Vaccinul antivaccinism

Publicat în Dilema Veche nr. 870 din 10 - 16 decembrie 2020
Vaccinul antivaccinism jpeg

Acum aproape un an, cînd izbucnea epidemia, transformată în scurt timp în pandemie, cînd întreaga noastră realitate a fost dată peste cap, cînd viețile ni s-au schimbat radical, iar liderii politici păreau depășiți de evenimentele care se derulau cu o repeziciune pe care nu puteau să o controleze, singura noastră speranță era crearea, cît mai rapidă, a unui vaccin anticoronavirus. Însă, încă din prima clipă cînd companiile producătoare anunțau vești bune, curentul antivaccin a intrat pe fir, țintind înspre tabăra celor indeciși. Azi, cînd vaccinul există și ne despart doar cîteva luni de la administrarea sa pe scară largă, scepticismul devine din ce în ce mai acut. Este un vaccin produs prea devreme, prea sub presiune politică – este principala îngrijorare a majorității celor care, deși au încredere în vaccinare, sînt reticenți la acest vaccin (pe care, de altfel, l-am așteptat cu toții), ignorîndu-se partea informațională care vorbește atît despre tehnicile moderne și despre standardele de siguranță impuse pentru ca un vaccin să ajungă pe piață, cît și despre etapele de testare, care au loc, în ultimă instanță, pe zeci de mii de oameni, teste efectuate deja și absolut necesare pentru ca un vaccin să fie aprobat. Cum poți combate frica de vaccin? Simplu și extrem de dificil: printr-o informare corectă.

Pe la 13 ani a început să-și pună întrebări: să fie oare chiar așa cum credeau părinții lui? Sînt, într-adevăr, vaccinurile nocive? Este industria farmaceutică mînă în mînă cu guvernele lumii, oamenii de știință și politicienii fac bani pe spinarea și sănătatea noastră? Așa că a început să se documenteze. Să citească despre istoricul bolilor ținute sub control prin vaccin, să studieze statistici despre efectele vaccinului, punînd în balanță motivele pro și contra. Treptat, cu cît afla mai multe, cu cît fricile părinților săi erau contracarate de informațiile reale și verificabile, cu atît ieșea mai mult de sub tutela singurului adevăr pe care îl știa și în care crescuse în mijlocul familiei sale. Și, în cele din urmă s-a hotărît.

„Sînt minor, n-am consimțămîntul părinților, dar vreau să mă vaccinez. Știți oare cum aș putea s-o fac?” – a fost întrebarea lui Ethan Lindenberger, un adolescent din Norwalk, Ohio, întrebare care, odată postată pe site-ul Reddit, a declanșat o reacție în lanț, o dezbatere de amploare, atît la nivel local, cît și național. Postarea, devenind virală, i-a adus tînărului nu doar atenție mediatică, dar și politică, fiind invitat să ia cuvîntul în Comisia pentru sănătate din Senat.

Ce anume putea să-l facă pe acest copil de 13 ani, crescut în spirit antivaccinist, să devină o portavoce a vaccinării? Din noianul de informații care circulă pe Internet, cum le-a decantat pe cele care l-au „vaccinat” antivaccinism?

O posibilă călătorie informațională despre beneficiile vaccinului, dar și despre efectele pe care le-a avut și le are curentul antivaccin în lume, ar putea pleca, bunăoară, de la știrea că, în luna ianuarie 2019, guvernatorul districtului Clark din Washington, SUA, a declarat stare de urgență, în urma izbucnirii unui focar de rujeolă – 72 de persoane infectate, dintre care 53 de copii. De altfel, consecință a faptului că rata de imunizare pentru această boală prin vaccinare a scăzut, anul 2019 a fost și anul în care rujeola a revenit în forță în întreaga lume – numărul îmbolnăvirilor fiind cel mai ridicat din ultimii 23 de ani, înregistrîndu-se aproape un milion de cazuri, dintre care peste 200.000 de morți (cu 50% mai multe decese decît decesele cauzate de rujeolă înregistrate din 2016) „Nici un copil n-ar trebui să moară din cauza unei boli care poate fi prevenită prin vaccinare. Cînd avem un vaccin sigur, rentabil și dovedit, e de neconceput faptul că aceste focare de rujeolă se produc la cele mai ridicate rate pe care le-am văzut într-o generație” – a declarat Elizabeth Cousens, președinte și CEO al Fundației Națiunilor Unite.

Este, într-adevăr, de neconceput. Dar, într-o lume în care oamenii se încăpățînează să nu învețe din greșelile trecutului și în care, în ciuda tuturor evidențelor că refuzul vaccinării provoacă epidemii, readucînd în prezent boli ale trecutului, curentul antivaccin prinde amploare, acel „de neconceput” ar trebui, poate, tratat în altă cheie.

Curentul antivaccin, care agită din nou spiritele în zilele noastre, nu e deloc unul nou. Am putea spune că e de un leat cu apariția vaccinului antivariolă, din 1796. Scepticismul de atunci a fost „instituționalizat” la finalul secolului al XIX-lea, cînd în Marea Britanie au apărut primele organizații antivaccin, militanți contra legii din 1853, The Vaccination Act. Legea prevedea vaccinarea obligatorie antivariolă a copiilor pînă în 3 luni, urmînd ca în 1867 să se introducă și pedepse pentru părinţii care refuzau vaccinarea: amendă sau închisoare. Totuși, în urma Marșului din Leicester (una dintre cele mai cunoscute demonstrații antivaccin din lume, organizată de The Anti Vaccination League şi Anti Compulsory Vaccination League, la care au participat peste o sută de mii de oameni), legea a fost modificată, iar în 1898 pedepsele pentru cei care se opuneau vaccinării au fost eliminate, legea rămînînd, practic, fără dinți.

Eficiența activistă a curentul antivaccin s-a extins rapid și în alte țări. La fel și epidemiile. În Suedia, campania antivaccin a dus rapid la o scădere a imunizării prin vaccinare, de la 90% la 40%, cauzînd o epidemie de variolă între 1873-1874. În SUA, deși boala aproape dispăruse în 1896, la începutul anilor 1900 aceasta reapare, se pare că importată din Marea Britanie – provocînd o epidemie care a durat trei ani, focalizată în New York, Boston și Liverpool.

Un alt vaccin luat în vizor de antivacciniști a fost DTP-ul (vaccinul antidifteric, antitetanos şi antipertussis). În 1974, presa a prezentat cazul unor copii de la spitalul Great Ormond Street din Londra, speculînd faptul că, în urma imunizării cu DTP, aceștia ar fi suferit complicații neurologice. De pomană informațiile au fost infirmate de specialiști, isteria publică se instalase. După trei ani, în 1977, rata imunizării contra pertussis scăzuse de la 77% la 33%, iar în iarna anului următor a izbucnit epidemia. Abia spre mijlocul anilor ʼ80 rata imunizării a crescut la loc, iar cazurile de infectare au revenit în marjă.

Bineînțeles, acestea sînt doar cîteva episoade (deși istoria epidemiologică consemnează mult mai multe) care leagă izbucnirea epidemiilor de scăderea ratei imunizării prin vaccinare. Și nu vorbim despre cazurile dramatice ale țărilor subdezvoltate, care n-au resursele necesare pentru vaccinare, ci de societăți „civilizate”, care dețin toate mijloacele, atît financiare, cît și de infrastructură, pentru a ține aceste boli infecțioase sub control.

Pe de altă parte, civilizația vine la pachet și cu un boom informațional pestriț, iar informația poate deveni un instrument extrem de periculos cînd este prost mînuit, provocînd derapaje fantasmagorice. Și e bine știut: creatorii de fantasme își vor iubi cu o patimă obsesivă, uneori chiar agresivă, creația. La fel cum bine știut este și faptul că între cei care refuză vaccinarea și cei care o respectă nu există o comunicare reală, iar orice tentativă de dialog naște scîntei, nu soluții.

Cum poți, așadar, pătrunde dincolo de vehemență, cum poți neutraliza fantasmagoriile și teoriile conspirației?

Revenind la tînărul american – care, după ce s-a documentat ani de-a rîndul, a decis că este spre binele său să se vaccineze, chiar și fără acordul părinților antivacciniști –, acesta nu a adoptat nici o secundă morga unui activist aprig, susținînd și în prezent cauza vaccinării într-un mod pașnic și echilibrat.

„Nu mi-am atacat niciodată părinții” – a declarat recent Linderberger, în cadrul unei conferințe TED. „Chiar dacă povestea mea a fost transformată de presă într-una despre controverse, despre cum eu eram bun, iar mama mea, rea, despre cum eu m-aș fi eliberat de ea, nu asta s-a întîmplat. Chiar și în postările mele publice, unde spuneam că mama este o victimă a dezinformării, am subliniat că e o mamă care mă iubește – iar asta este foarte important de reținut. Căci mulți oameni din comunitatea științifică și care știu importanța vaccinării pot deveni rigizi cînd vine vorba de cineva care nu crede în vaccinare. Dar mama mea a fost dezinformată și manipulată de surse în care credea și care i-au inoculat tocmai această idee: dacă mă iubește, nu mă vaccinează. Nu mi-am arogat niciodată lucruri care mă depășesc, am vorbit doar despre pericolul dezinformării. N-am făcut mare lucru, nu am studii de specialitate și n-am spus oamenilor ce să creadă și ce nu. Dacă sînt întrebat de ce cred că vaccinarea e importantă, nu spun nimic altceva decît realitatea observabilă. Oamenii mor din cauza unor boli care n-ar mai trebui să existe.”

Foto: wikimedia commons

image png
Ceasurile organismelor
Majoritatea organismelor vii au astfel de ritmuri sincronizate cu o durată de aproximativ 24 de ore, cea a unei zile pe Pămînt.
image png
Scrierea și scrisul
Cînd unii «intelectuali» catadicsesc (nu catadixesc!) să scrie cîteva rînduri, îți pui mîinile în cap! Dixi!...”
p 22 la Necsulescu jpg
Mama, între Leagăn și Lege
Cu alte cuvinte, a seta o limită fermă și apoi a putea fi alături de copil în stările lui de revoltă, furie și neputință în timp ce asimilează limita.
image png
De la supă la politică
Anul trecut, o investigație jurnalistică a WELT a scos la iveală țelul principal al asociației: acela de a se transforma într-un partid politic.
p 22 jpg
Limba trădătoare
Și, cu toate acestea, ce capacitate formidabilă au de a distruge vieți…”.
image png
Casă bună
Însă, de bună seamă, pe vremea lui Socrate, și casele erau mai... reziliente, și timpul avea mai multă răbdare...
p 22 Radu Paraschivescu WC jpg
Radu Paraschivescu. Portret sumar
Cărţile lui Radu Paraschivescu sînt mărturia unei curiozităţi insaţiabile, a unui umor inefabil şi a unei verve torenţiale.
p 22 WC jpg
„Trecutul e o țară străină“
Ethos creștin? Indiferent de explicație, gestul este de o noblețe spirituală pe care ar trebui să o invidiem de-a dreptul.
image png
Cînd trădarea e familiară
Filmul devine astfel o restituire simbolică pentru experiențele trăite.
p 7 coperta 1 jpg
Sfîrșitul visului african
Începutul „oficial” al Françafrique e considerat anul 1962, cînd Charles de Gaulle l-a însărcinat pe Jacques Foccart, întemeietorul unei firme de import-export de succes, cu coordonarea politicii africane a Franței.
p 22 la Gherghina WC jpg
Cabinetul de curiozități al evoluției
În ciuda spectaculoasei diversități a organismelor vii, evoluția a făcut ca, prin înrudirea lor, acestea să se asemene ramurilor unui singur arbore.
image png
Sofisme combinate
Și în cazul comunicării interpersonale, distincția dintre „public” și „privat” contează.
fbman png
Testul omului-facebook
Dar să identificăm oamenii-facebook din lumea noastră și să îi tratăm ca atare, încă mai putem.
image png
Încăpățînare discursivă
Altminteri, cînd politicienii nu-și înțeleg misiunea, cheltuindu-și energia în dispute stupide și inutile, rezultatul poate fi ușor de ghicit.
1031 22 23 jpg
O lume schizoidă
Laura Carmen Cuțitaru este conferențiar la Literele ieșene, specializată în lingvistică americană.
the running man jpg
Arta figurativă și teoria recapitulării
Totodată, ambele dezvăluie peisaje unice, de o frumusețe nemaiîntîlnită.
image png
Dezamăgirea ca „dezvrăjire”
Este o deșteptare amară, dar deșteptare. Ni se pare că ni s-a luat un solz de pe ochi.
image png
De ce 2 și nu 1
Ajunși în acest ultim punct, tot ceea ce putem, așadar, conștientiza e că nu sîntem niciodată 1, ci 2, că nu sîntem niciodată singuri
image png
Oglinzile sparte ale organismelor
Astfel, poate că natura se repetă, dar nu vrea mereu să spună același lucru.
image png
Topografia iertării
Uneori, poate să apară efectul iertării de sine pentru neputința de a ierta pe alții din afară.
p 23 WC jpg
Etică și igienă
Revenind acum la psihologie și experimente, Arie Bos notează că „acolo unde miroase a substanțe de igienă, oamenii se comportă mai sociabil și mai generos”.
p 21 Viktor E  Frankl WC jpg
Pustiul refuzat
Nimic de adăugat, nimic de comentat.
p 22 jpg
Contradicțiile dreptului proprietății intelectuale
Ce înseamnă, mai exact, forma radicală a ideii? Înseamnă forma simplificată și agresivă a ideii.
p 7 LibertÔÇÜ 6 jpg
Dreptate pentru vînzătorii stradali
Comerțul stradal e o activitate economică legitimă prin care își cîștigă existența milioane de oameni.

Adevarul.ro

image
China trimite Rusiei „ajutor letal” pentru războiul din Ucraina. Ministrul britanic al Apărării: „Avem dovada”
China trimite Rusiei „ajutor letal” pentru războiul din Ucraina, afirmă ministrul britanic al Apărării, Grant Shapps, în timp ce consilierul pentru securitate națională al SUA, Jake Sullivan, spune că nu a existat încă niciun semn de transfer direct de arme, potrivit The Guardian.
image
Viața bate filmul. Dezvăluirile incredibile ale unei foste spioane a Moscovei. Ce spune despre Putin și războiul din Ucraina
Și-a sedus victimele ca o „maestră a manipulării”. Aliia Roza, fost spion, a făcut dezvăluiri despre aventurile sale în materie de sexpionaj în cadrul unui podcast de la Tenderfoot TV, , „To Die For", relatează NY Post.
image
Cum vă poate reduce stilul de condus costurile de combustibil cu 30-40%
Doriți să profitați la maximum de fiecare picătură de combustibil pe care o puneți în rezervor? Atunci urmați aceste sfaturi simple de conducere.

HIstoria.ro

image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.
image
Războiul aerian împotriva Germaniei
Pe la mijlocul anului 1943, soarta războiului s-a întors în favoarea Aliaților atât în Europa, cât și în Pacific. Informațiile ULTRA au jucat un rol extrem de important în războiul aerian deasupra Germaniei.