului de gen (n. tr.).