Bogdan George APETRI: <i>Mă fascinează legătura dintre corp şi spaţiu</i>

Publicat în Dilema Veche nr. 195 din 3 Noi 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

s-a născut la Piatra Neamţ, a studiat Dreptul şi a practicat doi ani ca avocat specializat în Drept penal. În 2000 a realizat, în calitate de producător şi scenarist, un mediumetraj pentru Televiziunea Română, după care a plecat în Statele Unite. La vîrsta de 25 de ani, s-a înscris la Universitatea Columbia, unde a obţinut un dublu masterat în regie şi imagine de film. Scurtmetrajele lui au participat la numeroase festivaluri de gen şi au obţinut premii importante. Cu A Very Small Trilogy of Loneliness (2006) s-a numărat printre finaliştii naţionali de la Oscarurile studenţeşti oferite de Academia de Arte şi Ştiinţe Cinematografice. Institutul Cultural Român a proiectat luna trecută cinci scurtmetraje semnate de Bogdan George Apetri: Corny (2002, premiat la Tambay Florida Film Festival), The Arrival of the Train (2002), Crossing (2003, premiat la Festivalul de Film de la Morbegno, Italia), A Very Small Trilogy of Loneliness (2006) şi Last Day of December (2006, Premiul Juriului la Festivalul din Brooklyn, SUA). Cum a fost experienţa ca avocat? Nu am vrut să fiu avocat, dar experienţa avocaturii a fost interesantă. Primul caz penal de care m-am ocupat a fost un viol în grup cu şapte violatori şi o minoră. La 18 ani ştiam deja că trebuie să fiu regizor, dar m-am gîndit că e o vîrstă prea fragedă pentru un examen la UNATC. După ce am absolvit Dreptul, am hotărît să aplic la diferite universităţi de film din străinătate. Şi am ales Universitatea Columbia, singura facultate de film care acceptă amatori. Aproximativ 50% dintre cei admişi pot fi din alte domenii. Am avut colegi care au terminat filozofie, istorie sau filologie... Condiţia principală este să fie pasionaţi de film. Iar eu am avut şi noroc. Am trims filmul realizat pentru televiziune, Alex şi Eliza, plus încă două scenarii. Atunci, în 1999, mi se părea că nimic nu se mişcă în cinematografia românească. Mulţi ani mai tîrziu, mi-am dat seama că m-am înşelat. Cum a fost ca student la Columbia? Ştiu că l-ai avut profesor pe Richard Pena, care a venit recent în România pentru organizarea unei retrospective a filmului românesc. Universitatea Columbia este cea mai bună şcoală de film din America, unde predau profesori foarte buni. Richard Pena este - cred - profesorul care are cele mai multe cunoştinte despre istoria cinematografiei. Şi tot datorită lui Pena mi-a plăcut enorm şi partea de estetica filmului. Altfel, Columbia este o şcoală care pune accent în principal pe practică. Obligatorii sînt doar două cursuri de istorie estetică, dar eu am ales să urmez trei. Astfel am cunoscut-o pe Anette Isdorf, expertă în cinematograful polonez, care a publicat cărţi despre Kieslowski, Wajda şi Zanussi. Profesorii de practică nu sînt acceptaţi decît dacă lucrează în industria cinematografică. În anii ’80, cînd Milos Forman era decan la Columbia - acum este profesor emerit -, a venit la curs la trei zile după ce i-a fost decernat Oscarul pentru Amadeus. Ai lucrat scurtmetraje în care te-ai implicat ca scenarist, regizor, monteur, sound designer... Am făcut-o ca să învăţ cît mai multe. Sînt convins că există mici defecte în filmele mele, prin simplul fapt că am ţinut să fac eu totul, însă, în acelaşi timp, cred că am învăţat mult mai multe decît colegii mei care au lucrat cu operator şi cu sunetişti. Am preferat să am imperfecţiuni în filme, aflînd mai multe despre operatorie, sunet sau scenaristică, deşi cred că scenaristica este puncul meu slab şi sper să lucrez în viitor cu scenarişti buni. Nu sînt tipul de regizor care să aibă poveşti personale pentru a le spune lumii. În plus, nu vreau să ajung writer director, acesta ar fi apogeul dacă lucrezi în filmul independent. Cu toate astea, filmele tale sînt foarte personale, în sensul că ai implicat toată familia în distribuţia filmelor. Apoi, filmînd la Piatra Neamţ teme universale, nu îţi propui să transpui experienţe personale? E o chestiune de abordare: am nişte poveşti pe care vreau să le spun sau sînt îndrăgostit de cinema şi vreau să spun poveşti cît mai diverse. Trecînd prin filtrul personal al regizorului, ele devin poveşti personale. Unii sînt capabili să spună zeci de poveşti, foarte diferite, scrise de ei, dar de multe ori am avut impresia că sînt limitaţi. De exemplu, n-aş putea scrie ceva despre război pentru că n-am trecut niciodată printr-un război. Lucrezi la un lungmetraj? Filmezi şi documentare? Am în plan să fac un film de lungmetraj, o adaptare după romanul unei scriitoare de origine americană care trăieşte mai mult la Paris. Însă detaliile contractuale, nefiind complet puse la punct, nu îmi permit să spun mai multe despre asta. La Columbia am terminat ca regizor şi ca operator. Pînă voi obţine bani din regie, filmez documentare. E un fel de job, am filmat despre brazilienii emigraţi în Europa, la Milano, la Salzburg şi la Darmstadt. Am mai filmat un documentar despre sculptori, chiar şi unul despre un regizor. Unele dintre aceste filme merg la festivaluri, altele sînt cumpărate de televiziuni. Pe lîngă operatorie, am făcut şi sound design pentru un film care a fost selectat la Festivalul de Film de la Sundance, Conversion. Intenţionezi să te întorci în România? Pe termen lung, sigur, pe termen scurt, sigur nu, pentru că soţia mea a venit în America şi face un doctorat care mai durează trei ani. Vrînd-nevrînd, va trebui să stau şi din acest motiv. În toate cele cinci scurtmetraje proiectate recent la Institutul Cultural Român, apare tema însingurării şi a alienării... Mulţi mi-au spus acest lucru şi, probabil, ei cred că sînt o persoană singuratică. Pesemne că tema îmi vine din subconştient şi rămîn la părerea că însingurarea este foarte cinematică, interesantă şi uşor de filmat. Mă fascinează şi legătura dintre corp şi spaţiu, iar singurătatea reprezintă cel mai bine această legătură sau această lipsă a legăturii dintre corp şi spaţiu. Sper, cu timpul, să mă eliberez de această temă. Ce se întîmplă la Casa de producţie "East Company"? Compania sînt eu, am înfiinţat-o în anul doi de facultate şi am numit-o aşa pentru că vin din estul României, care este în estul Europei, iar New York-ul se află pe coasta de est a Americii. În America se face o mare diferenţă între filmele de pe coasta de est şi cele de pe coasta de vest, cele din est fiind considerate mai profunde, mai de "elită". Am ajutat şi un bun prieten şi coleg de la Columbia să facă un film la "East Company". Am avut doar doi colegi români pînă acum. Unul dintre ei este Florin Iulian Şerban. Cum a fost trecerea de la Piatra Neamţ la New York? În două zile m-am obişnuit, sînt puţin trist de fiecare dată cînd plec spre NY şi întotdeauna bucuros cînd vin la Piatra Neamţ. După două zile petrecute în NY mă adaptez perfect şi nu văd o mare schimbare, dar cînd ajung în România, la Piatra Neamţ, mi se pare că oamenii sînt foarte prietenoşi şi foarte calzi. Atît de mare e disponibilitatea la obişnuinţă a omului, încît m-am surprins constatînd că nu e nici o diferenţă. De fapt, este o diferenţă foarte mare. NY are părţi bune şi rele. Poţi muri pe stradă. Eu am fost martor la împuşcături la trei metri de mine. Am văzut pe genericul filmului Crossing un chinez şi o spaniolă. E uimitor să vezi cît de mare poate fi lumea chiar într-un film de scurtmetraj. Cred că acesta este lucrul cel mai important de care m-am bucurat în America, această colaborare cu oameni din toate colţurile lumii, de la care ai foarte multe de învăţat. Tu de la ei şi ei de la tine. Datorită lor devii mai puţin intransigent, accepţi totul mult mai uşor. Am foarte mulţi prieteni din alte domenii şi am avut şi norocul să stau într-un campus în care locuiau 800 de studenţi din toată lumea şi din toate domeniile, nu doar de la Columbia. Aşa m-a deschis spre viaţă, nu să stau mereu cu mintea la film. De ce e New York-ul oraşul filmului independent? Nu ştiu exact de ce s-a concentrat cinematograful independent în NY. De-a lungul anilor, această megametropolă a atras artiştii independenţi, este un oraş în care nu plăteşti nimic ca să filmezi. La Los Angeles, spre exemplu, eşti nevoit să plăteşti o taxă destul de mare ca să filmezi în orice colţ de stradă. New York-ul este aproape un studio, mereu se întîmplă ceva acolo. La orice intersecţie, dacă deschizi camera de filmat, se întîmplă ceva. a consemnat Roxana CĂLINESCU

AV jpg
Oameni și poze
Autoarea abordează voci narative surprinzătoare, de la intelectuali și corporatiști la gospodine cu blog de gătit, de la soții ratate bovaric la scriitori călătorind bezmetici pe șosele între lansări de carte.
p 17 2 jpg
La mîna copiilor
Garrel a furat meserie de la înaintașii lui (Chaplin, bunăoară) și a înțeles că hazul ar putea să ne ducă ceva mai aproape de adevărul negru, învăluindu-ne ca o protecție și-apoi abandonîndu-ne în ghearele sale.
957 17 Biro1 jpg
Afrobeat & folktronica
Vara aceasta festivalurile de jazz cu tradiție din zona Clujului (Jazz in the Park, Smida Jazz) plusează cu programe mai spectaculoase și expansive.
957 23 InterviuTOMAGRAPH2 jpg
Despre obiecte, umbre și imagini – interviu cu artistul vizual Ana TOMA
„Recitesc cartea de cîte ori e nevoie pînă se conturează o imagine mentală care să surprindă atmosfera volumului în ansamblu.”
956 15 Banu1 jpg
Ultima dată
Festivalurile sînt alcooluri tari. Intense, contagioase, dar și periculoase.
956 17 foto1 Ciprian Zinca jpg
„Proud Ladies”. O istorie dansată a rock-ului feminin
Rock, dans contemporan și o tușă feministă – așa s-ar putea descrie spectacolul lui Jean-Claude Gallotta.
p 21 jpg jpg
Victor Brauner – „Număr” sau „Domnul 45”
În opera brauneriană, simbioza semn-număr-cuvînt devine o constantă în elaborarea imaginilor.
955 16 sus Pdac BAS jpg
Fuga din Paradis
„Paradis” aduce la viață o lume extrem de complexă, parte a unui continent aflat pe punctul de a trece prin schimbări care se fac abia simțite, dar care urmează să-l zguduie și să-l scufunde în mîlul istoriei secolului trecut.
955 16 jos Pdac Iamandi jpeg
Der Histria-Mann
Arheologul este curatorul prin excelență al mărturiilor de altă epocă. Iar un elocvent exemplu în acest sens este cartea de amintiri recent apărută a lui Petre Alexandrescu.
p 17 jpg
La răscruce de vremuri
Frammartino lucrează greu („Il buco” este doar al treilea lungmetraj al său în mai bine de cincisprezece ani), dar cu o statornicie a crezului artistic care nu e străină nici de rezultate strălucite, nici de orbiri și manierisme.
955 17 Biro1 jpg
Post-metal feminist
Mișcarea #MeToo a avut interesante efecte colaterale, unul dintre acestea e valul de trupe dark-rock invocînd condiția magic-răzbunătoare a femeii.
33956276618 6e5b1b5348 k jpg
La plecarea lui Andrei Șora
Erai ceea ce mi s-a părut a fi primul om cu adevărat liber pe care l-am cunoscut.
Volodimir Zelenski coperta1 jpg
Un portret al lui Volodimir Zelenski – cea mai actuală biografie a liderului ucrainean apare în română
Un fragment, în exclusivitate, din prima biografie tradusă în limba română a liderului ucrainean
Valul negru1 jpg
Carte nouă la Humanitas: „Valul negru” de Kim Ghattas
„Kim Ghattas povestește ultimii 40 de ani de istorie ai Orientului Mijlociu folosind suspansul, documentele, observația directă, investigația jurnalistică.”
954 16 Cop1 jpg
Rememorări ficționale
Asistăm în acești ani la resuscitarea, redefinirea unui gen literar controversat, considerat îndeobște minor. Vorbim despre biografia romanțată.
p 17 2 jpg
Despre filmele cîștigătoare la Veneția și Berlin
„Evenimentul” este un film realist, și tocmai această opțiune a tonalității îl recomandă drept un vehicul de nădejde pentru o narațiune cu concluzie clară, dar care nu poate pretinde spre mai mult.
WhatsApp Image 2022 07 14 at 08 31 41 jpeg
Filmul documentar „Regele Mihai: Drumul către casă” va fi prezentat la secțiunea „History and Cinema” din cadrul BIFF
Ediția a XVIII-a se va desfășura în perioada 29 septembrie – 9 octombrie 2022, sub Înaltul Patronaj al Alteței sale Regale Principele Radu.
POSTER MR Op4 jpg
Musica Ricercata Festival Op. 4 – „Ramificări”
Ediția a patra a Musica Ricercata Festival, „Ramificări”, are la bază un concept dedicat păcii, provenit din descoperirea dirijorului Gabriel Bebeșelea la Napoli, opera „La foresta d’Hermanstad” („Pădurea Sibiului”).
Afis Barbu FormaDeva jpg
„Doctor Coloris Causa” – expoziție Ion Barbu la Deva
Ion Barbu e prezent cu expoziția „Doctor Coloris Causa”, pînă în data de 5 august 2022, la Galeria Națională de Artă Forma din Deva.
953 16 SUS jpg
Din Caesarea, cu dragoste
Poet fiind, Dorin Tudoran cunoaște diferențele dintre echivocul pur și simplu (periculos, pentru că indecis și flotant) și acela care pune nuanțele la locul lor.
953 16 JOS jpg
Feminităţi ilicite
Șaptesprezece scriitoare de vîrste diferite (născute între 1933 şi 1979) au fost invitate să scrie despre experienţa lor, ca femei, în comunism.
p 17 2 jpg
Despre dragoste și alți demoni
Alice Diop urmărește în film patru bărbați pe care îi întreabă despre dragoste.
953 17 Biro1 jpg
In Djent We Trust
Albumele Meshuggah se folosesc de ritmuri sfredelitoare și o voce metal lătrată pentru o poziționare comercială cît de cît coerentă măcar pentru comunitatea metal, un ambalaj ce permite prezentarea live și pentru cei mai puțin interesați de identitatea chitaristico-matematică a lui Thordendal.
Calatorie pe urmele conflictelor de langa noi jpg
Carte nouă la Humanitas: „Călătorie pe urmele conflictelor de lîngă noi: Kurdistan, Irak, Anatolia, Armenia” de Sabina Fati
Vă prezentăm un fragment din „Călătorie pe urmele conflictelor de lîngă noi: Kurdistan, Irak, Anatolia, Armenia” de Sabina Fati, carte apărută de curînd la Editura Humanitas, în Colecția Memorii/Jurnale. Volum cu fotografiile autoarei.

Adevarul.ro

image
Momentul de glorie în care România a fost pe locul 2 în lume la Olimpiadă, după SUA. De ce a sfidat Ceauşescu Rusia
La Olimpiada  de vară din 1984, din Los Angeles, România a adus acasă 53 de medalii, situându-se pe locul 2 în lume, după SUA. Participarea la evenimentul sportiv a reprezentat o sfidare la adresa Rusiei, care a făcut presiune asupra lui Ceauşescu pentru a boicota evenimentul. Argumentul care l-a convins pe dictator, pe lângă cei 120.000 de dolari primiţi pentru participare, a avut legătură cu contextul economic din ţară.
image
Câmpurile morţii de sub mall-urile din Ploieşti. Descoperire făcută de arheologi
Extinderea municipiului Ploieşti spre comunele Blejoi sau Aricheştii Rahtivani a scos la iveală un veritabil câmp al morţii, care ascunde deopotrivă comori unice, vechi de mii de ani, dar şi informaţii relevante despre o civilizaţie demult apusă.
image
Ciobanul din Valahia ajuns domnitor al Ţării Româneşti. A dus o prigoană aprigă împotriva marilor dregători
Mircea Ciobanul - domnitorul Ţării Româneşti care a primit acest nume pentru că înainte de a urca pe tron cumpăra oi pentru Constantinopol. Chiar dacă avea o preocupare paşnică, asta nu l-a împiedicat să devină unul dintre cei mai cruzi domnitori români.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.