A privi democratic învelişurile
"Colecţia de Vară - Poveşti cu haine", Muzeul Ţăranului Român, 20-23 iulie 2006. Tîrg de vară cu temă impusă: Haina ţărănească. Sursă de inspiraţie sau de deviaţie: moda etno, curentul 2 Mai, Vama Veche, generaţia hippie, etapa "Cîntarea României". Evenimente în cadrul tîrgului: expoziţii, proiecţii de filme, cabinet foto - poze în decor, la cerere, în diferite ţinute oferite de muzeu, cîntări cu grupul Einuiea, atelier de croitorie pentru copii, muşcate şi cîrciumărese de vînzare, popularul kurtosz unguresc cu zahăr, nucă sau susan şi nelipsiţii mici tradiţionali şi autentic româneşti stinşi cu bere Ciuc la umbra copacilor din curte. "Adam şi Eva ingeră un fruct necunoscut. Substanţa acestuia îi face să descopere brusc pudoarea sexuală. Cei doi îşi marchează sexul acoperindu-l cu o frunză de smochin, îşi tratează părţile "ruşinoase" diferit de restul corpului care rămîne gol. Ei instituie o diferenţă capitală între ascuns şi vizibil. Haina ascunde şi arată simultan. Împletitura din frunze de smochin este primul artefact al lumii produs tocmai într-un loc care exclude munca. O dată cu apariţia hainei, nuditatea devine semnificativă..." Textul lui Şerban Anghelescu (integral în foaia de tîrg) mă bucură şi mă face să mă întreb de ce avem nevoie de accesorii pentru a fi priviţi şi a putea privi. Privirile mele (cele aruncate prin tîrg) au fost vreo trei: prima intrigată şi nemulţumită (alunecînd şi enervîndu-se pe locurile comune ale peisajului vestimentar Romartizan; boutique-ul din oraş invadează spaţiul muzeului fără jenă, fără complexe şi fără imaginaţie), a doua împăcată cu peisajul oferit (se globalizează pentru că: nostalgicii hippie, etno şi ai folclorului popular există), a treia curioasă şi înviorată chiar la spartuâ tîrgului, cu Einuiea şi alte întîmplări calde. Aşadar: ● Ana are o păpuşă... bineînţeles, ţărăncuţă, îmbrăcată în costum popular autentic. Vorbind de veşmînt în lumea satului românesc, Ioana Popescu îl însemnează ca "piele simbolică a omului, stratul de contact al trupului cu lumea, creat nu doar din raţiuni practice - frig, intemperii -, ci mai ales din raţiuni culturale: un fel de piele culturală". ● Revizitarea trecutului pentru cine are chef şi timp - documentarul anilor hippie, despre Woodstock şi Transfocator 1969 - emisiune TVR în care se vede că tinerii anilor â70 erau bărbaţi buclaţi cu pantaloni evazaţi jos şi strîmţi sus pe picior, cu pantofi cu vîrf ascuţit şi plete şi ştampilaţi de societatea sănătoasă românească drept impostori avizi de maimuţăreala curentelor decadente din Occidentul putred; fratele lui Andrei Oişteanu, Valéry şi ruta obligatorie a hippiotului citind Ginsberg, Kerouac şi textele zen... ● Haina l-a făcut pe om - despre cămaşa ciumei din expoziţia lui Cosmin Manolache afli cîte ceva dacă ai curiozitatea să priveşti altfel, adică cu ochii în pămînt. Ca rapel în curtea muzeului în corturi se probează în faţa oglinzii, bineînţeles, haine confecţionate şi inspirate după croieli şi ornamentică ţărăneşti; de acum familiarii comercianţi romi cu cămăşi şi ştergare ţărăneşti autentice extrase la schimb din lăzile ţăranilor cu produse extra - contemporane (de tip Niro, Europa); vîlnicele din expoziţia Poveşti cu haine la concurenţă cu desenele lui Burticală şi textele Ioanei şi ale lui Şerban. ● Atelierul de croitorie cu copiii de la Fundaţia "Sf. Dimitrie", trăistuţe bricolate de mînă, cu inimi din paiete şi cusături simple; bătrînica din părţile Bistriţei, o idee mai corpolentă şi foarte fericită că "No, numai la Muzeul Ţăranului care-i cel mai fain vînd aşa de bine opinci!"; fata care face codiţe la cerere, pe tipic african-amerindian - extra subţiri din fire de bumbac viu colorate, cele scurte 6 lei, cele lungi 8 lei; insigne hippie şi nu numai la 3 lei, cercei şi pandantive din lut, genţi unicat de tip ţărănesc-hippie-fondplastic-trendy de la 30 la 80 de lei; Ioana, Roxana, Cristiana şi Monica şi ale lor mărgele cu dopuri, insigne, flori de plastic, murano, inele şi lătiţare din mărgele şi mărgeluşe mici, coliere din ceramică şi rafinamente glazurate, fire de bumbac întoarse pe toate părţile - discurs (despre) / recurs la feminitate cu umor şi inteligenţă. ● Poale-n brîu, plăcinta cu mere, brioşa cu ciocolată şi cozonacul pe gustate de la deja renumita doamnă din Videle de Teleorman; băuturi ecologice - sucul de mere de Mălăncrav, fără conservant, 100% garantat natural, numai 4,5 lei, 750 ml; puştii care strigă cool şi coolă la fiecare chestie mai specială şi-ţi mănîncă tot kurtoszul. Parcă poţi să te enervezi!?
