Ada Solomon: Acum, filmele din România sînt privite aprioric cu ochi buni
Se ocupă cu adunatul resurselor pentru un proiect. Resurse artistice şi financiare. ëntr-un fel, e similar unui antreprenor. Porneşte de la o idee şi construieşte angrenajul din jurul ei. Poate porni de la o idee a unui regizor şi împreună cu acesta să găsească scenaristul potrivit pentru a pune în pagină subiectul, apoi aleg împreună distribuţia-actorii, operatorul cel mai apropiat de intenţia vizuală a regizorului ş.a.m.d. Pe de altă parte, trebuie să pună cap la cap sursele financiare şi tehnice ale filmului. Să facă bugetul filmului, să găsească resursele ca filmul să fie în permanenţă balansat calitate-preţ, şi nu în ultimul rînd să găsească modalităţile optime de vînzare a acestuia. Un producător român are un statut diferit faţă de un occidental? Nu cred că are un statut diferit. Din păcate, încă, un producător român are mult mai puţine căi de a finanţa un proiect, decît unul occidental. De exemplu, dacă un producător occidental îşi finanţează proiectele din pre-vînzarea către televiziuni sau coproducţia cu acestea, în cazul nostru, al celor din Româ°nia, acest lucru nu se prea întîmplă, cu excepţia taxelor pe care televiziunile sînt obligate să le plătească în conformitate cu legea cinematografiei. Pe de altă parte, în Româ°nia, există doar Fondul Cinematografic. Nu există fonduri regionale sau locale ca în alte ţări, nu există scutiri de impozite dedicate filmului, în general nu există încurajare pentru această a şaptea artă. Percepţia generală este că filmul are CNC-ul şi să ne lase în pace cu accesul la alte fonduri culturale. Ce nu se ştie este că Fondul Cinematografic, adică banii de la CNC, vin din surse extrabugetare şi nici un leu din banii pentru susţinerea producţiei cinematografice nu vine de la buget. M-aş bucura mult să aud că guvernanţilor noştri le pasă real şi fac concret ceva pentru cinematografie, cît de curînd. Filmul în Româ°nia e mai mult artă decît comerţ şi oricît de mare ar fi succesul comercial al unui film, el nu-şi poate acoperi costurile din vînzările în Româ°nia. De cele mai multe ori nu-şi acoperă decît cheltuielile legate de lansarea filmului. O altă sursă de finanţare pe care occidentalii o au, şi noi nu, sînt avansurile (aşa-numitul minim garantat) plătite de distribuitori pentru film. ën Româ°nia
