Războiul inteligenței artificiale: oamenii îi vor înlătura pe oameni
„Nu te poți aștepta să fii luat în brațe de o bicicletă ca să te care (...).
Trebuie să dai dovadă de inteligență. Pînă la urmă, e o mașinărie.”
H.G. Wells, The War in the Air (Războiul în văzduh), 1907
A filosofa despre viitorul inteligenței artificiale fără a avea noțiunile de bază despre funcționarea acestei tehnologii este ca și cum am pune semn de carte după primele zece pagini. Opiniile tot mai prezente în presa națională și internațională despre impactul utilizării noilor tehnologii, al consecințelor inteligenței artificiale (sau AI) asupra locului nostru de muncă, al modului în care copiii noștri vor interacționa în viitorul apropiat cu instituțiile de învățămînt, al semnificației comunicării dintre oameni sau al interacțiunii oamenilor cu tehnica medicală sînt o tresărire copilărească a celor care descoperă o jucărie nouă. Nu cunoaștem foarte bine cu ce ne jucăm, dar ne dăm cu părerea, înainte de a ne asuma o înțelegere a științei inteligenței artificiale, a istoriei acesteia, a fundamentelor sale tehnice, a limbajului de specialitate, a riscurilor potențiale și a cadrului de reglementare al noilor tehnologii. Cu alte cuvinte, confundăm inteligența artificială cu robotul, robotul cu învățarea automată, conceptele etice cu noțiunile juridice și, nu în ultimul rînd, procesul de luare a deciziei cu rezultatul deciziei. Elon Musk este îndreptățit să vorbească despre riscurile inteligenței artificiale pentru că dezvoltă astfel de tehnologii și cunoaște infrastructura acestora. Noi, însă, avem de învățat înainte de a opina responsabil despre iubirea dintre roboți și oameni sau dintre roboți și roboți...
Pentru că inteligența artificială este o „infrastructură”, este un „sistem tehnologic”. Inteligența artificială este un proces de înțelegere și raționalizare a informației prin reproducerea tehnică și matematică a procesului experiențial de învățare al omului, în realitatea acestuia. Tehnologia asimilează informația pe care o primește și are capacitatea de a analiza volume imense de date. Acest proces de asimilare și analiză a datelor reprezintă învățarea automată sau machine learning –termenul este utilizat pentru prima dată în anul 1959 de Arthur Lee Samuel, pionierul jocurilor pe computer, care a oferit astfel prima definiție a conceptului. Capacitatea de a raționaliza obiectiv în sensul luării unor decizii, de a planifica și recunoaște anumite informații este inteligență artificială. Robotul este un instrument creat de om pentru a-i spori capacitățile fizice. Unii roboți înglobează inteligența artificială, alții nu. Spre exemplu, în domeniul industrial, sînt utilizați „coboți”, adică roboți fără AI, denumiți tehnic „roboți înguști” (dumb robots), aceștia avînd, de exemplu, forma unei veste exoschelet pe care omul o „îmbracă” (vesta exoschelet este utilizată de Hyundai încă din 2018, ajutîndu-i pe lucrătorii dintr-o fabrică să ridice sau să transporte o greutate mare prevenind riscul accidentelor de muncă). Mercedes Benz utilizează brațe-robot pe linia de asamblare, care înglobează inteligența artificială, avînd posibilitatea de a personaliza anumite componente în funcție de cerințele particulare ale clientului, astfel încît fiecare model de automobil Mercedes care iese de pe linia de asamblare este unic.
Entuziasmul cu care a fost primit modelul de inteligență artificială denumit „ChatGBT”, lansat în noiembrie anul trecut de start-up-ul Open AI afiliat Microsoft, este debordant. La numai cinci zile de la lansare, produsul tehnologic care generează text întocmai precum un om a generat un milion de utilizatori, devenind produsul cu cea mai rapidă expansiune din punct de vedere al numărului de persoane care testau tehnologia.
Acum cîteva săptămîni, am avut o discuție cu un strateg de business care scrie o carte. Îmi spunea că întîmpină dificultăți legate de titlul cărții, care în limba română era bun, dar nu găsea o traducere echivalentă în engleză. Îi sugerez un titlu în limba engleză plecînd de la sensul titlului din limba română. Tresare surîzînd, aprobă entuziasmat și spune: „Stai o clipă!”. Și-l aud tastînd, apoi continuă: „Îl întreb pe prietenul meu ce crede despre asta”. Eram convins că este vorba despre o cunoștință. În cîteva secunde îmi trimite un punct de vedere foarte bine alcătuit despre ideea pe care i-am oferit-o și mi-am dat seama ce făcuse: întrebase ChatGBT ce părere are despre titlul de carte sugerat de mine. Răspunsul îl mulțumea deplin. Opinia lui despre recomandarea mea nu mai era suficientă, avea nevoie de părerea soft-ului. Astfel, una dintre utilizările ChatGBT este aceea de verificare a propriilor păreri, de validare și confirmare a ideilor primite din realitatea obiectivă. Astfel, inteligența artificială devine ceea ce trebuie să fie, respectiv un asistent căruia îi delegi anumite sarcini și responsabilități, un „agent”, așa cum este denumită în limbaj tehnic.
Acum cîteva săptămîni, am propus unor juriști integrarea ChatGBT în activitatea de consultanță intra-organizațională. Unii dintre ei au auzit de noua tehnologie, alții nu. Am prezentat beneficiile și modul în care ChatGBT poate eficientiza procese repetitive cum ar fi căutarea unor informații sau îmbunătățirea comunicării cu colegii. Cîțiva erau interesați, părea că primesc cu deschidere oportunitatea pe care o descriam. Cei mai mulți, însă, mă priveau distant, cu brațele încrucișate la piept. Atunci am primit o reacție tăioasă din partea unui participant: „Dacă ChatGBT ar trebui să mă impresioneze, să știi că nu e cazul!”. Apoi a ieșit din sală.
Din ce în ce mai multe opinii subliniază înlocuirea omului cu noile tehnologii, iar între job-urile eliminate de către inteligența artificială este consultanța juridică pentru că juriștii nu sînt cei mai adaptabili dintre profesioniști. Astfel este anticipată și discutată ideea conform căreia consilierii juridici și avocații vor deveni irelevanți în arhitectura sistemelor de drept și în structurile organizațiilor, avînd în vedere capacitatea sporită de asimilare a informației de către tehnologiile care integrează inteligența artificială, spre deosebire de om. Spre exemplu, compania IBM dezvoltă tehnologia AI „Watson” încă din anul 2012, astăzi oferind consultanță juridică clienților cu o acuratețe de aproximativ 75%. Totuși, cunoscînd îndeaproape branșa juriștilor, sînt de acord că, în următorii cinci ani, parte din aceștia se vor autoelimina, dezvoltarea noilor tehnologii avînd o consecință mai subtilă: lipsa de flexibilitate a unor oameni, incapacitatea acestora de a păstra agilitatea învățării unor abilitați noi denumite „deprinderi inclusive” sau „fusion skills”, pentru a înțelege modul în care funcționează inteligența artificială, inadaptarea la un mediu de lucru care se transformă în sensul colaborării constante a omului cu tehnologia atrage refuzul oamenilor adaptați de a lucra cu oameni inadaptați. Cu alte cuvinte, oamenii îi vor înlătura pe oameni și nu inteligența artificială!
Mai mult, departamentul juridic din multe organizații la nivel european este subdimensionat din punct de vedere al resurselor; sînt prea puțini oameni în raport cu volumul de muncă și bugetul este redus sau inexistent pentru achiziția unor soft-uri noi (platforme sau aplicații) care digitalizează modul de lucru al acestor profesioniști. Bugetul este de regulă alocat pentru dezvoltarea departamentelor din prima linie, precum financiar, administrativ, vînzări, achiziții sau IT, iar departamentele de suport, cum ar fi juridic, contabilitate sau resurse umane, sînt de regulă sfătuite să păstreze cadrul existent al resurselor. Toate aceste provocări sînt suprapuse peste tendința legislativă a Uniunii Europene care reglementează din ce în ce mai mult noile tehnologii, respectiv inteligența artificială în particular și riscurile de securitate cibernetică în general, iar pentru conformarea cu aceste legi organizațiile sînt obligate să cheltuiască. De altfel, Regulamentul UE privind inteligența artificială, în discuție la nivelul forului legislativ UE încă din anul 2019, este așteptat a fi adoptat în prima jumătate a anului 2023 și va deveni un standard global avînd în vedere aria extinsă de aplicare a actului normativ. Anticipînd intrarea în vigoare a Regulamentului și avînd în vedere prezența actuală a inteligenței artificiale în profesiile noastre și în viața de zi cu zi a oamenilor, conformarea cu legea nu mai poate fi amînată.
Însă euforia pe care o simt în tonul opiniei formate în jurul ChatGBT stă mai degrabă în potențialul negativ al acestui avans tehnologic și nu în beneficiul pe care îl poate aduce umanității. Scriitorul englez H.G. Wells (care a prezis că războiul de care se temea va începe în 1940, avînd o eroare de numai patru luni, al Doilea Război Mondial începînd în septembrie 1939, notează Wikipedia), scria Războiul în văzduh, o nuvelă cu idei profetice care apărea înainte ca primul avion cu reacție să fie propulsat. Teza sugerată de Wells în povestirea sa este aceea că, odată introduse avioanele de vînătoare ca instrumente de război avansate, războiul se transformă, nu mai este o chestiune de „fronturi”, ci devine o chestiune de „zone geografice”, iar părțile beligerante, indiferent care pierde sau cîștigă, vor fi sever zguduite de distrugerile sporite. H.G. Wells este de părere că cu cît sporește capacitatea distructivă a progresului, cu atît sporește și indecizia, și că finalul oricărei revoluții are ca rezultat distrugerea unei ordini sociale.
Am mai scris despre o inițiativă denumită Tech&Startups, care rezistă de ani buni în București, o întrunire în care antreprenori, investitori și oameni de business se întîlnesc în fiecare lună pentru a interacționa, liber, fără prezentări și fără o agendă prestabilită. La ultima întrevedere am avut o discuție (oarecum filosofică) cu fondatorul, care mi-a oferit o imagine de ansamblu asupra semnificației riscurilor inteligenței artificiale. În concluzia acestui articol redau acest scurt dialog:
– Adevărul este că, în interacțiunea cu inteligența artificială, nu ai nici o scuză!
– La ce te referi cînd spui „nu ai nici o scuză”?
– La a nu ști ce vrei...
Alex Gheorghe este jurist, specialist în protecția datelor și implementarea programelor de securitate cibernetică.
