A fost doar rock'n'roll

Marius CHIVU Matei FLORIAN
Publicat în Dilema Veche nr. 181 din 30 Iul 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

- dar părerile sînt împărţite - Marţi, 17 iulie, un stadion întreg s-a adunat pentru a gusta o felie consistentă din istoria muzicii. Unii au spus că abia cu acest concert comunismul va lua sfîrşit în România, dar Rolling Stones au cîntat şi în China şi pînă acum nu sînt semne că s-ar fi întîmplat mare lucru. Mai mult, autorităţile chineze le-au interzis să cînte în concertul cu pricina "Brown Sugar", invocînd aluzii sexuale de inspiraţie imperialistă. Dincolo de orice ideologie şi de tributul adus cuplului Jagger/Richards pentru propăşirea rockului, am ales să ne conversăm oarecum în contradictoriu. Dar numai de dragul muzicii. M.F.: Săptămîna asta, domnul Mick Jagger a împlinit 64 de ani. Orice dileme vom fi avînd despre ce a însemnat concertul Rolling Stones de la Bucureşti, cred că trebuie să ne punem de acord că omul ăsta trebuie firitisit cu tot dragul din lume. Scurt pe doi: "La mulţi ani & alte d-alde d-astea!". M.C.: De acord. Cu atît mai mult cu cît nu ştiu un alt rocker care, la vîrsta asta, să fie mai energic pe scenă (Billy Idol are, totuşi, "doar" 52 de ani). Stones sînt nişte supravieţuitori, asta e clar, şi UNESCO ar trebui să-i ducă să concerteze în fiecare locşor de pe glob. O datorie de onoare faţă de istoria rockului. Nu neapărat pentru a le auzi muzica (atît cît a mai rămas din ea), ci pentru a (mai) fi văzuţi. Românii le-au ascultat muzica prin anii ’60-’70, era timpul să-i şi vadă. Altfel, ar fi rămas doar o iluzie rock din altă parte a lumii. M.F.: Eu, unul, nu m-aş grăbi să construiesc din acest concert imaginea unei datorii de onoare la care orice român cu tendinţe cosmopolite ar fi fost obligat să privească cu deferenţă. E cît se poate de adevărat că nu în orice zi ai şansa să te întîlneşti cu istoria muzicii rock în carne şi oase, cum la fel de adevărat este că nu prea cred să existe alte trupe mai predispuse să frăgezească un stadion întreg precum o fac cei de la Stones. Dacă există un motiv temeinic pentru care cetăţeanul ar trebui să privească cu admiraţie spre instituţia asta de dans & antren propovăduită de Jagger & Co., acela ar fi inclus în aceste cuvinte cheie: "It’s only rock’n’roll, but I like it". M.C.: Tocmai asta e problema: deşi mi-a plăcut, am auzit puţin rock’n’roll pe "Lia Manoliu". Nu ştiu la ce standarde am dreptul să sper cînd vorbesc de un concert rock al unor tipi care zdrăngăneau chitarele dinainte ca părinţii mei să se fi născut, dar, totuşi, în numele a ce ar trebui să-mi maschez dezamăgirea!? Au cîntat modest: chitara lui Richards suna ca o bunicuţă agresată, bateria lui Watts nu mai are (dacă a avut vreodată) pic de fantezie, Wood încerca să acopere gherlele lui Richards... "Satisfaction" şi "Sympathy for the Devil" au fost măcelărite cu lovituri brutale de chitară. Şi dacă tot au ales un repertoriu evergreen, unde au fost "Route 66", "Angie", "Wild Horses", "Get Off of My Cloud", "Ruby Tuesday", "Harlem Shuffle", "I Go Wild", "Out of Tears", "Love is Strong", "Anybody Seen My Baby" sau măcar "Rain Fall Down", hitul noului album pe care îl promovează? De fapt, ce naiba au cîntat? Noroc cu Mick Jagger care a cîntat cel puţin acceptabil (sonorizarea n-a fost grozavă, regretabil pentru un concert de asemenea amploare), s-a conversat cu stadionul şi a făcut glume în română (nimeni nu şi-a dat atîta silinţă să intre în graţiile publicului de la noi, "gratulat" deseori cu frustrantul "Good evening, Budapest!") şi, mai ales, a dansat cum n-o făcea nici în tinereţe, mişcările lui de şolduri putînd să-l facă invidios chiar şi pe Dave Gahan. De fapt, Jagger şi artificiile au făcut tot show-ul, dar, iarăşi, un show scurt de numai o oră jumătate, cu o singură piesă cîntată la bis, iar asta în ciuda faptului că stadionul îi chema frenetic... Mureau dacă mai cîntau o melodie?! M.F.: Îţi spun sincer că de abia aştept să te contrazic. Şi cred, înainte de a-ţi sări la beregată, că la mijloc s-ar putea să se fi strecurat o neînţelegere. Aşa cum îmi apar mie lucrurile, s-ar putea să avem concepte diferite cu care definim chestia asta numită "rock’n’roll". Rock’n’roll-ul cred că a încetat de mult să mai fie doar muzica aia explorată şi cîntată cu dibăcie de Chuck Berry. Rock’n’roll-ul n-a ţinut niciodată de abilitatea de a performa coerent într-un concert cap-coadă. (Fie vorba între noi şi ceilalţi, care ne citesc acum contrazicîndu-ne, Richards nu s-a remarcat prea des ca un mare performer la chitară, cum nici Watts n-a ţinut să infirme vreodată imaginea lui de baterist blazat.) După definiţia pe care o întrebuinţez eu, rock’n’roll-ul înseamnă, pur şi simplu, chitare, tobe, bas, energie şi spectacol, dublate (triplate?) de atitudine. De bine, de rău, concertul ăsta a avut cu prisosinţă şi chitare, şi tobe, şi energie (Doamne, cît putea să alerge Jagger la 64 de ani!), spectacol grandios şi atitudine cît cuprinde. Orice ai spune, dacă e ceva care nu le-a lipsit niciodată Stones-ilor, atunci lucrul ăla e apetitul lor (prea puţin trucat) de a se supune regulilor unui show perfect. Adună lucrurile astea: detaşarea flegmatică a lui Watts, cu imaginea hîrşită de pirat bătrîn a lui Richards, cu energia inepuizabilă a lui Jagger, cu galanteria camaradă a lui Wood, asezonează-le cu nişte "clasice" ca "Paint in Black", "Start Me Up" sau "You Can’t Always Get What You Want" şi vei avea, orice ai spune, esenţa (piatra filozofală) a entertainment-ului pur. Şi acum, ajuns la capitolul play-list, pentru numele lui Dumnezeu!, nu fi şi tu cîrcotaş pentru că, dacă era să cînte toate piesele lor cunoscute, concertul s-ar fi întins pe durata a vreo două luni. Cel puţin. M.C.: Nu te contrazic - caracterizarea pe care o faci trupei este ultra-pertinentă -, dar prea am avut impresia că muzicienii din spate au cîntat în locul lor. Cu totul altfel a fost concertul de acum două săptămîni al lui Robert Plant & The Strange Sensation, unde muzicienii ăia chiar se foloseau de instrumentele din mîini şi au dat un show progresiv-psihedelic în care rockul atingea vibraţia aceea inefabilă, te transfigura acolo, pe betonul din faţa scenei, încă de la primul vers: "You need coolin’, baby, I’m not foolin’...". Am apreciat însă la superlativ desfăşurarea tehnică de forţe vizuale: scena gigantescă în formă de fluture fără cap (sau, poate, lectura recentă a Orbitor-ului îmi joacă o festă), artificiile, flăcările, jocul de lumini şi imaginile pe ecranul uriaş, modulul scenic care a culisat pînă în sectorul B al stadionului (îi rămîn recunoscător lui Richards că a zdrăngănit chitara deasupra capului meu), limba gonflabilă, iar, la final, jetul de panglici aruncat peste scenă... Nu acelaşi lucru îl pot spune însă despre organizare, cu totul depăşită de eveniment. M.F.: Te referi la faptul că pentru un pahar de apă plată trebuia să stai la coadă aproape o oră şi că, pe deasupra, apa aia mai împrumuta şi gradele temperaturii de afară, plus că se vindea la preţul a doi litri de Cola rece? Regreţi şi tu că din cauza chestiei ăsteia n-ai putut urmări show-ul (care părea să fie impecabil) al unei trupe britanice de soi cum a fost The Charlatans la începutul anilor ’90? Dacă la asta te gîndeşti, îţi dau perfectă dreptate. Pe de altă parte, sînt perfect de acord că Stones-ii nu pot fi comparaţi la capitolul "abilităţi tehnice" cu Yes, de pildă, şi e evident că vocea lui Plant e de o mie de ori mai performantă decît cea a lui Jagger. Nu cred, însă, că problema trebuie tratată în felul ăsta: de pildă, eu sînt înnebunit după Roger Waters care, cînd vine vorba de vocalize şi octave, e mult sub Jagger. Crede-mă, n-am să mă plîng vreodată că partitura lui va fi preluată în concerte de fetele alea mai plinuţe şi vocile lor minunate... Tot ceea ce contează aici, din punctul meu de vedere, e să te laşi în voia băieţilor ăstora care, buni sau răi (asta n-are nici o importanţă), au ştiut să prelucreze întotdeauna rockul ca pentru o mare sărbătoare simplă, au transformat muzica în suport pentru bună-dispoziţie şi au dat lumii, începînd din ’62 încoace, un aer de sictir, veselie şi nonconformism sinonim cu naşterea rockului. Fac ce fac şi iar o să revin: ştiu că rock’n’roll-ul lor nu e nici complicat şi nici simandicos, dar, asta e, mie mi-a plăcut la nebunie! M.C.: Mi-era teamă că o să ajungem aici, în punctul în care cel care trebuie compătimit sînt eu - deh, I can’t get no satisfaction! -, cel care într-un interviu din Dilemateca nr. 1 (mai 2006) am polemizat cu Dan C. Mihăilescu susţinînd superioritatea live a Stones-ilor în faţa Beatles-ilor... Dar, asta e, nu poţi primi la infinit numai cîmpuri cu căpşuni!

comunism jpg
Istoria comunismului: lecturi esențiale pentru a înțelege un fenomen global
Comunismul a fost un fenomen global care a influențat profund secolul XX, iar studiul său continuă să fie de mare interes pentru istorici, politologi și publicul larg.
comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.

Adevarul.ro

image
Semnalul de alarmă tras de un economist de top: mai puțini bani europeni, mai mulți pensionari. Ce soluții propune României
Economistul Radu Crăciun avertizează asupra turbulențelor economice care ne așteaptă în următorii ani. El susține că România va traversa inevitabil o perioadă mai delicată, din 2027, când începe un prim val de pensionare a „decrețeilor”, cu urmări asupra pieței muncii, iar PNRR va lua sfârșit
image
Sclavia, din nou la modă în România. „Este atât de sumbru și de macabru modul în care se întâmplă lucrurile”
Avem cei mai mulți cetățeni exploatați prin muncă forțată, cele mai multe femei și cei mai mulți minori traficați pentru exploatare sexuală, comparativ cu celelalte state membre. Iar pentru asta este vina statului, atrag atenția experții, care spun că tinerii români cresc pentru a deveni victime.
image
Capcana din pachetele de țigări. De ce ajung unii să fumeze 20 de țigări pe zi
Fumatul a devenit un viciu tot mai răspândit, care debutează la vârste din ce în ce mai fragede, susțin specialiștii. Astfel, foarte multe persoane ajung să fumeze chiar și 20 de țigări pe zi.

HIstoria.ro

image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.