Principiile BBC trebuie să fie prezente în jurnalismul românesc

Am încheiat recent un curs virtual de jurnalism radio și online, ținut sub egida revistei Timpul și a Editurii Meridiane Publishing din Iași, organizat în două serii și absolvit de 30 de cursanți.

A fost o experiență inedită nu doar pentru cursanți, marea majoritate începători în ale jurnalismului, mai ales în ale celui radio, dar și pentru mine, dat fiind că e primul curs pe Internet pe care îl țin. Formatul a fost de șase săptămîni a cîte două sesiuni pe săptămînă, fiecare de circa o oră, cu conectare prin Microsoft Teams.

Conținutul cursului a cuprins genurile de bază ale jurnalismului online și radio: știrea, depeșa, interviul și reportajul, cu incursiuni în editare de sunet, galerii de imagini, media socială și editare web. Cursul a fost unul predominant practic, cu exerciții ca scrierea de știri, realizarea de interviuri, reportaje sau galerii de imagini și s-a încheiat cu un exercițiu de echipă, care a constat în realizarea unui program de radio de știri și actualități de 15 minute.

Am insistat pe aspectul practic pentru că jurnalismul în sine este o meserie practică. Le-am spus cursanților că eu nu am studii de jurnalism, în afara „facultății” BBC, ale cărei cursuri le-am urmat timp de 17 ani, avînd de trecut examene aproape zilnic.

„Cînd m-am înscris la acest curs, sincer nu mă așteptam să am parte de atîta exercițiu, de atîta practică. Gîndul meu a fost că se va rezuma totul la teorie, ținînd cont și de condițiile create de pandemie, însă am fost plăcut surprinsă să fac eu primele mele interviuri, reportaje și chiar o emisiune radio alături de colegii mei de echipă”, scria la sfîrșitul primei serii a cursului una dintre absolvente.

„Cel mai mult mi-a plăcut că a fost pus accentul pe partea practică începînd cu primul curs cînd a trebuit să scriem o știre”, spunea una dintre absolventele seriei a doua. 

Invitați prestigioși

Dar trebuie să recunosc că acest curs nu ar fi avut nici pe departe succesul de care s-a bucurat fără aportul invitaților mei, care au împărtășit din experiența lor cursanților.

Am avut opt invitați, dintre care șase foști colegi de la BBC: Cătălin Striblea (Europa FM), Ionuț Iamandi (Radio România Actualități), Liliana Nicolae (Europa FM, Dilema Veche), Teodor Tiță (Dilema Veche), Selma Iusuf (Kiss FM, Magic FM, Dilema Veche) și Răzvan Scorțea (BBC World Service).

Pe unii dintre ei, ca Răzvan Scorțea, îi cunosc de aproape 30 de ani, iar în ce-i privește pe ceilalți cinci am contribuit la selecționarea și formarea lor ca jurnaliști.

Ceilalți doi instructori invitați au fost colegul meu Eduard Vasilică (RFI România) și studentul Daniel Rivero, absolvent al primei serii, care în seria doua a predat elemente de editare digitală, specializîndu-se în timp record.

Invitații au avut un succes instantaneu și major la cursanți.

„Cătălin are harul de a vorbi, de a împărtăși cu tine momente din cariera lui, de a te face să înțelegi și să rămîi cu informații pentru acest domeniu, într-un mod simplu, dar profund”, reacționa o absolventă a primei serii la fascinanta expunere a lui Cătălin Striblea.

„Prin prezenta vă informăm că vă faceți vinovat de a ne fi arătat ce înseamnă un jurnalist profesionist. Un alt cap de acuzare este că ne-ați introdus în tainele interviului, tehnică mediatică și nu numai, de reală complexitate”, scria un cursant al celei de-a doua serii, altfel un jurnalist cu experiență, adresîndu-se lui Cătălin Striblea.

Pe Liliana Nicolae, un cu totul alt tip de jurnalist decît Cătălin, am invitat-o să le vorbească despre reportajul radio, un gen rarisim în România, la care o consider pe Liliana numărul unu. Azi îi încîntă cu reportajele sale originale pe cititorii Dilemei Vechi.

„Ce m-a surprins, în primă instanță, a fost tonul vocii: controlat, calm, de parca le povestea unor prieteni. M-a ținut acolo de la început, pînă la final - la un moment dat am încetat să mai iau notițe. Am văzut și ascultat un om cald, sincer, empatic și profesionist”, opina o absolventă a primei serii.                                 

„M-a surprins plăcut modul prin care Liliana Nicolae percepe sunetul și cum folosește sunetul pentru a crea diferite nuanțe în funcție de context. De exemplu, la gară înregistra cum pleacă sau vine trenul, anunțurile din megafoane, atmosfera generală. De asemenea, ideea de utilizare strictă a conținutului original este provocatoare, iar arhiva de sunete adiționale este ca un bagaj pe care îl cari în spate, și îl dezvolți permanent”, spunea un alt absolvent al primei serii.

„Ionuț Iamandi m-a impresionat prin căldură și simplitate, prin naturalețea și fluiditatea cu care vorbea pe orice subiect”, era aprecierea unei absolvente a primei serii.

„Ionuț Iamandi a scos în evidență cu foarte multă competență modalități practice prin care poți deveni un jurnalist complet, etic și profesionist. A venit cu viziunea dezvoltată din propria sa carieră despre cum să ne folosim creativitatea pentru a crea un conținut atrăgător și în același timp calitativ”, comenta un alt absolvent al primei serii.

Principiile BBC

Mă opresc aici, deși aș putea să continui și cer scuze celorlalți invitați.

Ideea principală a acestui curs a fost insuflarea valorilor și a principiilor BBC, care, așa cum spunea fostul meu coleg Răzvan Scorțea, se învață în cinci minute, dar îți ia o viață ca să le aplici corect în practică.

Unul dintre aceste principii la care țin foarte mult este imparțialitatea. Un principiu simplu în teorie, nu-i așa? Dar de la teorie la practică e un drum lung. Și mi-am dat seama că nu a fost ușor pentru cursanți să se debaraseze de parti-pris-uri care pentru atîția jurnaliști din România devin o a doua natură.

La BBC am învățat că trebuie să spun cît mai mult în cît mai puține cuvinte, ceea ce am încercat să transmit cursanților.

Un alt lucru la care țin foarte mult este evitarea limbii de lemn, care, la 30 de ani de la căderea comunismului, nu a dispărut, ci a luat forme noi. Cînd am întîlnit un astfel de exemplu la cursanți, i-am întrebat: „Tu așa vorbești cu familia și prietenii?”

Radioul este probabil cea mai intimă formă de adresare mediatică, pentru că absența imaginii și exclusivitatea vocii ca mijloc de transmitere a mesajului cer un plus de naturalețe în exprimare: „Gîndește-te că vorbești cu mama ta și îi povestești ceva” – era unul dintre sfaturile pe care le-am primit la BBC.

Această naturalețe nu înseamnă familiarism, pe care l-am sesizat la unii cursanți în interviurile-exercițiu realizate de ei.

Alt lucru asupra căruia am insistat este evitarea provincialismului, care din păcate este foarte prezent în bună parte a presei de limbă română și numai din România – „Nimic mai fals decît zicala ca la noi la nimeni”, le-am spus cursanților. Românii nu sînt nici mai buni și nici mai răi, nici mai deștepți și nici mai proști decît alte popoare.

Valoarea adăugată

În sfîrșit, dar poate cel mai însemnat lucru pe care am vrut să-l transmit cursanților a fost importanța valorii adăugate în jurnalism. Nu am să uit niciodată acest principiu pe care l-am învățat de la directorul redacției române a BBC World Service (1984 – 2004), Christian Mititelu.

Pe mulți dintre noi ne exaspera pe atunci întrebarea pe care ne-o punea de fiecare dată: „de ce ne trebuie nouă asta?”, cu referire la un anumit subiect.

Este lucrul pe care am încercat să-l insuflu cursanților: nu are rost să facem un subiect numai pentru că-l fac și alții, dacă nu aducem ceva distinctiv, fie în conținut, fie în unghiul de abordare, ca să aducă ceva în plus audienței.

„Valoarea adăugată este una dintre cele mai importante idei asimilate și sper să mă ghideze de-a lungul unei posibile viitoare cariere în domeniu”, spunea o absolventă a seriei a doua.

„Am avut marea plăcere să fiu cursant al unei echipe de excepție, cea care în urmă cu ani a deservit Radio BBC”, spunea un alt absolvent, jurnalist cu o vastă experiență.

„O să pun accentul pe ceea ce consider că îi lipsește sistemului de învățămînt românesc în general, și anume mutarea accentului pe practică, de la cel actual, care este pus pe teorie. Prin urmare, cursul a fost unul preponderent de natură practică, din fericire, atît datorita d-lui Petru Clej, care are o experiență relevantă, cît și invitaților, fiecare specializat pe segmentul său”, aprecia o absolventă a primei serii.

„Exercițiile aplicative și relatările concrete ale invitaților de la fiecare sesiune au contat foarte mult pentru înțelegerea noțiunilor aplicate. Foarte bună organizare a orelor și a informațiilor prezentate și, astfel, cursul a fost cu adevărat un succes pentru noi. Ne-ați oferit un exemplu concret și profesionist de cum ar trebui să se desfășoare cursurile și în universitățile din România”, aprecia o absolventă a seriei a doua.

Experiență unică

Desigur că nu toți cei 30 de absolvenți ai cursului vor lucra ca jurnaliști. Și chiar dacă vor lucra vor constata că, din motive obiective și subiective, principiile BBC sînt uneori greu, dacă nu imposibil, de aplicat în România.

Așa cum le-am spus, experiența BBC este unică și irepetabilă. Dar principiile învățate la acest curs le pot înlesni înțelegerea profesiei de jurnalist și să îi ajute într-o viitoare carieră.

Am încheiat cursul – una dintre cele mai frumoase experiențe din cariera mea de jurnalist de 30 de ani – iar acum voi lua o pauză de reflecție.

Sînt peste 30 de candidați care mi-au trimis CV-urile pentru o nouă serie și știu că există interes și din partea altora.

E posibil să reiau această experiență într-un cadru diferit, pentru că în actualul context în care rețelele sociale au devenit dominante, în care superficialitatea, știrile false, manipularea și partizanatul tind să devină monedă curentă, principiile BBC sînt mai necesare ca oricînd.

Am ținut acest curs din dorința de împărtăși ceva din experiența și valorile însușite în cei 17 ani lucrați la BBC, pînă în 2008 cînd s-a închis redacția română.

Am găsit o audiență extrem de receptivă printre cursanții tineri și mai puțin tineri și, dacă va fi nevoie, voi reveni. 

Petru Clej este jurnalist, corespondent RFI România la Londra.