Un caz de xenoglosie analizat lingvistic

Un caz de xenoglosie analizat lingvistic jpeg

Pe 20 februarie 1882, la Londra, se înființează Society for Psychic Research. Avînd ca membri fizicieni, chimiști, filozofi, psihologi și fiziologi renumiți în lumea științifică, organizația, prima de acest fel din lume, își propune ca, într-un mediu social invadat de mediumi și ședințe de spiritism, să studieze fenomenele paranormale cu ochiul critic și neutru al omului de știință. Unul dintre membri este ilustrul psiholog William James (fratele nu mai puțin celebrului scriitor Henry James), care fondează, alături de alții, doi ani mai tîrziu, American Society for Psychic Research, la New York. James, care face psihologie experimentală și scrie despre cazurile sale, găsește, într-o zi a anului 1895, în corespondența pe care o poartă cu Théodore de Flournoy, profesor de psihologie la Universitatea din Geneva, o scrisoare entuziastă.

Convins că fenomenele spiritiste au un substrat psihic care trebuie explorat, Flournoy i se plînsese anterior de reticența mediumilor de a-l primi la ședințe ca observator neutru, dar acum reușise să fie acceptat de unul remarcabil: „...femeia e un veritabil muzeu de fenomene posibile, cu un repertoriu de o varietate infinită: face masa să vorbească ‒ aude voci ‒, are viziuni, halucinații tactile și olfactive, scrie automat, cîteodată are somnambulism total, catalepsie, stări de transă ... toate automatismele senzoriale și motorii, toate fenomenele clasice de isterie apar pe rînd și în modul cel mai neașteptat!”. Urmează ani întregi de cercetare empirică, în care multe ședințe se țin chiar în casa psihologului elvețian, care documentează cu acribie tot ce se întîmplă și se consultă cu diverși specialiști ai vremii. Rezultatul este un best-seller de aproape 500 de pagini, publicat în 1899 sub titlul Des Indes à la planète Mars: étude sur un cas de somnambulisme avec glossolalie / Din India la planeta Marte: studiu asupra unui caz de somnambulism cu glosolalie, tradus în engleză în anul imediat următor.

Catherine Élise Müller, numită în carte Hélène Smith, are în jur de 30 de ani, e înaltă, frumoasă, vioaie și inteligentă, cu o sănătate fizică evidentă. Nu e medium profesionist, de fapt nici nu acceptă bani pentru serviciile sale, care constau în comunicarea cu spiritele rudelor decedate ale participanților la ședințe sau cu diverse alte spirite prin care recomandă, de exemplu, tratamente medicale. Franceza e limba ei maternă, dar știe și germană și ceva engleză. Pe 25 noiembrie 1894, fiul mort al unei anume doamne Mirbel, de față la acea ședință, se manifestă sub numele de Esenale și o duce pe Catherine pe Marte. În transă, ea descrie călătoria: o lumină strălucitoare, apoi o ceață deasă a cărei culoare fluctuează (albastru ‒ trandafiriu ‒ gri ‒ negru), zboară prin spațiu (cei prezenți notează că masa însăși mai stă doar într-un picior). Ajunsă pe Marte, observă trăsuri fără cai sau roți, care alunecă și scot scîntei, case cu fîntîni pe acoperiș; marțienii arată ca pămîntenii și sînt îmbrăcați toți la fel: pantaloni largi și bluze lungi, strînse în talie, decorate cu diverse însemne. După ședință, Catherine desenează din memorie fel de fel de peisaje marțiene, care sînt reproduse în cartea lui Flournoy.

Călătoriile pe Marte se suspendă timp de peste un an, după care reapar brusc, în februarie 1896. Esenale anunță că o va învăța pe Catherine limba marțiană. Iată prima înregistrare a unui mesaj marțian vorbit (transcris de Auguste Lemaître, profesor la Collège de Genève, prin care Flournoy a reușit să intre în cercul de spiritism): Mitchma mitchmon mimini tchouainem mimatchineg masichinof mézavi patelki abrésinad navette naven navette mitchichénid naken chinoutoufiche. Pe 2 noiembrie 1896, Esenale își traduce pentru prima dată mesajul, în franceză: Dodé né ci haudan té meché métiche Astané ké dé mé veché. Aceasta este casa marelui om Astané pe care l-ai văzut. Astané, întîlnit anterior de Catherine pe Planeta Roșie, e spiritul unui fachir indian reîncarnat ca marțian, care promite să o învețe scrierea marțiană. Pe 22 august 1897, Hélène produce primul text în limba marțiană. De acum, Flournoy strînge texte scrise și traduse, stabilește corespondența dintre simbolurile marțiene și literele alfabetului francez, alcătuiește un mic dicționar și studiază limba.

Concluzia lui este că „acest idiom fantastic e evident opera naivă și cumva puerilă a unei imaginații infantile atinse de ideea creării unei limbi noi”. Limba „nouă” e, însă, turnată în tiparele formale ale limbii materne. Influența formelor limbii franceze e evidentă: cea mai mare parte a cuvintelor marțiene au același număr de silabe sau litere ca echivalenții lor franțuzești; negația marțiană oglindește fidel pe cea franceză prin despărțirea elementelor ne ... pas; ba chiar literele inutile din interogația franceză (de exemplu, t din quand reviendra-t-il?) se regăsesc, în aceleași poziții din cadrul sintagmei, în marțiană (kèvi bérimir m hed); în sintagma „ne înțelegeam” ‒ nous nous comprenions ‒, primul nous este subiectul („noi”), iar al doilea nous este pronumele reflexiv reciproc („ne”), deci avem o omonimie care se regăsește întocmai în textul marțian: nini nini triménêni. Cu excepția cîtorva sunete, marțiana are aceleași vocale și consoane ca franceza. Alfabetul marțian are corespondent în fiecare literă din alfabetul francez. Ordinea cuvintelor într-o propoziție e aceeași în ambele limbi, deci sintaxa e identică. Nu există inovații de nici un fel ‒ fonetice, gramaticale ori sintactice. Limba marțiană a fost alcătuită „prin luarea ca atare a sintagmelor franțuzești și înlocuirea cuvintelor cu alte fabricații întîmplătoare”.

În toți acești ani, cu intermitențe și fugar, Catherine transmite cîteva mesaje de tip nou (pentru prima dată, pe 6 martie 1895: Àtièyâ Ganapatinâmâ!), identificate drept sanscrită de către Leopold ‒ un spirit omniprezent care o ghidează și ajută pe Catherine. O anume prințesă hindusă de la 1400, pe nume Simandini, se pare că se încarnează în Catherine cînd începe să vorbească în sanscrită. Pentru sanscrită, lucrurile sînt mai complicate: Flournoy nu dispune nici de traduceri, nici de texte scrise. Trebuie să intre în scenă lingviștii. Și nu orice lingvist este chemat în ajutor. Coleg cu Théodore de Flournoy la Universitatea din Geneva e unul dintre cei mai faimoși indo-europeniști ai timpului, prezent azi pe orice listă scurtă a celor mai importanți lingviști ai lumii: Ferdinand de Saussure. În mai 1896, Flournoy inițiază o corespondență în care copiază cu grijă notațiile care par să fie în sanscrită ‒ nu sînt multe, vreo cinci sintagme de cîte cel mult zece cuvinte. Nu știm cît de corecte sînt transcrierile, iar Saussure, pe atunci în vîrstă de 39 de ani, analizează ce i se dă. Dar, peste un an, pe 20 iunie 1897, lingvistul participă la ședință și notează el însuși ceea ce aude (acesta e și cel mai lung mesaj): Gâya gaya naïa ia miya gayä briti... gaya vaya yâni pritiya kriya gayâni i gâya mamatua gaya mama nara mama patii si gaya gandaryô gâya ityami vasanta... gaya gaya yâmi gaya priti gata priya gâya patisi...

Analiza lingvistică e îngreunată de faptul că mediumul nu se lansează niciodată în înșiruiri de silabe multiple și folosește din plin vocala /a/. Saussure observă că, în sanscrită, această vocală e prezentă în proporție de 4:1 față de oricare alta, iar folosirea unui /a/ la fiecare două sau trei silabe mărește șansa ca producția să sune a sanscrită. El va numi limba „sanscritoidă”, va recunoaște unele nume de divinități și unele cuvinte din vocabularul limbii sanscrite și, ca să-l facă pe Flournoy să înțeleagă exact ce vrea să spună prin termenul „sanscritoidă”, inventează un scurt text în „latinoidă” (Flournoy fiind familiar cu latina), urmînd ca orice observație va face să se aplice la ambele: Meâte domina mea sorôre forinda inde deo inde sîni godio deo primo nomine ... obéra mine ... loca suave tibi ofisio et ogurio ... et olo romano sua dinata perano die nono colo desimo ... ridêre pavêre ... nove... Observațiile principale sînt următoarele: nu poți găsi un sens global, ca într-o propoziție; luate izolat, ca o colecție de cuvinte din dicționar, cîteva cuvinte sînt impecabile (domina), altele sînt corecte doar pe jumătate (ogurio), iar altele, prin aranjamentul de litere, ar putea fi latinești (obera), dar nu sînt consemnate în dicționare; cuvintele nu au terminații gramaticale de nici un fel (nu vezi -orum, -ibus etc.).

Analiza ajunge apoi la sursa acestor creații: mintea. Opozant al ideii prevalente conform căreia limba e nomenclator (listă de nume pentru lucruri), Saussure e obsedat de caracterul de sistem al limbii, idee cu care va revoluționa lingvistica mai tîrziu. Vorbirea (parole) provine din langue, care e un sistem mental în care unitățile depind organic unele de altele prin locul pe care îl ocupă, și care sînt guvernate de legi psihice prea puțin accesibile vorbitorului. Așadar, el opinează că marțiana și sanscritoida lui Catherine sînt produse printr-un mecanism psihic identic: „...cuvintele franțuzești sînt tema sau substratul a tot ceea ce spune, iar legea care îi guvernează mintea e ca acestea să fie redate prin substitute cu aparență exotică”. Apoi explică punctual cum formula Àtièyâ Ganapatinâmâ, care fusese rostită cu aerul și gestica unui ritual, și în care se recunosc ușor numele unei zeități, Ganapati, și substantivul „nume”, ar putea însemna „(eu) te binecuvîntez în numele lui Ganapati”. Primul cuvînt ar putea reuni substituții influențate de amintirea unui cuvînt străin: a de englezescul I (pronunțat /ai/) care ar putea determina ordinea cuvintelor  (I bless you), deci și yâ va fi influențat de englezescul you; nâmâ poate fi o amintire a germanului Namê, care dictează ordinea în Ganapatinâmâ, opusă celei din franceză.

Dacă ar mai trăi azi, Saussure și-ar vedea intuițiile confirmate: psiho-neurolingviștii cred că, în „lexiconul” mental, unitățile limbii sînt stocate modular, cu link-uri nenumărate între ele, în funcție de pronunție, ortografie, clase lexicale, categorii gramaticale, asocieri de sens. Simpla activare a uneia declanșează o reacție în lanț. În acest caz de tulburare de identitate disociată (cu personalități multiple), Théodore de Flournoy conchide că mediumul, bolnav de isterie, are vagi capacități telekinetice și telepatice, și că celelalte fenomene, departe de a fi supranaturale, își au originea în propriul subconștient. Pe lîngă excepționalitatea cazului (care va avea relevanță mai tîrziu și pentru artiștii suprarealiști),  interesantă e și conlucrarea dintre psiholog și lingvist, una avant la lettre: psihologia și lingvistica se vor apropia natural una de cealaltă abia peste cîteva decenii, în anii 1950-60, cînd se va constitui o ramură interdisciplinară, numită psiholingvistică.

Laura Carmen Cuțitaru este conferențiar la Literele ieșene, specializată în lingvistică americană.

p 7 Thyssen Krupp, Essen, Germania WC jpg
Războiul lui Putin și modelul economic german
Va supraviețui oare modelul economic german războiului purtat de președintele rus Vladimir Putin împotriva Ucrainei?
p 2 WC jpg
Tocăniță de vin
Numite, în engleză, SOT („slips-of-the-tongue”), greșelile de vorbire care se fac involuntar, de obicei din grabă sau sub imperiul emoțiilor, sînt studiate de o parte a lingvisticii cognitiviste americane cu scopul de a descifra tiparele fonologice mentale.
p 22 WC jpg
„Noua Ideocrație” și Eterna Idiocrație
În locul pe care credința (frica de Dumnezeu) îl ocupa în sufletul individual a rămas un gol, o gaură neagră.
948 19 poza jpg
Barbara Klemm – artistul din fața fotojurnalistului
Fotojurnaliștilor le-aș spune să se concentreze pe fericirea din lume, să rămînă curioși și puternici, să lucreze constant, să fie empatici cu oamenii – însă toate acestea ar trebui să fie conectate cu talentul artistic.
2p 23 Mihail Sebastian jpg
Mihail Sebastian, trădări și accidentări
„În cultură, ca și în parlament, oamenii se înjură la tribună și se împacă la bufet.“
p 7 WC jpg jpg
A început criza alimentară globală
Pandemia de COVID-19 a scos la iveală fragilitatea și disfuncționalitatea rețelelor alimentare mondiale.
Epurări şi maculări jpeg
Consecințele nehotărîrii și iluziilor Vestului în raport cu Rusia
Dacă Vestul merge pe drumul sugerat de stînga americană, resursele rusești se vor dovedi decisive. Kremlinul va cîștiga războiul.
945 04 traducere jpg
Ar trebui Europa să oprească finanțarea războiului lui Putin?
E oare corect ca țările europene să continue să-i plătească Rusiei un miliard de euro (1,1 miliarde de dolari) pe zi pentru energie, cînd ele știu că în felul acesta finanțează un război de agresiune împotriva Ucrainei?
p 7 Hans Bergel jpg
In memoriam Hans Bergel
La 26 februarie s-a stins din viaţă, la vîrsta venerabilă de aproape 97 de ani, ardeleanul Hans Bergel, uomo universale fără pereche, personalitate care a marcat cu consecvenţă, zeci și zeci de de ani, viaţa culturală și politică atît din România, cît şi din Germania.
p 19 WC jpg
Firescul nefiresc al educației în România
Aud la răstimpuri melancolicul oftat cum că nu se mai face carte „ca pe vremuri” – vremurile fiind cele de dinainte de Revoluție.
Falimentul moral al pacifismului german jpeg
Falimentul moral al pacifismului german
Germania se îndreaptă spre o altă gravă umilire istorică, în urma căreia va petrece ani – dacă nu decenii – cerîndu-și scuze și reparînd ceea ce a făcut.
Cercuri concentrice – despre efectele războiului din Ucraina jpeg
Cercuri concentrice – despre efectele războiului din Ucraina
Conflictul din Ucraina a apărut după doi ani de vești extrem de proaste și de fake news.
De ce e detestat Macron? jpeg
De ce e detestat Macron?
Motivele invocate de francezi împotriva lui Macron se aseamănă cu cele enumerate de votanții americani care nu o sufereau pe Hillary Clinton.
De ce „tic tac” și nu „tac tic”? jpeg
De ce „tic-tac” și nu „tac-tic”?
Experimentele care implică cuvinte sau expresii inventate scot la iveală lucruri fascinante despre relația dintre limbă și minte/creier.
Ce se întîmplă dacă Germania boicotează energia rusească? jpeg
Ce se întîmplă dacă Germania boicotează energia rusească?
Oprirea imediată a importului de gaz rusesc ar reprezenta pentru Germania un cost de 0,5% pînă la 2,2% din PIB.
Subreprezentarea femeilor în politica românească: 1990 2021 jpeg
Subreprezentarea femeilor în politica românească: 1990-2021
Posibile dificultăți cu care se confruntă femeile în ascensiunea politică constau în responsabilitățile ce țin de familie, constrîngerile de timp,  standarde mai înalte privind femeile care intenționează să candideze, stereotipurile de gen, lipsa încrederii de sine, o rețea fragilă de sprijin, hărțuirea online și în social media.
Disuasiunea nucleară după Ucraina jpeg
Disuasiunea nucleară după Ucraina
Armele nucleare precise, de dimensiuni reduse, par atît de ușor utilizabile încît am ajuns să le considerăm normale.
Un colaps moral și umanitar al culturii ruse jpeg
Un colaps moral și umanitar al culturii ruse
Asistăm la o recidivă teribilă a rasismului postimperial.
„Cei doi vor fi un trup“ jpeg
Răzbunarea lui Stolîpin. La Kiev
Este o nouă formă de societate civilă, mai fragmentată, dar mai conștientă de sine, formată din grupuri de cetățeni capabili să se informeze independent, să-și construiască propriile poziții, dar mai ales să acționeze în opoziție cu statul și cu elita birocratică.
Ce înseamnă apărarea Europei? jpeg
Ce înseamnă apărarea Europei?
„Întrebarea e cine conduce lumea. Numai războiul poate decide cu adevărat.“
„Acționăm împreună pentru securizarea teritoriului NATO” – interviu cu Peer GEBAUER, ambasadorul Germaniei la București jpeg
„Acționăm împreună pentru securizarea teritoriului NATO” – interviu cu Peer GEBAUER, ambasadorul Germaniei la București
„Permiteți-mi să spun foarte clar un lucru: acesta este războiul lui Vladimir Putin. Putin a început și a dezlănțuit acest război.”
Viitorul furat al Rusiei jpeg
Viitorul furat al Rusiei
Războiul său vizează întregul sistem european, care se bizuie, mai presus de toate, pe principiul inviolabilității granițelor.
Comunicarea muzicală jpeg
Comunicarea muzicală
Muzica e cel mai bun candidat la rolul de strămoș al limbajului, cu loc între funcțiile emisferei drepte, care se relaționează cu empatia și comuniunea, nu cu competiția și divizarea.
Alegerile libertății din Ungaria jpeg
Alegerile libertății din Ungaria
În ultimii zece ani, Orbán a transformat Ungaria într-o „democrație iliberală” în care vocea sa e singura care reprezintă poporul.

Adevarul.ro

image
Şofer omorât în bătaie la Bacău pentru că a atins din greşeală cu maşina oglinda unei dubiţe
O crimă înfiorătoare a avut loc miercuri seara pe o stradă în Bacău, după o acroşare în trafic şi un scurt scandal. Doi bărbaţi au fost deja reţinuţi, după ce victima a fost găsită pe asfalt, fără suflare.
image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.