Va fi 2021 mai bun?

Publicat în Dilema Veche nr. 874 din 7 - 13 ianuarie 2021
Va fi 2021 mai bun? jpeg

Majoritatea am spus, cel puțin o dată în 2020, mai în glumă, mai în serios, „De s-ar termina odată anul ăsta!” – de parcă zicerea ar fi fost un soi de formulă magică, aproape o rugăminte pentru Moire, menită să exorcizeze demonii unui an fatidic și toate acele spirite malefice asmuțite deodată și din toate direcțiile, de către niște zei hapsîni, pe capul bietei omeniri. Ca și cum întreaga suflare ar fi fost supusă unui timp al năpastelor, n-am nădăjduit oare într-un termen de expirare care își va avea sorocul în noaptea dintre ani? Cînd am spus „De s-ar termina odată anul ăsta”, n-am sperat, fie și pentru o clipă îngropată în subconștient, că realitatea diformă pe care am trăit-o în 2020 se va isprăvi în 2021 – an pe care îl dorim a fi un soi de compensație?

Și n-ar fi frumos să fie așa? Cu siguranță, dacă am trăi într-un film de acțiune american, am fi aidoma eroului care reușește să se salveze, în ultimul moment, închizînd o poartă salutară în fața unui val amenințător. Însă este realitatea pe care o trăim azi un basm cu happy-end? Putem oare trînti, pur și simplu, ușa în nas demonilor din 2020 sau fantomele lor ne vor bîntui și în 2021?

Bineînțeles, dacă ar fi fost vorba doar despre calamități naturale, am fi putut spune că asta e, zeii chiar ne-au fost potrivnici. Că vina nu ne-a aparținut și că sîntem niște victime ale soartei neîndurătoare. Dar cînd acei demoni sînt stîrniți de mîna omului, ce putem face pentru a-i opri să ne hăituiască și în noul an?

Bunăoară, dacă e să privim doar la începutul anului 2020 – cînd incendiile devastatoare din Australia au dus la impunerea stării de urgență pe 2 ianuarie. Incendiile au izbucnit cu cîteva luni înainte, în august 2019, și au continuat pînă în martie 2020, provocînd moartea a peste un miliard de animale și mistuirea a 12 milioane de hectare de teren. Potrivit unui studiu publicat ulterior în jurnalul Nature Ecology & Evolution, cauza producerii devastatoarelor incendii de vegetație a fost una umană, ele fiind provocate de acceleratele activități de exploatare forestieră, care au dus spre un real „șoc” pentru sistem – după cum au declarat autoritățile australiene. Totuși, chiar dacă prim-ministrul și guvernul său au fost blamați pentru lipsa eforturilor de combatere a schimbărilor climatice, despre care oamenii de știință au susținut că au jucat în rol important în incendiile de vegetație, Scott Morrison s-a declarat dezamăgit că oamenii au corelat aceste incendii cu obiectivele Australiei de reducere a emisiilor. „Obiectivele noastre nu vizează distrugerea locurilor de muncă și nu vrem să distrugem economia, iar scopurile noastre nu au nici o legătură cu faptul că au existat incendiile de vegetație”, a declarat Morrison, un puternic susținător al industriei cărbunelui, care a dat vina nu pe defrișări, ci mai degrabă pe seceta de trei ani care ar fi provocat incendiile. În acest context trebuie însă amintit și faptul că, în urmă cu un an, Australia a făcut un pas înapoi în angajamentul său față de acordul ONU de la Paris privind clima, țara fiind cel mai mare exportator de cărbune și gaze naturale lichefiate din lume.

Dar anul abia începuse. Și a continuat și mai rău: la finele lunii ianuarie, OMS se declara „îngrijorată” de izbucnirea unei noi epidemii – care și-a primit numele cîteva săptămîni mai tîrziu, COVID-19, cu siguranță cel mai puternic demon din 2020, cu atît mai puternic cu cît a fost antrenat de mulți alții, din trecut.

Bineînțeles, virusul nu e o consecință a acțiunilor umane. Însă a fost un bun catalizator pentru declanșarea armatelor de draci care sălășuiau, de fapt, de mult timp printre noi. Panica s-a instalat rapid. Incompetențe la nivel înalt, lipsa de comunicare, starea precară a sistemelor de sănătate, măsuri luate în vria fricii, dezechilibre economice, nemulțumiri la nivel social, explozia de fake-news-uri – toate au provocat o stare generală de debusolare, de mefiență și de învrăjbire. Iar lumea s-a divizat. Cît putem să ne încredem în autorități? Cîtă încredere putem avea în știință? S-a exagerat sau, din contra, n-au fost luate măsuri mai restrictive și mai din timp? Ni s-au încălcat drepturile?

Vehemența privind încălcarea drepturilor omului nu a fost doar apanajul pandemiei. Pe 25 mai, în urma morții lui George Floyd, mișcarea Black Lives Matter a prins amploare, înfierbîntînd din nou spiritele, declanșînd nu doar proteste de amploare, în toată lumea (zeci de milioane de oameni protestînd doar în SUA), ci și sensibilități extreme în ceea ce privește corectitudinea politică.

Astfel, pe lîngă temerea de o „dictatură sanitară” invocată de revoltații contra măsurilor de prevenție instaurate de guvernele din întreaga lume, a apărut și frica de o „dictatură a corectitudinii politice”, iar lumea, deja împărțită, s-a mai împărțit o dată, pe alte paliere. În SUA, în ceea ce privește mișcarea Black Lives Matter, dacă în 2018 aceasta avea o popularitate scăzută, în 2019 și în luna iunie a anului trecut a crescut semnificativ (67% din americani declarîndu-și sprijinul pentru mișcare, potrivit unui sondaj Pew Research Center). Totuși, doar cîteva luni mai tîrziu, în septembrie 2020, sprijinul a scăzut brusc la 55%, apărînd din ce în ce mai multe voci, din întreaga lume, care militau contra derapajelor provocate de extremismul corectitudinii politice.

Să nu uităm că, peste toate acestea, anul a fost marcat și de schimbări majore la nivel politic – toate însoțite de reacții puternice la nivel de masă –, precum alegerile din SUA sau Brexit-ul, nefiind lipsit nici de atentate teroriste, precum asasinarea profesorului Samuel Paty sau recentul atentat din centrul Vienei.

Un an, fără îndoială, mizerabil – dar cît de mult putem da vina pe toanele cerești și cît de mult din toată această harababură ne aparține? Ce anume ține de noi să îndreptăm și cît sîntem dispuși s-o facem? Bunăoară, dacă vorbim doar despre marele demon care ne-a bîntuit în 2020, pandemia, cîți dintre noi vom fi dispuși să ne și vaccinăm pentru a o opri? Dacă vorbim despre corectitudine politică sau justiție rasială, cîți dintre noi sîntem dispuși să vorbim cu calm despre ce anume este rasism și cîți sîntem dispuși să recunoaștem că uneori există unii care capitalizează emoții, impunînd standarde morale false?

Pesemne un optimist ar spune că toate evenimentele din anul 2020 au dus la o mai bună cunoaștere de sine a lumii. Că, una peste alta, în siajul pandemiei, majoritatea statelor au conlucrat armonios – că oamenii s-au ajutat și s-au sprijinit pentru depășirea crizei. Că vaccinul, produs și expediat către populație într-o perioadă atît de scurtă, ne-a făcut să realizăm progresele științei. Că, trecînd printr-o perioadă traumatizantă, ne-am redescoperit sîmburele de umanitate. Dar asta ar spune un optimist. Pe de altă parte, un pesimist ar ofta, cu siguranță, pe marginea prăpăstiilor ireversibile care s-au deschis în societate.

Mai există însă și partea dintre optimism și pesimism. Acea moderație și acea rezistență în fața radicalizării. O bună cumpănire a reacțiilor și a deciziilor. Dacă acest an a fost un soi de inițiere, a adolescentului către viața adultă, depinde foarte mult dacă adolescentul în cauză a fost traumatizat pentru tot restul vieții sau dacă a avut puterea de a înțelege că viața este mult mai complicată decît părea văzută de sub globul de cristal.

În consecință, va fi 2021 un an mai bun? Cred că răspunsul depinde de cît de mult am putut să învățăm, despre noi, dar și despre lume, în anul 2020.

p 22 jpg
Împotriva organizării de către licee a admiterii pentru clasa a IX-a
Ce tip de lume este aceea în care se întîmplă asta? Este ceva mai mult decît medieval, este un fapt primitiv și rău, atroce.
980 22 L Cutitaru  jpg
Ești cum scrii?
Așa că subiectul acestui text, scrisul de mînă, destinat mai degrabă a amuza decît a informa, va fi dezvoltat într-o mică serie, în lunile următoare.
p 21 Pierre Nora WC jpg
„Monsieur notă-de-subsol“ face istorie
Nașterea revistei Nouvelle Revue Française a avut loc în timpul unei încrîncenate lupte culturale.
caderea unui dictator jpg
„Cine a tras în noi după 22”? Singura teorie logică și bazată pe dovezi - o discuție cu Andrei Ursu -
Sînt oameni care au fost eroi în mod real și cărora li s-a băgat în cap că de fapt au fost niște unii care nu știau ce fac pe acolo și, în același timp, securiștii, care au pensii speciale, sînt eroizați.
p 22 Taormina WC jpg
Luminile și parcările Taorminei
Și să nu uitam că sîntem colonii Romei la gurile Dunării, printre atîția barbari... am pătimit destule... deve avere importanza in qualche modo”.
p 23 WC jpg
Criptomonedele nu sînt bani
Criptomonedele nu sînt bani, sînt o iluzie a unei lumi care-și caută noi căi acum în noua eră a informaticii și informației.
P G  Lowery Sideshow Band jpg
Se caută un cuvînt
Cohorte de îngeri... roiuri, stoluri, puzderie, cete, alaiuri... îți trebuie o mulțime de substantive colective ca să-l alegi pe cel mai potrivit ideii de „grup”.
973 22 Iulia Marin jpeg
De ce Bach?
Doar ecourile unui Du schaffst das m-au ajutat să pot duce piesele la final. Însă în acea zi, nu cred că Johann Sebastian Bach a ajutat multora.
p 23 Lewis Carroll WC jpg
Efemeridele lingvistice
O atitudine normală, veți zice. Poți pretinde drepturi asupra vocabularului?
p 22  James Cooke Brown WC jpg
Dreptul asupra limbii
Vladimir Putin poate, de fapt, să declare că limba rusă e proprietatea sa personală, consecințele legale ale unei astfel de pretenții sînt nule.
RoAlert jpg
Societatea de consum emoțional
De cîte ori ar trebui să sune telefoanele oamenilor într-o zi? Și apoi ce se va mai adăuga pe lista Ro-Alert?
p 22 Nagit WC jpg
Nagîț de pui
Etimologiile acestea „raționale”, dar false nu reflectă simple asocieri formale și sonore între cuvinte.
p 7 FED WC jpg
E inflația, prostule!
Întrucît Sistemul Federal de Rezerve al SUA (FED) a majorat recent rata-țintă a dobînzii, s-ar putea ca inflația să încetinească spre sfîrșitul anului în curs.
Florin Stoian 10 jpg
„Am transformat Oltenia de sub Munte într-un brand” – interviu cu geologul Florin STOICAN
„Mai întîi, trebuie să spun că rețeaua internațională a Geoparcurilor UNESCO a ajuns acum la 177 de geoparcuri din 46 de țări și există un interes atît de mare pentru alte geoparcuri, încît UNESCO a limitat numărul anual de aplicații la maximum 20 și maximum două/țară.”
p 7 WC jpg
Periculoasa alunecare spre violență a Americii
Teoriile conspiraționiste de extremă dreapta ale „statului paralel” și minciunile partidului republican despre alegerile măsluite au același țel comun: să conteste legitimitatea statului.
959 22 LCCutitarupng jpg
A texta, textare, textor & texteză
Lucrări și cărți întregi încep tot mai des să aibă ca subiect această dezvoltare adusă de inventarea computerului. Încotro va merge texteza și unde va ajunge reprezintă o chestiune care, nu mă îndoiesc, va depăși imaginația noastră din prezent.
p 7 WC jpg
America și provocarea chineză
America trebuie de asemenea să-și sporească participarea la actualele instituții internaționale pe care le-a creat și să le dezvolte pentru a stabili standarde și a gestiona interdependența.
p 19 jpg
Hîrtia, ecranul și cititul
Cum rămîne cu argumentele „emoționale” ale unui cititor care nu se poate „debarasa” de cartea tipărită?
p 7 WC jpg
Căderea lui Boris Johnson – și a noastră
În ziua de azi, personal este realmente politic: eșecurile personale sînt ipso facto eșecuri politice.
p 23 ExpoziLŤia Columbian¦â, Chicago, 1893 WC jpg
Ierusalimul de ipsos – Expoziția Mondială de la Chicago, 1893
La Chicago, în 1893, un oraş ideal întreg s-a pogorît pe harta oraşului, condiţionat de sit şi de cultura albă, creştină, „falocentrică” şi „elitistă” care domina acel moment.
p 7 Thyssen Krupp, Essen, Germania WC jpg
Războiul lui Putin și modelul economic german
Va supraviețui oare modelul economic german războiului purtat de președintele rus Vladimir Putin împotriva Ucrainei?
p 2 WC jpg
Tocăniță de vin
Numite, în engleză, SOT („slips-of-the-tongue”), greșelile de vorbire care se fac involuntar, de obicei din grabă sau sub imperiul emoțiilor, sînt studiate de o parte a lingvisticii cognitiviste americane cu scopul de a descifra tiparele fonologice mentale.
p 22 WC jpg
„Noua Ideocrație” și Eterna Idiocrație
În locul pe care credința (frica de Dumnezeu) îl ocupa în sufletul individual a rămas un gol, o gaură neagră.
948 19 poza jpg
Barbara Klemm – artistul din fața fotojurnalistului
Fotojurnaliștilor le-aș spune să se concentreze pe fericirea din lume, să rămînă curioși și puternici, să lucreze constant, să fie empatici cu oamenii – însă toate acestea ar trebui să fie conectate cu talentul artistic.

Adevarul.ro

image
Fost membru CNA, atac la adresa unui concurent de la Românii au talent. Ce răspunde mama băiețelului luat în vizor
Mama lui Rareș Prisacariu, băiețelul care a primit Golden Buzz-ul la emisiunea Românii au talent a răspuns la reacția dură pe care Radu Herjeu, fost membru CNA, a avut-o după emisiune.
image
Clujul depășește la PIB orașe similare din Estul Europei. „Percepția e una, realitatea e alta”
Zona Metropolitană Cluj a depășit, în ceea ce privește Produsul Intern Brut, zone metropolitane din jurul altor orașe similare din țări estice. Economistul Radu Nechita explică de ce clujenilor nu li se pare că ar trăi mai bine.
image
Marius Manole, în șoc hipotermic pe scenă!
„Ce avem noi aici?”, o piesă de teatru scrisă și regizată de Lia Bugnar, jucată de Carmen Tănase, Maria Obretin și Marius Manole, a fost un succes deplin la Birmingham, unde spectatorii nici măcar n-au observat că Marius Manole a intrat șoc hipotermic.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.