Tu crezi în COVID?

Publicat în Dilema Veche nr. 850 din 23 - 29 iulie 2020
Tu crezi în COVID? jpeg

„Eu cred în Dumnezeu, nu în Covrig-19” – scria pe una dintre pancartele participanților la demonstrația care a avut loc pe 12 iulie în Piața Victoriei, protest organizat contra Legii carantinării și izolării persoanelor infectate cu noul coronavirus. În replică, Raed Arafat a transmis protestatarilor: „Îi aștept la spital”. În același context, comentînd zvonul că una dintre vedetele PRO TV ar putea fi infectată cu coronavirus, jurnalistul Cristian Tudor Popescu a afirmat, la emisiunea Adrianei Nedelea, La Fix (pe site-ul Libertatea.ro), că, dacă acest lucru este adevărat, ar putea fi o „lecție” pentru protestatarii din Piața Victoriei – cei care nu cred în existența virusului pandemic.

Cît de deschisă mai este însă societatea românească la acest gen de „lecții”? Cît mai are nevoie de „dovezi”? Nu am atins oare acel „punct de neîntoarcere”, consolidîndu-ne și interiorizînd convingeri atît de aprige încît acest mod de abordare este unul total greșit? Să dai vina pe oameni este ușor, mai greu este să-i faci să înțeleagă, să accepte și să respecte niște reguli. Or, dacă acest lucru nu a fost realizat în starea de urgență, cînd, timp de două luni, am fost blocați în acceptarea necondiționată a restricțiilor, la „eliberare” blamarea și judecarea oamenilor de la amvon nu pare a fi cea mai bună cale pentru a-i face să asculte un mesaj. Din contra, ceea ce trăim zilele astea demonstrează că replicile acide, aruncate și dintr-o parte, și dintr-alta, sau chiar cazurile de îmbolnăvire a unor figuri publice nu fac decît să întărîte, să întrețină și să adîncească și mai mult vrajba socială.

Mai ales cînd vorbim despre societatea românească – o societate cu fitilul scurt, care își găsește o voluptate perversă în a nu respecta sau în a ocoli, de cîte ori poate, regulile, de orice natură ar fi acestea – probabil ca reminiscență a vremurilor trăite în comunism, cînd eram obligați să ne supunem unui regim totalitar.

Azi, acea traumă a dictaturii pare a fi mai zgîndărită ca oricînd. Inoculîndu-se de către „negaționiștii” pandemiei ideea unei „dictaturi medicale” societatea noastră e bîntuită și dezbinată de întrebarea „Tu crezi în COVID?”, care se traduce, de fapt, în măruntaiele sale, prin „Ai încredere în autorități?”.

Negîndu-se existența virusului, se neagă de fapt o serie de măsuri și reguli impuse de autorități de la începutul pandemiei, cele două luni de carantină, bîlbele, dar mai ales jocurile politice care s-au întețit pe spatele virusului fiind punctele nevralgice care azi agită spiritele. Indignarea și refuzul de a mai urma niște reguli sînt, pînă la urmă, și consecințele acestor acțiuni.

Astfel, dacă la debutul pandemiei, figuri precum Streinu-Cercel au creat o stare de confuzie (declarațiile care ba au minimalizat pandemia, ba au reinstaurat pericolul), dar și de revoltă (ideea planului „Vacanța mare” sau a înființării unui „guvern pandemic”), azi avem de-a face cu o luptă politică în toată regula. O luptă dusă în numele „binelui” poporului, care ascunde de fapt orgolii ale Puterii.

Deciziile populiste care au început cu proiectul legislativ inițiat de ALDE, Pro România și UDMR, prin care se invoca anularea amenzilor date pentru nerespectarea regulilor impuse în starea de urgență s-au intensificat, culminînd în prezent cu lupta pentru promulgarea Legii izolării și carantinării persoanelor infectate cu noul coronavirus.

Bineînțeles, pe acest val, n-au întîrziat să se cocoațe și tot felul de figuri publice care n-au nimic de-a face cu domeniul medical, dar care sînt extrem de vocale și vehemente. Erijate într-un soi de cavaleri ai adevărului absolut, vedete precum Marcel Pavel (care, deși diagnosticat, internat și tratat pentru infecția cu coronavirus, a negat, în mai multe rînduri, existența acestuia) au găsit de cuviință să-și manifeste credința că acest virus nu există, raliindu-se la mișcarea conspiraționistă.

După cum a făcut-o și vedeta TV Mădălin Ionescu, care, într-un mesaj postat pe Facebook, a afirmat, printre altele, despre Marcel Pavel că „sistemul i-a spus că are COVID-19. În ziua de azi nu îți mai permiți să răcești de la aerul condiționat din mașină sau pentru că ai băut cola cu gheață, ori pentru că ai consumat prea multa înghețată! Riști ca, odată ce ai ajuns la spital, să te găsească «băieții» cu SARS-CoV-2”.

Șirul vedetelor care au ținut să-și spună public părerea despre „existența” acestui virus este unul lung – recent și Cheloo, membru al trupei Paraziții, a scris pe Facebook că va „crede” în „virusul vedetă” cînd „morții vor fi adunați din șanțuri cu buldozerele”.

Bineînțeles, trăind într-o societate democratică, cu libertatea de expresie la butonieră, oricine are dreptul să spună orice. Problema apare însă cînd aceste părerisme escaladează – după cum semnalează un articol din Newsweek România: „Raul Coltor, un personaj prezentat pe site-urile adepților teoriei conspirație ca fiind un agent secret «care a spionat peste un deceniu în favoarea României!», a postat pe Facebook că se angajează să îl ucidă pe Raed Arafat” – articolul menționînd și că postarea a fost redistribuită de 1.500 de persoane. Și e inutil de spus că, în România, Facebook-ul este un instrument extrem de eficient pentru propagarea mesajelor.

Teoriile conspirației care, în contextul actual, vizează conexiunea unui sistem neaoș (medical și politic deopotrivă) la un sistem mondial care face experiențe pe noi capătă amploare mai ales într-o societate în care încrederea în instituții și în lideri este scăzută – drept care, atunci cînd autoritățile îți spun „hăis”, tu virezi, instinctiv, spre „cea”. Nu te mai interesează dialogul, nu mai vrei să te uiți la nuanțe, la consecințe, să asculți un expert (care e, bineînțeles, subjugat sistemului). Preferi să te raliezi, în schimb, unor idei care îți aduc măcar un confort psihologic.

Ceea ce, pe undeva, e de înțeles, de vreme ce pandemia a adus cu sine un val puternic de panică, de decizii contestate și de impuneri care, în opinia multora, nu și-au arătat neapărat eficiența – mulți dintre oamenii cu care am discutat fiind de părere că cele două luni de izolare în starea de urgență nu au făcut decît să amîne momentul în care sîntem acum, provocînd însă costuri enorme în economie, cauzînd falimentarea multor afaceri și pierderea multor locuri de muncă.

Or, cînd cetățeanul nu mai găsește o rațiune în impunerile restricțiilor, încrederea în asemenea decizii se diminuează, spre anulare. Iar încrederea este ceva foarte greu de recuperat, aproape imposibil dacă în continuare arunci în spatele celui dezamăgit vinovăție, frici și ideea unor posibile viitoare restricții – care vor fi percepute ca pedepse sau constrîngeri impuse în virtutea incapacității de a gestiona o situație în alt mod.

Bineînțeles că, în această paradigmă, virusul a căpătat culoare politică – politicienii prinzînd ocazia de a se cala pe nemulțumirile oamenilor, erijîndu-se în apărătorii drepturilor poporului.

Brusc, SARS-CoV-2 a devenit, din virus, o mașină de adunat voturi. De o parte a baricadei, Guvernul e rău cu oamenii, pentru că vrea să impună legi aberante, pe de cealaltă, Opoziția, în speță PSD-ul, este bună pentru că stă ca un cîine de pază al democrației. Acuzele se aruncă din ogradă în ogradă în timp ce numărul de îmbolnăviri este în creștere – Guvernul Orban acuză PSD-ul că tergiversează votarea Legii carantinării și izolării, PSD-ul, prin vocea președintelui Marcel Ciolacu, acuză Președinția și Guvernul PNL că „șantajează cu pandemia ca să omoare democrația”, afirmînd într-o postare pe Facebook că este vina Guvernului că a scăpat lucrurile de sub control.

La firul ierbii, bătăliile de pe plan politic și mediatic au captat întreaga atenție, în detrimentul grijii pentru sănătate. Numărul în creștere al îmbolnăvirilor raportate, apelurile la distanțare și la purtarea măștii de protecție nu prea mai au impact pentru a responsabiliza oamenii. Din contra. În loc să ne îngrijorăm că, din cauza îmbolnăvirilor, restricțiile de călătorie se înmulțesc, iar măsurile de relaxare sînt amînate, ne revoltăm. Pe de o parte, cei care „cred” dau vina pe cei care nu „cred” pentru că nu respectă distanțarea socială și purtarea măștii; pe de alta, cei care nu „cred” spun că e vina exagerării celor care „cred” și se încăpățînează să nu respecte distanțarea socială și purtarea măștii. Și de o parte, și de alta este invocată lipsa judecății și a rațiunii – folosindu-se, bineînțeles, registrul superior al unui discurs plin de dispreț și aroganță. Pentru că fiecare din tabăra sa vrea să fie deținătorul adevărului absolut.

În acest peisaj, purtarea măștii de protecție, în mod corect, la nivel de mase, este mai degrabă la nivel de fantezie. Pentru că asta ar însemna că vrei, de fapt, să-l protejezi pe cel de lîngă tine.

Foto: Amir Kiarash / Adevărul

image png
Ceasurile organismelor
Majoritatea organismelor vii au astfel de ritmuri sincronizate cu o durată de aproximativ 24 de ore, cea a unei zile pe Pămînt.
image png
Scrierea și scrisul
Cînd unii «intelectuali» catadicsesc (nu catadixesc!) să scrie cîteva rînduri, îți pui mîinile în cap! Dixi!...”
p 22 la Necsulescu jpg
Mama, între Leagăn și Lege
Cu alte cuvinte, a seta o limită fermă și apoi a putea fi alături de copil în stările lui de revoltă, furie și neputință în timp ce asimilează limita.
image png
De la supă la politică
Anul trecut, o investigație jurnalistică a WELT a scos la iveală țelul principal al asociației: acela de a se transforma într-un partid politic.
p 22 jpg
Limba trădătoare
Și, cu toate acestea, ce capacitate formidabilă au de a distruge vieți…”.
image png
Casă bună
Însă, de bună seamă, pe vremea lui Socrate, și casele erau mai... reziliente, și timpul avea mai multă răbdare...
p 22 Radu Paraschivescu WC jpg
Radu Paraschivescu. Portret sumar
Cărţile lui Radu Paraschivescu sînt mărturia unei curiozităţi insaţiabile, a unui umor inefabil şi a unei verve torenţiale.
p 22 WC jpg
„Trecutul e o țară străină“
Ethos creștin? Indiferent de explicație, gestul este de o noblețe spirituală pe care ar trebui să o invidiem de-a dreptul.
image png
Cînd trădarea e familiară
Filmul devine astfel o restituire simbolică pentru experiențele trăite.
p 7 coperta 1 jpg
Sfîrșitul visului african
Începutul „oficial” al Françafrique e considerat anul 1962, cînd Charles de Gaulle l-a însărcinat pe Jacques Foccart, întemeietorul unei firme de import-export de succes, cu coordonarea politicii africane a Franței.
p 22 la Gherghina WC jpg
Cabinetul de curiozități al evoluției
În ciuda spectaculoasei diversități a organismelor vii, evoluția a făcut ca, prin înrudirea lor, acestea să se asemene ramurilor unui singur arbore.
image png
Sofisme combinate
Și în cazul comunicării interpersonale, distincția dintre „public” și „privat” contează.
fbman png
Testul omului-facebook
Dar să identificăm oamenii-facebook din lumea noastră și să îi tratăm ca atare, încă mai putem.
image png
Încăpățînare discursivă
Altminteri, cînd politicienii nu-și înțeleg misiunea, cheltuindu-și energia în dispute stupide și inutile, rezultatul poate fi ușor de ghicit.
1031 22 23 jpg
O lume schizoidă
Laura Carmen Cuțitaru este conferențiar la Literele ieșene, specializată în lingvistică americană.
the running man jpg
Arta figurativă și teoria recapitulării
Totodată, ambele dezvăluie peisaje unice, de o frumusețe nemaiîntîlnită.
image png
Dezamăgirea ca „dezvrăjire”
Este o deșteptare amară, dar deșteptare. Ni se pare că ni s-a luat un solz de pe ochi.
image png
De ce 2 și nu 1
Ajunși în acest ultim punct, tot ceea ce putem, așadar, conștientiza e că nu sîntem niciodată 1, ci 2, că nu sîntem niciodată singuri
image png
Oglinzile sparte ale organismelor
Astfel, poate că natura se repetă, dar nu vrea mereu să spună același lucru.
image png
Topografia iertării
Uneori, poate să apară efectul iertării de sine pentru neputința de a ierta pe alții din afară.
p 23 WC jpg
Etică și igienă
Revenind acum la psihologie și experimente, Arie Bos notează că „acolo unde miroase a substanțe de igienă, oamenii se comportă mai sociabil și mai generos”.
p 21 Viktor E  Frankl WC jpg
Pustiul refuzat
Nimic de adăugat, nimic de comentat.
p 22 jpg
Contradicțiile dreptului proprietății intelectuale
Ce înseamnă, mai exact, forma radicală a ideii? Înseamnă forma simplificată și agresivă a ideii.
p 7 LibertÔÇÜ 6 jpg
Dreptate pentru vînzătorii stradali
Comerțul stradal e o activitate economică legitimă prin care își cîștigă existența milioane de oameni.

Adevarul.ro

image
România, determinare, în loc de hăhăieli și fițe: explicația succesului cu Ucraina și demontarea unei idei ridicole
România s-a calificat, în premieră, la turneul final Billie Jean King Cup. Rezultatul se datorează cuplului Ana Bogdan – Jaqueline Cristian. Cele două au acceptat mereu convocarea și, inclusiv când au pierdut, au dat totul pe teren. Ceea ce nu se poate spune despre multe alte jucătoare.
image
Ursul care a ajuns la doi pași de București, căutat în continuare de jandarmi. De ce animalele sălbatice își părăsesc habitatul
Un pui de urs care a ajuns sâmbătă la doi pași de București era căutat aseară de jandarmi. Animalul sălbatic a fost văzut sâmbătă în localitatea Ciolpani, Ilfov, iar autoritățile au trimis un mesaj RO-Alert către locuitorii din zonă să stea departe de urs, să nu se fotografieze cu el.
image
Coperta albumului „Cantafabule” al trupei Phoenix, reconstituită de autor. De ce a fost supusă cenzurii comuniste VIDEO
Primul dublu-album scos în România a aparținut trupei Phoenix și se numește „Cantafabule”. A fost scos în urmă cu 49 de ani, însă creația artiștilor pentru copertă nu a trecut de cenzura vremii.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.