Vocabular și percepții temporale

26 martie 2021
Vocabular și percepții temporale jpeg

În luna decembrie a anului 1928, Edward Sapir, lingvist-antropolog american, susține, într-o conferință celebră din New York City, că omul se află la cheremul limbii în care se exprimă comunitatea din care face parte. Că lumea reală este, în mare măsură, construită inconștient pe obișnuințele lingvistice ale grupului. Că tot ceea ce vedem, auzim și simțim în genere este dictat de limba care ne-a fost transmisă și care ne predispune la anumite tipuri de interpretare a realității. În altă parte, Sapir declară că diversele categorii gramaticale (genul, cazul sau timpul) ne fac să proiectăm inconștient aceste așteptări implicite asupra cîmpului experienței. Că nu experiența ne face să le descoperim, ci ne sînt mai degrabă impuse, cu tiranie, de formele limbii, care ne orientează apoi percepția și comportamentul. De exemplu, cineva desenează niște linii de diverse forme, iar noi le percepem ca fiind drepte, strîmbe, curbe sau în zigzag, numai din cauza sugestivității clasificatorii a termenilor lingvistici înșiși.

B.L. Whorf, inginer chimist care își cîștigă traiul investigînd incendii pentru companiile de asigurare, e fascinat de ideile lui Sapir, care par să îi confirme niște bănuieli ivite în urma anchetelor sale: comportamentul nesăbuit al celor care dau foc în mod neintenționat e, în mare parte, influențat de diverse cuvinte. De exemplu, faptul că niște containere de benzină sînt goale îi face pe oameni să fie neglijenți cu țigările. Aceeași neglijență e provocată de faptul că tăbăcăriile deversează resturi animale (care emană gaz inflamabil) în bazine de apă. Aceste observații vizează vocabularul, însă Whorf merge mult mai departe. El susține că gramatica unei limbi e mult mai mult decît un simplu instrument de expresie a ideilor: de fapt, le modelează, e un program care ghidează activitatea mentală și analiza impresiilor. Felul în care percepem lumea înconjurătoare este dictat de limba noastră maternă, categoriile acesteia impunîndu-ne să descriem și să interpretăm realitatea în tot atîtea feluri cîte limbi există pe planetă. De aici rezultă că o descriere a lumii cu adevărat liberă, obiectivă, nu este posibilă cîtă vreme gîndirea este turnată în forme (lingvistice) fixe, preexistente.

Această teorie a relativismului (Sapir) sau determinismului (Whorf) lingvistic a rămas în istorie sub numele de Ipoteza Sapir-Whorf, iar alăturarea numelor te face să te gîndești la o elaborare în comun, fapt care, în realitate, nu s-a întîmplat. Între cei doi există, însă, un alt tip de asociere: bolnav de inimă, Sapir își ia, în 1937, un an sabatic de la Universitatea Yale, unde preda antropologie, iar Whorf, cu 13 ani mai tînăr, îl suplinește (Sapir va muri doi ani mai tîrziu, la vîrsta de 55 de ani, urmat fiind, peste alți doi, de Whorf însuși, bolnav de cancer).

Whorf aduce diverse argumente în sprijinul afirmațiilor sale. Un exemplu vizează modul în care este exprimată categoria timpului în limba amerindienilor Hopi, în contrast cu limbile europene. În acestea din urmă, timpul este văzut ca o succesiune de evenimente grupabile în trecut, prezent și viitor; ca și spațiul, timpul este cuantificabil și împărțit în unități (de la nanosecunde la eoni). În schimb, Hopi ar fi o limbă fără timp (timeless), în care împărțirilor europene le-ar corespunde markeri epistemici: raportarea directă – pentru trecut, așteptarea (expectation) – pentru viitor și forma nomică (cu validitate generală) – pentru prezent, ceea ce ar arăta că vorbitorii ei nativi percep altfel timpul. (În paranteză fie spus, aceste afirmații și altele au fost contrazise în anii ’70 și ’80 de studiile lui Helmut Gipper și ale lui Ekkehart Maalotki, din care rezultă că Hopi au diviziuni calendaristice ale timpului destul de sofisticate.)

Ipoteza cunoaște, începînd cu anii ’90, un succes din ce în ce mai mare, ajungînd în domenii conexe interdisciplinare (psihologie cognitivistă, economie comportamentală); un film sci-fi, Primul contact (Arrival), e bazat în întregime pe o dezvoltare contemporană a acestei ipoteze (voi rezerva un articol întreg subiectului). Problema timpului, în special, fascinează. Lera Boroditsky, cu care v-ați familiarizat deja în articolele anterioare din Dilema veche, studiază modul în care vorbitorii de engleză percep timpul. Ea arată că aceștia folosesc metafore spațiale temporale (viitorul e în față, trecutul e în spate), în contrast cu vorbitorii de chineză mandarin, care utilizează metafore spațiale verticale (viitorul fiind în sus, iar trecutul în jos). Într-unul dintre experimentele desfășurate la Universitatea Stanford, mai multe fotografii care arată trecerea timpului (de exemplu, un om care îmbătrînește) trebuie aranjate cronologic, pe o masă, de către subiecți vorbitori de diverse limbi. Vorbitorii de engleză le-au aranjat de la stînga la dreapta, vorbitorii de ebraică – de la dreapta la stînga (cum și scriu), iar membrii tribului australian Kuuk Thaayorre (despre care am scris anterior, în articolul despre orientarea spațială) au aranjat pozele de la est la vest: dacă se aflau cu fața la sud, pozele erau înșirate de la stînga la dreapta, și invers, dacă erau cu fața la nord. Dacă aveau fața spre est, fotografiile erau aranjate pe masă de sus în jos (înspre corp), și invers, dacă stăteau cu fața spre vest.

Aceste fapte ar demonstra că vorbitorii din culturi diferite văd timpul diferit. Cele mai simple aspecte de percepție temporală pot fi afectate de limbă, spune Boroditsky, citînd un experiment în care se compară exprimarea verbală a duratei în limbile engleză, spaniolă și greacă: englezii vorbesc despre durată folosind termeni care arată lungimea (A fost o conversație scurtă; Întîlnirea nu a fost lungă), în timp ce spaniolii și grecii preferă să folosească termeni care arată cantitatea (cuvinte ca much/mult, big/mare). Cînd li se cere să estimeze timpul în care o linie dispare de pe un ecran, vorbitorii de engleză cred că o linie mai lungă rămîne pe ecran mai mult timp, ceea ce înseamnă că sînt influențați de faptul că ei exprimă timpul folosind termeni care arată lungimea. Vorbitorii greci trebuie să estimeze durata golirii unui container, pe ecran; ei cred că acel container care e mai plin rămîne pe ecran mai mult timp, lucru care ar demonstra că sînt influențați de modul în care descriu ei timpul (cu termeni cantitativi).

Un experiment similar, cu concluzii similare, e descris de Emanuel Bylund și Panos Athanasopoulos. Cei doi lingviști precizează că, în spaniolă, timpul e descris cu termeni pentru volum (spaniolii spun o pauză mică), pe cînd, în suedeză, cu termeni pentru distanță (o pauză scurtă). Pe ecranul unui computer, subiecților spanioli și suedezi li se arată animații ale unei linii care crește încet timp de trei secunde, numai că linia nu are lungimi identice de fiecare dată, iar subiecții trebuie să estimeze durata. Suedezii par să aibă probleme mai mari decît spaniolii pentru că, explică experimentatorii, se așteaptă ca o linie mai lungă să indice o durată mai mare. În schimb, spaniolii se descurcă bine pentru că nu se lasă influențați de lungimea liniei. Animația se schimbă apoi: un vas este umplut încet cu un lichid, numai că nivelul nu coincide de fiecare dată. De data aceasta, spaniolii sînt cei care au probleme cu estimarea duratei, fiindcă se așteaptă ca un volum mai mare să se coreleze cu o durată mai lungă; suedezii se descurcă mai bine, nefiind influențați de volum (noi, în schimb, nu am fi subiecți buni: zicem atît pauză mare/pauză mică, cît și pauză lungă/pauză scurtă!).

Astfel de experimente, destul de dificil de conceput, sînt și mai greu de interpretat, pentru că o mulțime de lucruri inaccesibile experimentatorilor se pot petrece în mintea subiecților. Indiferent cum ai exprima timpul din punct de vedere lingvistic, în realitate el e asociat mereu cu spațiul, și invers. De exemplu: De la Iași la București sînt șase ore. (Asocierea ține de logică, nu de limbă, fapt demonstrat de formula distanței, de la orele de fizică: d = v x t ) Linia de pe ecran, în experimente, merge de la stînga la dreapta (distanță), sau de jos în sus (volum), ceea ce e același lucru: te gîndești la spațiul acoperit. În plus, un subiect inteligent își dă seama că viteza procesului e un factor important și poate să numere în gînd secundele scurse, indiferent de viteză, ca să aprecieze timpul mai corect. Ideea e că prea mulți factori sînt în joc (avem de-a face cu mintea umană, e și firesc) ca să atribui rezultatele experimentului limbii materne a subiecților. Oricum ar fi, sistemul lingvistic din creierul nostru nu trebuie confundat cu gîndirea de care dispunem. O astfel de suprapunere, clară și explicită, va fi supusă atenției cititorului în articolul viitor.

Laura Carmen Cuțitaru este conferențiar la Literele ieșene, specializată în lingvistică americană.

Foto: femei Hopi (wikimedia commons)

image png
Ceasurile organismelor
Majoritatea organismelor vii au astfel de ritmuri sincronizate cu o durată de aproximativ 24 de ore, cea a unei zile pe Pămînt.
image png
Scrierea și scrisul
Cînd unii «intelectuali» catadicsesc (nu catadixesc!) să scrie cîteva rînduri, îți pui mîinile în cap! Dixi!...”
p 22 la Necsulescu jpg
Mama, între Leagăn și Lege
Cu alte cuvinte, a seta o limită fermă și apoi a putea fi alături de copil în stările lui de revoltă, furie și neputință în timp ce asimilează limita.
image png
De la supă la politică
Anul trecut, o investigație jurnalistică a WELT a scos la iveală țelul principal al asociației: acela de a se transforma într-un partid politic.
p 22 jpg
Limba trădătoare
Și, cu toate acestea, ce capacitate formidabilă au de a distruge vieți…”.
image png
Casă bună
Însă, de bună seamă, pe vremea lui Socrate, și casele erau mai... reziliente, și timpul avea mai multă răbdare...
p 22 Radu Paraschivescu WC jpg
Radu Paraschivescu. Portret sumar
Cărţile lui Radu Paraschivescu sînt mărturia unei curiozităţi insaţiabile, a unui umor inefabil şi a unei verve torenţiale.
p 22 WC jpg
„Trecutul e o țară străină“
Ethos creștin? Indiferent de explicație, gestul este de o noblețe spirituală pe care ar trebui să o invidiem de-a dreptul.
image png
Cînd trădarea e familiară
Filmul devine astfel o restituire simbolică pentru experiențele trăite.
p 7 coperta 1 jpg
Sfîrșitul visului african
Începutul „oficial” al Françafrique e considerat anul 1962, cînd Charles de Gaulle l-a însărcinat pe Jacques Foccart, întemeietorul unei firme de import-export de succes, cu coordonarea politicii africane a Franței.
p 22 la Gherghina WC jpg
Cabinetul de curiozități al evoluției
În ciuda spectaculoasei diversități a organismelor vii, evoluția a făcut ca, prin înrudirea lor, acestea să se asemene ramurilor unui singur arbore.
image png
Sofisme combinate
Și în cazul comunicării interpersonale, distincția dintre „public” și „privat” contează.
fbman png
Testul omului-facebook
Dar să identificăm oamenii-facebook din lumea noastră și să îi tratăm ca atare, încă mai putem.
image png
Încăpățînare discursivă
Altminteri, cînd politicienii nu-și înțeleg misiunea, cheltuindu-și energia în dispute stupide și inutile, rezultatul poate fi ușor de ghicit.
1031 22 23 jpg
O lume schizoidă
Laura Carmen Cuțitaru este conferențiar la Literele ieșene, specializată în lingvistică americană.
the running man jpg
Arta figurativă și teoria recapitulării
Totodată, ambele dezvăluie peisaje unice, de o frumusețe nemaiîntîlnită.
image png
Dezamăgirea ca „dezvrăjire”
Este o deșteptare amară, dar deșteptare. Ni se pare că ni s-a luat un solz de pe ochi.
image png
De ce 2 și nu 1
Ajunși în acest ultim punct, tot ceea ce putem, așadar, conștientiza e că nu sîntem niciodată 1, ci 2, că nu sîntem niciodată singuri
image png
Oglinzile sparte ale organismelor
Astfel, poate că natura se repetă, dar nu vrea mereu să spună același lucru.
image png
Topografia iertării
Uneori, poate să apară efectul iertării de sine pentru neputința de a ierta pe alții din afară.
p 23 WC jpg
Etică și igienă
Revenind acum la psihologie și experimente, Arie Bos notează că „acolo unde miroase a substanțe de igienă, oamenii se comportă mai sociabil și mai generos”.
p 21 Viktor E  Frankl WC jpg
Pustiul refuzat
Nimic de adăugat, nimic de comentat.
p 22 jpg
Contradicțiile dreptului proprietății intelectuale
Ce înseamnă, mai exact, forma radicală a ideii? Înseamnă forma simplificată și agresivă a ideii.
p 7 LibertÔÇÜ 6 jpg
Dreptate pentru vînzătorii stradali
Comerțul stradal e o activitate economică legitimă prin care își cîștigă existența milioane de oameni.

Parteneri

Grasime abdominala_shutterstock 1015212598 jpg
De ce crește burta odată cu vârsta. Cercetătorii au descoperit celulele vinovate
Oamenii de știință au descoperit că îmbătrânirea activează un tip de celule stem care generează în mod activ grăsime nouă. Sunt căutate terapii care să prevină bolile metabolice și creșterea în greutate.
Polonia își pregătește cetățenii de luptă FOTO Shutterstock jpg
Polonia își antrenează cetățenii pentru un posibil război cu Rusia: „Vremurile sunt periculoase”
Polonia a lansat programul „Antrenează-te cu Armata” prin care civilii sunt instruiți în lupte corp la corp, acordarea primului ajutor și purtarea unei măști de gaz, relatează BBC, într-un reportaj de la un poligon de antrenament.
Gigi Becali FOTO MEDIAFAX
Bătrân la urnele de vot Foto Arhiva Adevărul
Alegeri prezidențiale 2025: Românii de peste 45 de ani din străinătate au avut cea mai mare prezență la vot
Categoria cea mai numeroasă care a votat deja în diaspora este cea a românilor de peste 45 de ani, potrivit datelor furnizate sâmbătă de Autoritatea Electorală Permanentă (AEP).
Filmare in cabina de vot
Atenționare de la BEC: cine filmează votul riscă amendă și anularea acestuia
Biroul Electoral Central a atras atenţia, sâmbătă, în a doua zi a votului în diaspora și cu o zi înainte de deschiderea urnelor în România, că fotografierea și/sau sau filmarea prin orice mijloace a buletinului de vot sunt interzise.
Dorin Recean FOTO Telegram jpeg
Premierul de la Chișinău a votat pentru o Românie europeană și puternică: „E nevoie de unitatea noastră”
Prim-ministrul Republicii Moldova, Dorin Recean, a votat sâmbătă pentru o Românie europeană și puternică, îndemnând basarabenii români să voteze și ei, contribuind astfel la ,,protejarea viitorului european al cetățenilor de pe ambele maluri ale Prutului”.
INSTANT ILUSTRATIE VOT PARLAMENTARE 19 INQUAM Photos Octav Ganea jpg
Cine poate să voteze pe listele suplimentare la alegerile prezidențiale de duminică
Pe 4 mai 2025, România va organiza primul tur de scrutin al alegerilor prezidențiale, urmat de al doilea tur pe 18 mai.
chickens 4474176 1280 jpg
Cu ce trebuie să stropești în cotețul găinilor, pentru a le feri de păduchi și alți paraziți? Doar bunicile noastre mai cunosc secretul
În mediul rural, bunicile noastre aveau multe trucuri și soluții naturale pentru a proteja animalele din gospodărie, iar unele dintre aceste tradiții au fost transmise din generație în generație.
vica blochina 3 jpg
Vica Blochina a analizat datele de naștere ale celor 5 candidați la alegerile prezidențiale: „Victor Ponta nu cred că o să câștige alegerile”
După ce s-a specializat în psihonumerologie, Vica Blochina are apariții din ce în ce mai dese în care face predicții despre viitor. Recent, fosta balerină a analizat care sunt șansele celor 5 candidați la alegerile prezidențiale de duminică, 4 mai 2025, în funcție de datele de naștere ale lor. Ce a