Simptomul Ogîgău

Publicat în Dilema Veche nr. 860 din 1 - 7 octombrie 2020
E cool să postești jpeg

Filmarea în care primarul din Sîngeorz-Băi își pedepsește fiica, punînd-o să stea în genunchi, dezbrăcată, și să-și ceară scuze pentru că a fost „obraznică”, este unul dintre recentele cazuri, puternic mediatizate, de abuz asupra unui minor. Justiția s-a autosesizat, iar procurorii au deschis un dosar penal pe numele său.

Cu cîteva zile înainte, un alt caz de abuz a apărut în presă: o mamă din București se filma în timp ce își lovea fata de 3 ani. Justiția a intervenit și de data aceasta după ce filmările au devenit virale în spațiul public, femeia fiind arestată și acuzată de rele tratamente aplicate minorului. Potrivit procurorilor care anchetează cazul, agresiunile asupra copilului se petreceau în mod repetat.

În ambele cazuri, agresorii și-au filmat propriile atrocități. Primarul, pentru fosta soție, bucureșteanca, pentru amuzamentul concubinului.

În urma acestor cazuri s-a repus pe tapet, preț de cîteva zile, discuția despre violența domestică și violența asupra copiilor, o violență pe care, în mod public, o condamnăm, dar pe care o dosim și o întreținem în ungherele tenebroase ale mentalității „Eu te-am făcut, eu te omor” și ale unei obscure complicități sociale.

Chiar dacă există statistici – potrivit unor date raportate de DGASP-uri, în 2018 15.000 de copii au suferit o formă de abuz și neglijare –, nu putem cunoaște amploarea reală a fenomenului în România, statisticile cuantificînd, în mare parte, doar cazurile raportate de direcțiile de poliție. Celelalte, multele și mutele povești ale suferinței unor copii victime, se derulează într-o țară în care 51% din români consideră că pedepsele fizice sînt o formă de educație, iar lovirea este „spre binele copilului” (potrivit unui raport al World Vision România).

Mentalitatea că educația este echivalentă unui dresaj îi aparține, de altfel, și primarului Ogîgău. Departe de a-și pune cenușă în cap după apariția filmulețului în mass-media, acesta a intrat într-o defensivă efervescentă, care a început cu blamarea adversarilor politici (!) și a continuat cu panseuri de abuzator credincios menirii sale: „Cine cruță nuiaua își urăște fiul, dar cine-l iubește are grijă să-l disciplineze”.

În plus, în cele mai multe cazuri de violență asupra unui minor vorbim nu doar despre abuzator, ci și despre o complicitate a anturajului acestuia, membri ai familiei sau prieteni care, deși cunosc foarte bine ce se întîmplă, aleg calea unui soi de omertà, care n-are nici un principiu nobil la bază, ascunzînd dramele copilului, închizînd ochii, preferînd să tacă în loc să intervină – de frică, din nepăsare, din lipsă de compasiune sau chiar pentru că încuviințează abuzul.

În acest sens, halucinante au fost și declarațiile mamei copilei abuzate, fosta soție a primarului. În primul rînd, femeia a spus, cu o tușă de seninătate, că fetița „este bine”, că nu a fost afectată de „incident” și, ca o supremă calmare a spiritelor, a asigurat că „incidentul” nu a lăsat urme în viitorul copilului: „Atît eu, cît și tatăl ei am discutat cu ea și avem grijă ca acest incident să nu aibă repercusiuni în viața ei”.

Exceptînd faptul că numește, în mod repetat, acel crunt episod de abuz un „incident”, dorind probabil să sugereze că a fost o „scăpare” (între timp au mai apărut însă și alte dovezi ale altor asemenea „incidente”), doamna în cauză îndeamnă opinia publică să nu mai dea crezare la tot ce se publică „scos din context” și „fără să cunoaștem omul”, sugerînd la rîndul ei că totul este o uneltire politică, menită să dăuneze campaniei electorale a fostului soț.

Este o reacție normală? Altfel spus, ce părinte care ar primi un asemenea filmuleț sau orice alt fel de dovadă a umilirii copilului ar lua apărarea abuzatorului, invocînd un „context”? Ce context ar putea justifica vreodată voluptatea unei cruzimi? Cum ai putea crede că, dacă întrebi un copil abuzat „Ești bine?”, iar acesta îți spune „Da”, nu o face de frică, ascunzînd adevărul în sufletul său – acel suflet pe care tu nu îl cunoști și de care te îndepărtezi cu fiecare tentativă de mușamalizare a traumei?

Dacă în al doilea caz, cel al bucureștencei care își maltrata copilul, trezindu-l din somn cu bătaia și filmînd întreaga oroare pentru a-și amuza concubinul, vorbim clar de o patologie, în cazul primarului din Sîngeorz-Băi vorbim despre o întreagă tramă socială a mușamalizării și a minimalizării abuzului. Vorbim de un om care are o funcție de conducere și care, în ciuda comportamentelor și credinței că „bătaia este ruptă din rai”, are totuși susținere, atît publică, cît și din partea familiei.

Și atunci, mai vorbim despre Traian Ogîgău ca despre un primar sau, mai degrabă, ca despre un simptom al unei societăți în care bătaia și violența contra copilului nu doar că sînt acceptate, ci și binecuvîntate, o binecuvîntare otrăvită, diabolică?

image png
Ceasurile organismelor
Majoritatea organismelor vii au astfel de ritmuri sincronizate cu o durată de aproximativ 24 de ore, cea a unei zile pe Pămînt.
image png
Scrierea și scrisul
Cînd unii «intelectuali» catadicsesc (nu catadixesc!) să scrie cîteva rînduri, îți pui mîinile în cap! Dixi!...”
p 22 la Necsulescu jpg
Mama, între Leagăn și Lege
Cu alte cuvinte, a seta o limită fermă și apoi a putea fi alături de copil în stările lui de revoltă, furie și neputință în timp ce asimilează limita.
image png
De la supă la politică
Anul trecut, o investigație jurnalistică a WELT a scos la iveală țelul principal al asociației: acela de a se transforma într-un partid politic.
p 22 jpg
Limba trădătoare
Și, cu toate acestea, ce capacitate formidabilă au de a distruge vieți…”.
image png
Casă bună
Însă, de bună seamă, pe vremea lui Socrate, și casele erau mai... reziliente, și timpul avea mai multă răbdare...
p 22 Radu Paraschivescu WC jpg
Radu Paraschivescu. Portret sumar
Cărţile lui Radu Paraschivescu sînt mărturia unei curiozităţi insaţiabile, a unui umor inefabil şi a unei verve torenţiale.
p 22 WC jpg
„Trecutul e o țară străină“
Ethos creștin? Indiferent de explicație, gestul este de o noblețe spirituală pe care ar trebui să o invidiem de-a dreptul.
image png
Cînd trădarea e familiară
Filmul devine astfel o restituire simbolică pentru experiențele trăite.
p 7 coperta 1 jpg
Sfîrșitul visului african
Începutul „oficial” al Françafrique e considerat anul 1962, cînd Charles de Gaulle l-a însărcinat pe Jacques Foccart, întemeietorul unei firme de import-export de succes, cu coordonarea politicii africane a Franței.
p 22 la Gherghina WC jpg
Cabinetul de curiozități al evoluției
În ciuda spectaculoasei diversități a organismelor vii, evoluția a făcut ca, prin înrudirea lor, acestea să se asemene ramurilor unui singur arbore.
image png
Sofisme combinate
Și în cazul comunicării interpersonale, distincția dintre „public” și „privat” contează.
fbman png
Testul omului-facebook
Dar să identificăm oamenii-facebook din lumea noastră și să îi tratăm ca atare, încă mai putem.
image png
Încăpățînare discursivă
Altminteri, cînd politicienii nu-și înțeleg misiunea, cheltuindu-și energia în dispute stupide și inutile, rezultatul poate fi ușor de ghicit.
1031 22 23 jpg
O lume schizoidă
Laura Carmen Cuțitaru este conferențiar la Literele ieșene, specializată în lingvistică americană.
the running man jpg
Arta figurativă și teoria recapitulării
Totodată, ambele dezvăluie peisaje unice, de o frumusețe nemaiîntîlnită.
image png
Dezamăgirea ca „dezvrăjire”
Este o deșteptare amară, dar deșteptare. Ni se pare că ni s-a luat un solz de pe ochi.
image png
De ce 2 și nu 1
Ajunși în acest ultim punct, tot ceea ce putem, așadar, conștientiza e că nu sîntem niciodată 1, ci 2, că nu sîntem niciodată singuri
image png
Oglinzile sparte ale organismelor
Astfel, poate că natura se repetă, dar nu vrea mereu să spună același lucru.
image png
Topografia iertării
Uneori, poate să apară efectul iertării de sine pentru neputința de a ierta pe alții din afară.
p 23 WC jpg
Etică și igienă
Revenind acum la psihologie și experimente, Arie Bos notează că „acolo unde miroase a substanțe de igienă, oamenii se comportă mai sociabil și mai generos”.
p 21 Viktor E  Frankl WC jpg
Pustiul refuzat
Nimic de adăugat, nimic de comentat.
p 22 jpg
Contradicțiile dreptului proprietății intelectuale
Ce înseamnă, mai exact, forma radicală a ideii? Înseamnă forma simplificată și agresivă a ideii.
p 7 LibertÔÇÜ 6 jpg
Dreptate pentru vînzătorii stradali
Comerțul stradal e o activitate economică legitimă prin care își cîștigă existența milioane de oameni.

Adevarul.ro

image
Alimente sățioase și care nu îți pun în primejdie silueta. Medic: „Fericiți și cu burta plină…chiar se poate!”
Medicul nutriționist Mihaela Bilic a dezvăluit duminică, 19 mai, într-o postare publicată pe Facebook, care sunt alimentele care te mențin sătul pentru mai mult timp și cu puține calorii.
image
Ce taxe turistice se percep în marile orașe din Europa. Atena bate recordurile
Un număr tot mai mare de orașe din Europa impun sau măresc costul taxelor turistice pentru vizitatori, la un nivel mai mare decât cele propuse în toamna anului trecut.
image
Cum a fost convinsă o tânără să renunțe la școală și la familie pentru a se prostitua. „Era o mașină de făcut bani”
O tânără din comuna Bâlteni, județul Gorj, a trăit un adevărat coșmar timp de doi ani de zile alături de un tânăr de care s-a îndrăgostit

HIstoria.ro

image
Unde e corectitudinea presei românești din anii celui de-al Doilea Război Mondial?!
Februarie 1941. România generalului Antonescu aparține Axei. Germania, noul nostru partener strategic, e în război cu Anglia. Presa vremii respective urmărește îndeaproape mersul Războiului.
image
Când a devenit Sicilia romano-catolică?
Mai mult de 13 civilizații și-au pus amprenta asupra Siciliei din momentul apariției primilor locuitori pe insulă, acum mai bine de 10.000 de ani, dar normanzii și-au tăiat partea leului.
image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi