Realist, despre realism în politica externă

Joseph S. NYE, Jr.
Publicat în Dilema Veche nr. 931 din 10 – 16 februarie 2022
Realist, despre realism în politica externă jpeg

A fost oare actuala criză din Ucraina provocată de o lipsă de realism a politicii externe americane? Potrivit anumitor analiști, dorința liberală de a propaga democrația este cea care a dus la extinderea NATO pînă la granițele Rusiei și care l-a făcut pe președintele rus Vladimir Putin să se simtă tot mai amenințat. Din această perspectivă, nu e surprinzător că Putin reacționează, pretinzînd o sferă de influență analogă cu ceea ce revendicau odinioară SUA în America Latină, prin așa-numita doctrină Monroe.

Acest raționament „realist” are însă o problemă: decizia NATO din 2008 (susținută masiv de administrația George W. Bush) de a invita la un moment dat Georgia și Ucraina să se alăture alianței nu a fost cu adevărat liberală, și nici nu a fost susținută de liberali. Cînd construiesc astfel de raționamente, realiștii evocă perioada de după Primul Război Mondial, cînd liberalismul președintelui american Woodrow Wilson a contribuit la o politică externă legalistă și idealistă, dar nu a reușit să evite cel de-al Doilea Război Mondial.

De aceea, în anii 1940, teoreticieni precum Hans Morgenthau și diplomați ca George Kennan i-au avertizat pe americani că, pe viitor, trebuie să-și întemeieze politica externă pe realism. După cum a explicat Morgenthau în 1948, un „stat nu are dreptul să permită propriilor rețineri morale cu privire la încălcarea libertății să stea în calea acțiunii politice de succes”. Sau, cum a spus mai recent politologul John Mearsheimer de la Universitatea Chicago: „Statele acționează pe cont propriu într-o lume în care cea mai bună cale de a supraviețui este să fii cît mai puternic, chiar dacă asta presupune practicarea unor politici lipsite de scrupule. Nu e o poveste frumoasă, dar nu există alternativă mai bună, atîta vreme cît supraviețuirea e țelul suprem al unei țări”.

hans morgenthau 1 jpg jpeg

                                                           Hans Morgenthau

Winston Churchill a creat un precedent istoric faimos al acestei abordări, cînd, în 1940, a preferat să ordone atacarea unor nave franceze care a dus la moartea a 1.300 de aliați ai Angliei, decît să permită capturarea flotei de către Hitler. Tot Churchill a autorizat bombardarea țintelor germane civile.

Chiar dacă mulți observatori au justificat aceste decizii, cînd era în joc supraviețuirea Angliei, ei au condamnat atacul cu bombe incendiare asupra Dresdei, întrucît, la acel moment, victoria în Europa era deja asigurată. Churchill putea invoca imperativul supraviețuirii pentru a justifica încălcarea legilor morale în perioada de început a războiului; dar, mai tîrziu, cînd supraviețuirea nu mai era în joc, el nu a mai fost îndreptățit să o facă.

În general, astfel de situații disperate sînt rare, iar cei mai mulți lideri sînt eclectici atunci cînd aleg hărțile mentale cu care navighează în lume. De aceea, atunci cînd Donald Trump a fost rugat să explice reacția sa cumpătată față de asasinarea jurnalistului saudit Jamal Khashoggi, el a spus: „America înainte de toate! Lumea e un loc foarte periculos!”.

Atunci cînd realiștii descriu lumea ca și cum nu ar exista alegeri morale, ei nu fac decît să își ascundă propria alegere. Supraviețuirea poate fi o prioritate, dar nu e singura valoare care merită apărată. De cele mai multe ori, politicile internaționale din ziua de azi nu mai au ca temă supraviețuirea. Realistul inteligent nu ar insista ca NATO să se extindă în Ucraina, dar nici nu ar susține abandonarea cu totul a acestei țări.

În cele din urmă, un realist inteligent știe să distingă între diferitele tipuri de putere. Lipsit de putere, nici un președinte nu poate conduce – acasă sau peste hotare –, dar puterea înseamnă mai mult decît bombe, gloanțe sau resurse. Există trei moduri de a-i convinge pe alții să facă ceea ce vrei tu: coerciția (biciul), răsplata (zăhărelul) și puterea de atracție (soft power). O înțelegere deplină a puterii include toate aceste aspecte.

Dacă lumea asociază o țară cu o anumită atitudine morală, această recunoaștere conferă soft power. Dar, deoarece soft power acționează lent și e rareori suficientă de una singură, liderii vor fi întotdeauna tentați să exercite puterea hard, prin coerciție și răsplată. Ei ar trebui să țină cont că, folosită în exclusivitate, hard power poate avea costuri mai ridicate ca atunci cînd este combinată cu puterea soft a atractivității. Imperiul Roman nu se baza doar pe legiunile sale, dar și pe atractivitatea culturii romane.

În zorii Războiului Rece, Uniunea Sovietică se bucura de un capital solid de soft power în Europa – deoarece i s-a împotrivit lui Hitler – pe care însă l-a pierdut atunci cînd a folosit puterea hard militară pentru a înăbuși Revoluția ungară în 1956 și a invada Cehoslovacia în 1968. SUA, dimpotrivă, au combinat prezența militară în Europa, după cel de-al Doilea Război Mondial, cu ajutorul financiar și cu susținerea reconstrucției europene prin Planul Marshall.

Puterea soft a unei țări constă în cultura, în valorile și în politicile sale (atunci cînd acestea sînt percepute de ceilalți ca fiind legitime). În cazul Americii, soft power a fost adesea consolidată de discursul folosit de președinții SUA pentru a explica strategiile de politică externă. John F. Kennedy, Ronald Reagan și Barack Obama, bunăoară, și-au expus planurile politice într-un mod care a atras susținere pe plan intern și internațional deopotrivă – în vreme ce Richard Nixon și Trump au avut mai puțin succes în a-i cîștiga de partea lor pe cei din afara țării.

Într-o lume de state suverane, realismul e o componentă inevitabilă a politicii externe. Dar prea mulți realiști se opresc aici, în loc să realizeze că liberalismul și cosmopolitismul au adesea, la rîndul lor, o contribuție importantă. Realismul e un principiu necesar, dar nu și suficient pentru politica externă.

Problema este una de dozaj. Întrucît securitatea perfectă nu e posibilă, o administrație trebuie să decidă cîtă securitate va fi garantată, înainte de a integra în politica sa externă alte valori, precum libertatea, identitatea sau feluritele drepturi. Alegerile de politică externă erodează adesea valorile în favoarea intereselor practice sau comerciale, ca atunci cînd SUA aleg dacă vînd arme statelor totalitare aliate sau dacă condamnă China pentru încălcări ale drepturilor omului. Cînd realiștii compară aceste compromisuri cu decizia lui Churchill de a ataca flota franceză nu fac decît să eludeze adevărata problemă morală.

Dar președintele Joe Biden nu poate ignora această problemă. În prezent, provocarea sa diplomatică este să găsească o cale de a evita războiul, fără să abandoneze Ucraina sau valorile care susțin puterea soft a Americii și rețelele sale de alianțe.

Joseph S. Nye, Jr. este profesor la Universitatea Harvard şi autor al volumului Do Morals Matter? Presidents and Foreign Policy from FDR to Trump (Oxford University Press, 2019).

Copyright: Project Syndicate, 2022

traducere de Matei PLEŞU

Foto: John Mearsheimer (sus) - wikimedia commons

p 22 WC jpg
„Noua Ideocrație” și Eterna Idiocrație
În locul pe care credința (frica de Dumnezeu) îl ocupa în sufletul individual a rămas un gol, o gaură neagră.
948 19 poza jpg
Barbara Klemm – artistul din fața fotojurnalistului
Fotojurnaliștilor le-aș spune să se concentreze pe fericirea din lume, să rămînă curioși și puternici, să lucreze constant, să fie empatici cu oamenii – însă toate acestea ar trebui să fie conectate cu talentul artistic.
2p 23 Mihail Sebastian jpg
Mihail Sebastian, trădări și accidentări
„În cultură, ca și în parlament, oamenii se înjură la tribună și se împacă la bufet.“
p 7 WC jpg jpg
A început criza alimentară globală
Pandemia de COVID-19 a scos la iveală fragilitatea și disfuncționalitatea rețelelor alimentare mondiale.
Epurări şi maculări jpeg
Consecințele nehotărîrii și iluziilor Vestului în raport cu Rusia
Dacă Vestul merge pe drumul sugerat de stînga americană, resursele rusești se vor dovedi decisive. Kremlinul va cîștiga războiul.
945 04 traducere jpg
Ar trebui Europa să oprească finanțarea războiului lui Putin?
E oare corect ca țările europene să continue să-i plătească Rusiei un miliard de euro (1,1 miliarde de dolari) pe zi pentru energie, cînd ele știu că în felul acesta finanțează un război de agresiune împotriva Ucrainei?
p 7 Hans Bergel jpg
In memoriam Hans Bergel
La 26 februarie s-a stins din viaţă, la vîrsta venerabilă de aproape 97 de ani, ardeleanul Hans Bergel, uomo universale fără pereche, personalitate care a marcat cu consecvenţă, zeci și zeci de de ani, viaţa culturală și politică atît din România, cît şi din Germania.
p 19 WC jpg
Firescul nefiresc al educației în România
Aud la răstimpuri melancolicul oftat cum că nu se mai face carte „ca pe vremuri” – vremurile fiind cele de dinainte de Revoluție.
Falimentul moral al pacifismului german jpeg
Falimentul moral al pacifismului german
Germania se îndreaptă spre o altă gravă umilire istorică, în urma căreia va petrece ani – dacă nu decenii – cerîndu-și scuze și reparînd ceea ce a făcut.
Cercuri concentrice – despre efectele războiului din Ucraina jpeg
Cercuri concentrice – despre efectele războiului din Ucraina
Conflictul din Ucraina a apărut după doi ani de vești extrem de proaste și de fake news.
De ce e detestat Macron? jpeg
De ce e detestat Macron?
Motivele invocate de francezi împotriva lui Macron se aseamănă cu cele enumerate de votanții americani care nu o sufereau pe Hillary Clinton.
De ce „tic tac” și nu „tac tic”? jpeg
De ce „tic-tac” și nu „tac-tic”?
Experimentele care implică cuvinte sau expresii inventate scot la iveală lucruri fascinante despre relația dintre limbă și minte/creier.
Ce se întîmplă dacă Germania boicotează energia rusească? jpeg
Ce se întîmplă dacă Germania boicotează energia rusească?
Oprirea imediată a importului de gaz rusesc ar reprezenta pentru Germania un cost de 0,5% pînă la 2,2% din PIB.
Subreprezentarea femeilor în politica românească: 1990 2021 jpeg
Subreprezentarea femeilor în politica românească: 1990-2021
Posibile dificultăți cu care se confruntă femeile în ascensiunea politică constau în responsabilitățile ce țin de familie, constrîngerile de timp,  standarde mai înalte privind femeile care intenționează să candideze, stereotipurile de gen, lipsa încrederii de sine, o rețea fragilă de sprijin, hărțuirea online și în social media.
Disuasiunea nucleară după Ucraina jpeg
Disuasiunea nucleară după Ucraina
Armele nucleare precise, de dimensiuni reduse, par atît de ușor utilizabile încît am ajuns să le considerăm normale.
Un colaps moral și umanitar al culturii ruse jpeg
Un colaps moral și umanitar al culturii ruse
Asistăm la o recidivă teribilă a rasismului postimperial.
„Cei doi vor fi un trup“ jpeg
Răzbunarea lui Stolîpin. La Kiev
Este o nouă formă de societate civilă, mai fragmentată, dar mai conștientă de sine, formată din grupuri de cetățeni capabili să se informeze independent, să-și construiască propriile poziții, dar mai ales să acționeze în opoziție cu statul și cu elita birocratică.
Ce înseamnă apărarea Europei? jpeg
Ce înseamnă apărarea Europei?
„Întrebarea e cine conduce lumea. Numai războiul poate decide cu adevărat.“
„Acționăm împreună pentru securizarea teritoriului NATO” – interviu cu Peer GEBAUER, ambasadorul Germaniei la București jpeg
„Acționăm împreună pentru securizarea teritoriului NATO” – interviu cu Peer GEBAUER, ambasadorul Germaniei la București
„Permiteți-mi să spun foarte clar un lucru: acesta este războiul lui Vladimir Putin. Putin a început și a dezlănțuit acest război.”
Viitorul furat al Rusiei jpeg
Viitorul furat al Rusiei
Războiul său vizează întregul sistem european, care se bizuie, mai presus de toate, pe principiul inviolabilității granițelor.
Comunicarea muzicală jpeg
Comunicarea muzicală
Muzica e cel mai bun candidat la rolul de strămoș al limbajului, cu loc între funcțiile emisferei drepte, care se relaționează cu empatia și comuniunea, nu cu competiția și divizarea.
Alegerile libertății din Ungaria jpeg
Alegerile libertății din Ungaria
În ultimii zece ani, Orbán a transformat Ungaria într-o „democrație iliberală” în care vocea sa e singura care reprezintă poporul.
Cum vindeci o traumă? jpeg
Cum vindeci o traumă?
Multe statistici trag semnale de alarmă asupra sănătății mentale la nivel global, iar întrebarea cu răspuns evident – „Suferim o traumă socială colectivă?” – naște una al cărei răspuns e departe de a fi unul clar: „Cum ne vom vindeca?”.
Despre plafonarea prețurilor sau cum revenim pe drumurile cunoscute ale tiraniei jpeg
Despre plafonarea prețurilor sau cum revenim pe drumurile cunoscute ale tiraniei
Oamenii consumă și sînt sclavii mărfurilor. Nu există o limită a consumului în afara celei oferite de preț.

HIstoria.ro

image
„Micile Rome” - Așezările coloniștilor romani în Dacia
După cucerire, teritoriul unei noi provincii era împărțit administrativ și guvernat după principiile dreptului roman. Elementele principale ale romanizării au fost armata, administrația, coloniștii, dreptul roman, veteranii și școlile create în provincii. Armata avea legături permanente cu autohtonii, unii dintre ei înrolându-se în trupă imediat după cucerire, în provinciile lor sau fiind trimiși în altele, chiar departe: trupe auxiliare formate din daci, imediat după cucerire, au fost trimise u
image
Bătălia de la Poltava, sau cum a devenit Rusia o Mare Putere
27 iunie 1709: în urma victoriei de la Poltava, Rusia se alătură grupului de Mari Puteri europene și, prin înfrângerea Suediei, câștigă definitiv poziția de cea mai mare putere a Europei Nord-Estice. Era primul pas al dezvoltării fulminante a Rusiei. Bătălia de la Poltava, una din cele mai mari bătălii ale Marelui Război Nordic (uitat, din păcate, de istoriografia modernă), a avut, așadar, consecin
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.