Vaccinul antivaccinism

Publicat în Dilema Veche nr. 870 din 10 - 16 decembrie 2020
Vaccinul antivaccinism jpeg

Acum aproape un an, cînd izbucnea epidemia, transformată în scurt timp în pandemie, cînd întreaga noastră realitate a fost dată peste cap, cînd viețile ni s-au schimbat radical, iar liderii politici păreau depășiți de evenimentele care se derulau cu o repeziciune pe care nu puteau să o controleze, singura noastră speranță era crearea, cît mai rapidă, a unui vaccin anticoronavirus. Însă, încă din prima clipă cînd companiile producătoare anunțau vești bune, curentul antivaccin a intrat pe fir, țintind înspre tabăra celor indeciși. Azi, cînd vaccinul există și ne despart doar cîteva luni de la administrarea sa pe scară largă, scepticismul devine din ce în ce mai acut. Este un vaccin produs prea devreme, prea sub presiune politică – este principala îngrijorare a majorității celor care, deși au încredere în vaccinare, sînt reticenți la acest vaccin (pe care, de altfel, l-am așteptat cu toții), ignorîndu-se partea informațională care vorbește atît despre tehnicile moderne și despre standardele de siguranță impuse pentru ca un vaccin să ajungă pe piață, cît și despre etapele de testare, care au loc, în ultimă instanță, pe zeci de mii de oameni, teste efectuate deja și absolut necesare pentru ca un vaccin să fie aprobat. Cum poți combate frica de vaccin? Simplu și extrem de dificil: printr-o informare corectă.

Pe la 13 ani a început să-și pună întrebări: să fie oare chiar așa cum credeau părinții lui? Sînt, într-adevăr, vaccinurile nocive? Este industria farmaceutică mînă în mînă cu guvernele lumii, oamenii de știință și politicienii fac bani pe spinarea și sănătatea noastră? Așa că a început să se documenteze. Să citească despre istoricul bolilor ținute sub control prin vaccin, să studieze statistici despre efectele vaccinului, punînd în balanță motivele pro și contra. Treptat, cu cît afla mai multe, cu cît fricile părinților săi erau contracarate de informațiile reale și verificabile, cu atît ieșea mai mult de sub tutela singurului adevăr pe care îl știa și în care crescuse în mijlocul familiei sale. Și, în cele din urmă s-a hotărît.

„Sînt minor, n-am consimțămîntul părinților, dar vreau să mă vaccinez. Știți oare cum aș putea s-o fac?” – a fost întrebarea lui Ethan Lindenberger, un adolescent din Norwalk, Ohio, întrebare care, odată postată pe site-ul Reddit, a declanșat o reacție în lanț, o dezbatere de amploare, atît la nivel local, cît și național. Postarea, devenind virală, i-a adus tînărului nu doar atenție mediatică, dar și politică, fiind invitat să ia cuvîntul în Comisia pentru sănătate din Senat.

Ce anume putea să-l facă pe acest copil de 13 ani, crescut în spirit antivaccinist, să devină o portavoce a vaccinării? Din noianul de informații care circulă pe Internet, cum le-a decantat pe cele care l-au „vaccinat” antivaccinism?

O posibilă călătorie informațională despre beneficiile vaccinului, dar și despre efectele pe care le-a avut și le are curentul antivaccin în lume, ar putea pleca, bunăoară, de la știrea că, în luna ianuarie 2019, guvernatorul districtului Clark din Washington, SUA, a declarat stare de urgență, în urma izbucnirii unui focar de rujeolă – 72 de persoane infectate, dintre care 53 de copii. De altfel, consecință a faptului că rata de imunizare pentru această boală prin vaccinare a scăzut, anul 2019 a fost și anul în care rujeola a revenit în forță în întreaga lume – numărul îmbolnăvirilor fiind cel mai ridicat din ultimii 23 de ani, înregistrîndu-se aproape un milion de cazuri, dintre care peste 200.000 de morți (cu 50% mai multe decese decît decesele cauzate de rujeolă înregistrate din 2016) „Nici un copil n-ar trebui să moară din cauza unei boli care poate fi prevenită prin vaccinare. Cînd avem un vaccin sigur, rentabil și dovedit, e de neconceput faptul că aceste focare de rujeolă se produc la cele mai ridicate rate pe care le-am văzut într-o generație” – a declarat Elizabeth Cousens, președinte și CEO al Fundației Națiunilor Unite.

Este, într-adevăr, de neconceput. Dar, într-o lume în care oamenii se încăpățînează să nu învețe din greșelile trecutului și în care, în ciuda tuturor evidențelor că refuzul vaccinării provoacă epidemii, readucînd în prezent boli ale trecutului, curentul antivaccin prinde amploare, acel „de neconceput” ar trebui, poate, tratat în altă cheie.

Curentul antivaccin, care agită din nou spiritele în zilele noastre, nu e deloc unul nou. Am putea spune că e de un leat cu apariția vaccinului antivariolă, din 1796. Scepticismul de atunci a fost „instituționalizat” la finalul secolului al XIX-lea, cînd în Marea Britanie au apărut primele organizații antivaccin, militanți contra legii din 1853, The Vaccination Act. Legea prevedea vaccinarea obligatorie antivariolă a copiilor pînă în 3 luni, urmînd ca în 1867 să se introducă și pedepse pentru părinţii care refuzau vaccinarea: amendă sau închisoare. Totuși, în urma Marșului din Leicester (una dintre cele mai cunoscute demonstrații antivaccin din lume, organizată de The Anti Vaccination League şi Anti Compulsory Vaccination League, la care au participat peste o sută de mii de oameni), legea a fost modificată, iar în 1898 pedepsele pentru cei care se opuneau vaccinării au fost eliminate, legea rămînînd, practic, fără dinți.

Eficiența activistă a curentul antivaccin s-a extins rapid și în alte țări. La fel și epidemiile. În Suedia, campania antivaccin a dus rapid la o scădere a imunizării prin vaccinare, de la 90% la 40%, cauzînd o epidemie de variolă între 1873-1874. În SUA, deși boala aproape dispăruse în 1896, la începutul anilor 1900 aceasta reapare, se pare că importată din Marea Britanie – provocînd o epidemie care a durat trei ani, focalizată în New York, Boston și Liverpool.

Un alt vaccin luat în vizor de antivacciniști a fost DTP-ul (vaccinul antidifteric, antitetanos şi antipertussis). În 1974, presa a prezentat cazul unor copii de la spitalul Great Ormond Street din Londra, speculînd faptul că, în urma imunizării cu DTP, aceștia ar fi suferit complicații neurologice. De pomană informațiile au fost infirmate de specialiști, isteria publică se instalase. După trei ani, în 1977, rata imunizării contra pertussis scăzuse de la 77% la 33%, iar în iarna anului următor a izbucnit epidemia. Abia spre mijlocul anilor ʼ80 rata imunizării a crescut la loc, iar cazurile de infectare au revenit în marjă.

Bineînțeles, acestea sînt doar cîteva episoade (deși istoria epidemiologică consemnează mult mai multe) care leagă izbucnirea epidemiilor de scăderea ratei imunizării prin vaccinare. Și nu vorbim despre cazurile dramatice ale țărilor subdezvoltate, care n-au resursele necesare pentru vaccinare, ci de societăți „civilizate”, care dețin toate mijloacele, atît financiare, cît și de infrastructură, pentru a ține aceste boli infecțioase sub control.

Pe de altă parte, civilizația vine la pachet și cu un boom informațional pestriț, iar informația poate deveni un instrument extrem de periculos cînd este prost mînuit, provocînd derapaje fantasmagorice. Și e bine știut: creatorii de fantasme își vor iubi cu o patimă obsesivă, uneori chiar agresivă, creația. La fel cum bine știut este și faptul că între cei care refuză vaccinarea și cei care o respectă nu există o comunicare reală, iar orice tentativă de dialog naște scîntei, nu soluții.

Cum poți, așadar, pătrunde dincolo de vehemență, cum poți neutraliza fantasmagoriile și teoriile conspirației?

Revenind la tînărul american – care, după ce s-a documentat ani de-a rîndul, a decis că este spre binele său să se vaccineze, chiar și fără acordul părinților antivacciniști –, acesta nu a adoptat nici o secundă morga unui activist aprig, susținînd și în prezent cauza vaccinării într-un mod pașnic și echilibrat.

„Nu mi-am atacat niciodată părinții” – a declarat recent Linderberger, în cadrul unei conferințe TED. „Chiar dacă povestea mea a fost transformată de presă într-una despre controverse, despre cum eu eram bun, iar mama mea, rea, despre cum eu m-aș fi eliberat de ea, nu asta s-a întîmplat. Chiar și în postările mele publice, unde spuneam că mama este o victimă a dezinformării, am subliniat că e o mamă care mă iubește – iar asta este foarte important de reținut. Căci mulți oameni din comunitatea științifică și care știu importanța vaccinării pot deveni rigizi cînd vine vorba de cineva care nu crede în vaccinare. Dar mama mea a fost dezinformată și manipulată de surse în care credea și care i-au inoculat tocmai această idee: dacă mă iubește, nu mă vaccinează. Nu mi-am arogat niciodată lucruri care mă depășesc, am vorbit doar despre pericolul dezinformării. N-am făcut mare lucru, nu am studii de specialitate și n-am spus oamenilor ce să creadă și ce nu. Dacă sînt întrebat de ce cred că vaccinarea e importantă, nu spun nimic altceva decît realitatea observabilă. Oamenii mor din cauza unor boli care n-ar mai trebui să existe.”

Foto: wikimedia commons

p 22 jpg
Împotriva organizării de către licee a admiterii pentru clasa a IX-a
Ce tip de lume este aceea în care se întîmplă asta? Este ceva mai mult decît medieval, este un fapt primitiv și rău, atroce.
980 22 L Cutitaru  jpg
Ești cum scrii?
Așa că subiectul acestui text, scrisul de mînă, destinat mai degrabă a amuza decît a informa, va fi dezvoltat într-o mică serie, în lunile următoare.
p 21 Pierre Nora WC jpg
„Monsieur notă-de-subsol“ face istorie
Nașterea revistei Nouvelle Revue Française a avut loc în timpul unei încrîncenate lupte culturale.
caderea unui dictator jpg
„Cine a tras în noi după 22”? Singura teorie logică și bazată pe dovezi - o discuție cu Andrei Ursu -
Sînt oameni care au fost eroi în mod real și cărora li s-a băgat în cap că de fapt au fost niște unii care nu știau ce fac pe acolo și, în același timp, securiștii, care au pensii speciale, sînt eroizați.
p 22 Taormina WC jpg
Luminile și parcările Taorminei
Și să nu uitam că sîntem colonii Romei la gurile Dunării, printre atîția barbari... am pătimit destule... deve avere importanza in qualche modo”.
p 23 WC jpg
Criptomonedele nu sînt bani
Criptomonedele nu sînt bani, sînt o iluzie a unei lumi care-și caută noi căi acum în noua eră a informaticii și informației.
P G  Lowery Sideshow Band jpg
Se caută un cuvînt
Cohorte de îngeri... roiuri, stoluri, puzderie, cete, alaiuri... îți trebuie o mulțime de substantive colective ca să-l alegi pe cel mai potrivit ideii de „grup”.
973 22 Iulia Marin jpeg
De ce Bach?
Doar ecourile unui Du schaffst das m-au ajutat să pot duce piesele la final. Însă în acea zi, nu cred că Johann Sebastian Bach a ajutat multora.
p 23 Lewis Carroll WC jpg
Efemeridele lingvistice
O atitudine normală, veți zice. Poți pretinde drepturi asupra vocabularului?
p 22  James Cooke Brown WC jpg
Dreptul asupra limbii
Vladimir Putin poate, de fapt, să declare că limba rusă e proprietatea sa personală, consecințele legale ale unei astfel de pretenții sînt nule.
RoAlert jpg
Societatea de consum emoțional
De cîte ori ar trebui să sune telefoanele oamenilor într-o zi? Și apoi ce se va mai adăuga pe lista Ro-Alert?
p 22 Nagit WC jpg
Nagîț de pui
Etimologiile acestea „raționale”, dar false nu reflectă simple asocieri formale și sonore între cuvinte.
p 7 FED WC jpg
E inflația, prostule!
Întrucît Sistemul Federal de Rezerve al SUA (FED) a majorat recent rata-țintă a dobînzii, s-ar putea ca inflația să încetinească spre sfîrșitul anului în curs.
Florin Stoian 10 jpg
„Am transformat Oltenia de sub Munte într-un brand” – interviu cu geologul Florin STOICAN
„Mai întîi, trebuie să spun că rețeaua internațională a Geoparcurilor UNESCO a ajuns acum la 177 de geoparcuri din 46 de țări și există un interes atît de mare pentru alte geoparcuri, încît UNESCO a limitat numărul anual de aplicații la maximum 20 și maximum două/țară.”
p 7 WC jpg
Periculoasa alunecare spre violență a Americii
Teoriile conspiraționiste de extremă dreapta ale „statului paralel” și minciunile partidului republican despre alegerile măsluite au același țel comun: să conteste legitimitatea statului.
959 22 LCCutitarupng jpg
A texta, textare, textor & texteză
Lucrări și cărți întregi încep tot mai des să aibă ca subiect această dezvoltare adusă de inventarea computerului. Încotro va merge texteza și unde va ajunge reprezintă o chestiune care, nu mă îndoiesc, va depăși imaginația noastră din prezent.
p 7 WC jpg
America și provocarea chineză
America trebuie de asemenea să-și sporească participarea la actualele instituții internaționale pe care le-a creat și să le dezvolte pentru a stabili standarde și a gestiona interdependența.
p 19 jpg
Hîrtia, ecranul și cititul
Cum rămîne cu argumentele „emoționale” ale unui cititor care nu se poate „debarasa” de cartea tipărită?
p 7 WC jpg
Căderea lui Boris Johnson – și a noastră
În ziua de azi, personal este realmente politic: eșecurile personale sînt ipso facto eșecuri politice.
p 23 ExpoziLŤia Columbian¦â, Chicago, 1893 WC jpg
Ierusalimul de ipsos – Expoziția Mondială de la Chicago, 1893
La Chicago, în 1893, un oraş ideal întreg s-a pogorît pe harta oraşului, condiţionat de sit şi de cultura albă, creştină, „falocentrică” şi „elitistă” care domina acel moment.
p 7 Thyssen Krupp, Essen, Germania WC jpg
Războiul lui Putin și modelul economic german
Va supraviețui oare modelul economic german războiului purtat de președintele rus Vladimir Putin împotriva Ucrainei?
p 2 WC jpg
Tocăniță de vin
Numite, în engleză, SOT („slips-of-the-tongue”), greșelile de vorbire care se fac involuntar, de obicei din grabă sau sub imperiul emoțiilor, sînt studiate de o parte a lingvisticii cognitiviste americane cu scopul de a descifra tiparele fonologice mentale.
p 22 WC jpg
„Noua Ideocrație” și Eterna Idiocrație
În locul pe care credința (frica de Dumnezeu) îl ocupa în sufletul individual a rămas un gol, o gaură neagră.
948 19 poza jpg
Barbara Klemm – artistul din fața fotojurnalistului
Fotojurnaliștilor le-aș spune să se concentreze pe fericirea din lume, să rămînă curioși și puternici, să lucreze constant, să fie empatici cu oamenii – însă toate acestea ar trebui să fie conectate cu talentul artistic.

Adevarul.ro

image
Scrisoarea unui diplomat rus aflat în exil: „Cu toții trebuie să încetăm să ne mai prefacem. Europa este în război”
„Cu toții trebuie să încetăm să ne mai prefacem. Europa este în război. Acum, tot ce contează este ca partea corectă să câștige”, a scris fostul diplomat rus Boris Bondarev.
image
Mută un singur băț de chibrit pentru a rezolva acest test de inteligență. Ai 20 de secunde la dispoziție
Acest exercițiu matematic devine corect printr-o singură mutare. Doar cei cu o inteligență peste medie îl pot face în mai puțin de 20 de secunde.
image
Condimentul ieftin care luptă împotriva cancerului. Poate fi folosit în mâncăruri, deserturi și băuturi
Acest condiment nu doar că este la îndemâna oricui și aromatizează perfect preparatele gătite, dar are și numeroase beneficii pentru sănătate.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.