„Un flașnetar cîntă o baladă”

Ileana MOROIANU
Publicat în Dilema Veche nr. 1017 din 5 octombrie – 11 octombrie 2023
Bertolt Brecht
Bertolt Brecht

„Că rechinu-și poartă dinții / La vedere, e știut. / Dar Macheath are un șiș / Ce rămîne nevăzut.” De la Ella Fitzgerald și Louis Armstrong la Frank Sinatra și Dean Martin, toată lumea bună a fredonat versurile acestea. Mack the Knife. Mackie Șiș. Personajul central al Operei de trei parale, piesa-cult a lui Bertolt Brecht, scrisă în 1928, în Germania interbelică, în colaborare cu compozitorul Kurt Weill. În 1952, musicalul, tradus în limba engleză de către Marc Blitzstein, a fost jucat pe scena Festivalului de Arte Creative al Universității Brandeis, sub bagheta lui Leonard Bernstein, membru al facultății la acea vreme. Din 1954, piesa va cunoaște un succes răsunător pe Broadway, în ciuda faptului că autorul său a fost alungat în contextul vînătorii de vrăjitoare din America lui McCarthy. În 1956 se va stinge în Germania de Est. Opera sa va rămîne referențială și va continua să se joace pe marile scene ale lumii, transformîndu-l pe autorul său în al doilea cel mai jucat dramaturg în lume după Shakespeare. O operă de trei parale. Cam tot atît cît valorează viața unui om într-o societate închinată consumului. Un manifest împotriva sistemului. Un strigăt al tuturor năpăstuiților. Și totuși, mai cunoscut chiar decît piesa va rămîne cîntecul transformat în șlagăr. Mi-a luat ceva să-l asociez înapoi cu lumea marginalilor lui Brecht. Cu lumea interlopă înflorită pe trotuarele mlăștinoase ale mahalalei londoneze.

În România, piesa lui Bertolt Brecht nu a avut parte de prea multe puneri în scenă. De altfel, musicalul este un gen mai puțin abordat pe scenele teatrelor românești și lăsat mai degrabă în registrul Teatrului de Operetă sau, înainte de 1989, al Teatrului de Estradă. În acest context, pare un act de mare curaj să montezi un musical. Cu atît mai mult un musical celebru, al cărui cîntec de deschidere a fost transformat în hit de numele celebre menționate la începutul articolului. Și totuși, cineva s-a încumetat s-o facă.

Am lucrat într-o perioadă în centrul cel mai central al Bucureștiului, fix la jumătatea drumului între Teatrul Odeon și Teatrul Excelsior. Teatrul Excelsior era mai degrabă un teatru pentru copii la acea vreme. Am fost doar la unul sau două spectacole cu fiica mea. Unul dintre ele cred că era Momo, după romanul lui Michael Ende, din care nu-mi amintesc mare lucru, așa că nu-mi închipui că a fost o mare realizare. În schimb, am ratat constant, deși mi-aș fi dorit, să ajung la spectacolele lui Răzvan Mazilu de la Teatrul Odeon. Începînd cu primăvara acestui an, la mult timp după ce m-am mutat din zona ultracentrală, mi s-a oferit ocazia să merg la mai multe spectacole ale Teatrului Excelsior. Ținînd cont de amintirile mele încețoșate și nu neapărat încurajatoare, am mers cu reținere la prima piesă, care s-a nimerit să fie Solaris. Reținerea era dublată și de faptul că mi se părea puțin probabil ca romanul lui Stanislaw Lem să fie pus în scenă într-un mod fericit. Am fost extrem de plăcut contrazisă și surprinsă. Și am mai primit o lecție despre idei preconcepute. A fost începutul unei frumoase prietenii cu acest teatru reinventat, unde o echipă tînără aduce un suflu proaspăt, inovator. Aceasta a culminat acum cîteva seri cu Opera de trei parale a lui Bertolt Brecht, în viziunea lui Răzvan Mazilu. Este al doilea spectacol pus în scenă la Excelsior de regizorul coregraf pe care l-am văzut și care mă face să regret și mai tare spectacolele ratate la Odeon.

Piesa lui Brecht are la origini piesa Opera cerșetorilor, scrisă în 1728 de John Gay. Exasperat de elitele lumii muzicale, în mod special de Händel, Gay încearcă să compună un spectacol cu o muzică accesibilă tuturor. Pe urmele lui, Brecht, împreună cu Weill, va construi un musical cu partituri care să poată fi cîntate și de actori. Știam toate acestea și totuși nimic nu m-a pregătit pentru ceea ce s-a petrecut pe scena Teatrului Excelsior. Acolo unde o echipă tînără, condusă de un regizor cu viziune, demonstrează că ideea de actor complet încă nu s-a demodat. Îmi este greu să aleg din distribuția clasică a piesei un nume pe care să-l plasez deasupra celorlalte. Echipa este în mare parte aceeași de la Familia Addams, spectacol regizat de același Răzvan Mazilu. Lucian Ionescu – versatil și cu un ușor aer de Valmont modern, Oana Predescu – remarcabil de frumoasă și cameleonică, Mircea Alexandru Băluță – inocent și devotat, aproape la fel ca în pielea majordomului familiei Addams și totuși mimînd autoritatea lezată etc. Nu voi continua enumerarea, pentru că risc să pierd vreunul dintre actori din vedere. Toți, dar absolut toți, se pliază pe rol și dau tot ce-i mai bun. Actori tineri, ale căror nume nu mi-au fost cunoscute pînă acum, demonstrează că teatrul încă este viu și aduc un suflu proaspăt, de Broadway, modestei scene bucureștene, ajutați de scenograful Dragoș Buhagiar care desenează cadrul în care se desfășoară acțiunea.

Dar ceea ce aduce acest spectacol în plus față de alte spectacole, scînteia de geniu a lui Răzvan Mazilu, dincolo de transformarea mesajului revoluționar al piesei lui Brecht într-unul universal, cu valori umaniste atemporale, este inventarea unui personaj care accentuează atmosfera de vodevil și burlesc a spectacolului și care pe mine m-a dus cu gîndul la Cabaret-ul lui Bob Fosse. Personajul Marlene, amfitrion, cumva un echivalent al maestrului de ceremonii din Cabaret-ul mai sus menționat, însă mai mult de atît. Un hibrid între Îngerul albastru și Commedia dell’arte. Marlene Dietrich și Pierrot. Diva și paiața. Glamour și disperare. Impecabil interpretat de foarte tînărul actor Dan Pughineanu care a primit, de altfel, pe cel mai deplin merit, premiul UNITER pentru cel mai bun actor într-un rol secundar (în mod paradoxal, pentru că rolul este unul esențial în economia montării). Artistul construiește un personaj fantastic, dual, androgin, pentru că „numai un bărbat poate să poarte tocuri atît de înalte”, personaj care se destructurează pe măsură ce acțiunea piesei se derulează spre un deznodămînt tragic. Fără să-mi doresc să devoalez toate surprizele pe care le rezervă acest spectacol, nu pot să nu menționez momentul care mie mi s-a părut cu adevărat remarcabil, momentul nopții dinaintea eșafodului. Ilustrat muzical în mod magistral prin aria lui Mario Cavaradossi, din actul 3 al opereiTosca de Puccini, „E lucevan le stelle”. Intensitatea dramatică a partiturii muzicale este redată printr-o coregrafie executată cu grație studiată de paiața în care s-a metamorfozat Marlene, amfitrionul, în interpretarea lui Dan Pughineanu. Dozajul gesturilor, mimica, un întreg balet al expresiilor transformă momentul într-unul greu de uitat. Nicăieri, nicicînd, suferința nu a „dansat” mai convingător.

Dacă Opera de trei parale este despre ce înseamnă să fii om, atunci personajul închipuit de Răzvan Mazilu împreună cu Dan Pughineanu este esența condiției umane cu toate artificiile, viciile și căderile sale. Dar care se poate ridica, dincolo de mascarada lumii care îl vrea prizonier al sistemului. Pentru că, așa cum conchide spectacolul lui Răzvan Mazilu, „Omnia vincit amor et nos cedamus amori”.

Ileana Moroianu este doctorand în filozofie la Universitatea „Babeș-Bolyai“ din Cluj-Napoca.

image png
Ceasurile organismelor
Majoritatea organismelor vii au astfel de ritmuri sincronizate cu o durată de aproximativ 24 de ore, cea a unei zile pe Pămînt.
image png
Scrierea și scrisul
Cînd unii «intelectuali» catadicsesc (nu catadixesc!) să scrie cîteva rînduri, îți pui mîinile în cap! Dixi!...”
p 22 la Necsulescu jpg
Mama, între Leagăn și Lege
Cu alte cuvinte, a seta o limită fermă și apoi a putea fi alături de copil în stările lui de revoltă, furie și neputință în timp ce asimilează limita.
image png
De la supă la politică
Anul trecut, o investigație jurnalistică a WELT a scos la iveală țelul principal al asociației: acela de a se transforma într-un partid politic.
p 22 jpg
Limba trădătoare
Și, cu toate acestea, ce capacitate formidabilă au de a distruge vieți…”.
image png
Casă bună
Însă, de bună seamă, pe vremea lui Socrate, și casele erau mai... reziliente, și timpul avea mai multă răbdare...
p 22 Radu Paraschivescu WC jpg
Radu Paraschivescu. Portret sumar
Cărţile lui Radu Paraschivescu sînt mărturia unei curiozităţi insaţiabile, a unui umor inefabil şi a unei verve torenţiale.
p 22 WC jpg
„Trecutul e o țară străină“
Ethos creștin? Indiferent de explicație, gestul este de o noblețe spirituală pe care ar trebui să o invidiem de-a dreptul.
image png
Cînd trădarea e familiară
Filmul devine astfel o restituire simbolică pentru experiențele trăite.
p 7 coperta 1 jpg
Sfîrșitul visului african
Începutul „oficial” al Françafrique e considerat anul 1962, cînd Charles de Gaulle l-a însărcinat pe Jacques Foccart, întemeietorul unei firme de import-export de succes, cu coordonarea politicii africane a Franței.
p 22 la Gherghina WC jpg
Cabinetul de curiozități al evoluției
În ciuda spectaculoasei diversități a organismelor vii, evoluția a făcut ca, prin înrudirea lor, acestea să se asemene ramurilor unui singur arbore.
image png
Sofisme combinate
Și în cazul comunicării interpersonale, distincția dintre „public” și „privat” contează.
fbman png
Testul omului-facebook
Dar să identificăm oamenii-facebook din lumea noastră și să îi tratăm ca atare, încă mai putem.
image png
Încăpățînare discursivă
Altminteri, cînd politicienii nu-și înțeleg misiunea, cheltuindu-și energia în dispute stupide și inutile, rezultatul poate fi ușor de ghicit.
1031 22 23 jpg
O lume schizoidă
Laura Carmen Cuțitaru este conferențiar la Literele ieșene, specializată în lingvistică americană.
the running man jpg
Arta figurativă și teoria recapitulării
Totodată, ambele dezvăluie peisaje unice, de o frumusețe nemaiîntîlnită.
image png
Dezamăgirea ca „dezvrăjire”
Este o deșteptare amară, dar deșteptare. Ni se pare că ni s-a luat un solz de pe ochi.
image png
De ce 2 și nu 1
Ajunși în acest ultim punct, tot ceea ce putem, așadar, conștientiza e că nu sîntem niciodată 1, ci 2, că nu sîntem niciodată singuri
image png
Oglinzile sparte ale organismelor
Astfel, poate că natura se repetă, dar nu vrea mereu să spună același lucru.
image png
Topografia iertării
Uneori, poate să apară efectul iertării de sine pentru neputința de a ierta pe alții din afară.
p 23 WC jpg
Etică și igienă
Revenind acum la psihologie și experimente, Arie Bos notează că „acolo unde miroase a substanțe de igienă, oamenii se comportă mai sociabil și mai generos”.
p 21 Viktor E  Frankl WC jpg
Pustiul refuzat
Nimic de adăugat, nimic de comentat.
p 22 jpg
Contradicțiile dreptului proprietății intelectuale
Ce înseamnă, mai exact, forma radicală a ideii? Înseamnă forma simplificată și agresivă a ideii.
p 7 LibertÔÇÜ 6 jpg
Dreptate pentru vînzătorii stradali
Comerțul stradal e o activitate economică legitimă prin care își cîștigă existența milioane de oameni.

Parteneri

DEZBATERE TVR 108 INQUAM Photos George Calin jpg
Cum vor influența dezbaterile electorale alegerile de duminică. Analist: "Un climat de confruntare, nu de dialog"
Cei 11 candidați care se vor afla pe buletinul de vot de duminică, 4 mai, au avut trei zile la dispoziție să apară în fața electoratului și să încerce să îl convingă să le acorde votul. Experții punctează însă că nu au reușit să profite de aceste momente.
ten perfect 600x400 jpeg
Cele mai bune trucuri de frumusețe cu vaselină. Piele strălucitoare, buze moi și păr sănătos și strălucitor
Vaselina este unul dintre cele mai subestimate produse din trusa de îngrijire personală. Deși pare un produs banal, folosit adesea doar ca protecție împotriva gerului, are nenumărate întrebuințări în rutina de frumusețe.
noua casa prima casa credit ipotecar
Valoarea creditelor ipotecare a crescut enorm anul trecut. Cât au scăzut ratele în raport cu veniturile
Românii au împrumutat 9,2 milioane de euro anul trecut să-și cumpere locuințe, cu 42% mai mult decât în anul 2023, potrivit BNR, una dintre explicații putând fi și scăderea ponderii ratelor la creditele ipotecare în veniturile lunare.
Programator in it  Foto Freepik com jpg
IT-iștii români, panicați de căutarea unui nou job după concediere: „Îmi iau salopetă, bocanci și mă fac zugrav”
Numeroși programatori români se plâng că după ce au părăsit locurile de muncă în industria IT au descoperit că găsirea unui nou job poate fi mult mai complicată decât se așteptau. Unii spun că așteaptă o nouă șansă de mai multe luni, iar alții se pregătesc să își schimbe meseria.
horoscop jpeg
Horoscop 2-8 mai. Universul ne testează, apar șanse de reconfigurare personală și profesională, Taurii întâlnesc persoane-cheie, o zodie are norocul de partea ei
Horoscop 2-8 mai. Săptămâna aceasta vine cu tensiuni nevăzute, decizii amânate, dar și șanse de reconfigurare personală și profesională.
carne artificiala
Cu ce produse naturale poate fi înlocuită carnea
În ultima perioadă tot mai multe companii au promovat la nivel mondial ideea de carne artificială, cu ajutorul căreia se poate face shaorma falsă cu „miel”, burgeri falși cu „vită”, „șuncă afumată” și chiar „pulpe de pui” vegane.
Care este secretul unui par ingrijit si plin de viata Top 3 sfaturi pentru un par lung si stralucitor jpg
Ulei de casă pentru creșterea rapidă a părului. O modalitate naturală de a obține o podoabă capilară luxuriantă în doar o lună
Ai observat că părul tău a devenit tot mai rar, iar firele rămase sunt fragile și lipsite de viață? Căderea părului și ritmul lent de creștere sunt probleme cu care se confruntă tot mai mulți oameni, indiferent de vârstă.
ten fata frumusete pixabay jpeg
Cinci trucuri de înfrumusețare care te fac să arăți mai bine când e foarte cald
Valul de căldură din următoarele zile va aduce temperaturi de peste 28 de grade în unele zone din Europa, ceea ce va face ca această primăvară să fie cea mai caldă din ultimii șapte ani.
Meryem Uzerli din serialul Suleyman Magnificul
De ce actrița Meryem Uzerli regretă rolul din Suleyman Magnificul: „Am învățat să-mi ascult sufletul”
Meryem Uzerli actrița care a interpretat rolul Hürrem Sultan în celebrul serial „Suleyman Magnificul – Sub domnia iubirii” (Muhteşem Yüzyıl), a fost de-a lungul timpului în atenția presei nu doar prin prisma rolurilor sale în producții celebre, ci și a carismei și a transparenței de care a dat dovad