Paranoia lingvistică

Publicat în Dilema Veche nr. 913 din 7 – 13 octombrie 2021
Paranoia lingvistică jpeg

„Spotted Dick” este o prăjitură tradițională englezească, un aluat făcut din făină și untură amestecat cu fructe uscate. Denumirea, care derivă chiar din ingredientele folosite – spotted referindu-se la fructe, iar dick la aluat (cuvînt derivat de la dough), a provocat în urmă cu cîțiva ani, în 2018, o controversă măruntă (pentru unii, de-a dreptul amuzantă), cînd administratorii restaurantului destinat Palatului Parlamentului Britanic au decis să redenumească prăjitura, spunîndu-i, pudic, „Spotted Richard”, pentru că „dick” în argoul limbii engleze înseamnă și „penis”.

Povestea mi-a adus aminte de piesa lui Molière Les Précieuses ridicules, unde cele două personaje feminine se întrec una pe alta în a redenumi lucruri, oameni și atitudini, pentru a le „spăla” de „grosolănia” vulgului. De pildă, oglinda devine „Sfătuitorul de grații”, iar valeții, „Trebuincioși”. Mai mult, cele două personaje doresc să-și schimbe chiar și numele de botez, căci nu le consideră îndeajuns de nobile pentru spiritul lor elevat. Succesul satirei lui Molière, această piesă într-un singur act, a fost atît de puternic încît a dat chiar, în 1626, numele unui curent literar, La Préciosité, care avea ca țintă ironizarea metehnelor de salon ale vremurilor – folosirea în exces și în mod ridicol a eufemismelor.

„Prețioșii” erau denumiți acei oameni care inventau construcții lexicale eufemistice pentru a se feri de vulgaritate – în vocabularul lor existau cuvinte „nobile”, precum „suflet”, „ideal”, „entuziasm”, și cuvinte „triviale”, care trebuia să fie evitate, precum „écu” (monedă),  „cul de sac“ (fundătură) sau  „vomir“ (a vomita). Figurile de stil, perifrazele, metaforele și comparațiile erau folosite de fiecare dată cînd în conversație apărea referința la vreun cuvînt considerat a fi vulgar: pînă și banalul cuvînt „fotoliu” era supus eufemismelor, prețioșii spunîndu-i „comoditatea unei conversații”. Toate acestea erau, bineînțeles, apanajul unei mode de salon, unde oamenii voiau să pară niște finuți și niște eleganți ai spiritului – precum personajele nobile ale romanelor pe care le citeau, eroi cu suflet pur și aspirații înalte, care, nu-i așa, nu puteau vorbi precum oamenii de rînd. Folosirea eufemismelor le crea astfel impresia că levitează peste grosolănia maselor.

Făcînd un arc peste timp, pînă în zilele noastre, m-am întrebat dacă excesele corectitudinii politice care ajung pînă la a demoniza anumite cuvinte (inocente și fără conotații negative) nu sînt asemănătoare acelei mode, denotînd, nu de puține ori, aceeași prețiozitate ridicolă a conversațiilor de salon. De pildă, astăzi, luînd cîteva exemple din noianul de cuvinte și expresii supuse cenzurii, unele precum „Basket case”, „Long time, no see” sau „Brainstorming” sînt considerate jignitoare.

De ce? În primul caz, expresia „Basket case”, care se referă, potrivit dicționarului Merriam Webster, la „o persoană care nu mai funcționează la capacitate normală din cauza unui stres extrem, a unei suferințe emoționale sau a suprasolicitării mentale sau fizice”, a fost etichetată de detectivii corectitudinii politice drept ofensatoare pentru că, susțin aceștia, expresia ar fi apărut în 1919 în timpul primului război mondial și se referea la soldații răniți, cărora li se amputaseră picioarele și trebuia să fie deplasați într-un coș. În al doilea caz, „Long time, no see” este etichetată drept expresie cu conotații clar rasiste – spun aceiași detectivi – pentru că ironizează, în primul rînd, amerindienii, apoi emigranții chinezi, care, necunoscînd îndeajuns de bine limba engleză, vorbeau stricat. Al treilea exemplu: expresia „Brainstorming” a fost blamată pentru că ar putea aduce prejudicii de imagine persoanelor care suferă de epilepsie. Imediat ce a apărut această idee, mai multe companii din Marea Britanie au decis ca, la convocarea angajaților din diferite departamente pentru ședințele de creație, să folosească expresia „thought showers” („dușuri de gînduri“).

Totuși, chiar dacă aceste năzbîtii lingvistice sînt amuzante și seamănă foarte mult cu ifosele „prețioșilor” din secolul al XVII-lea, fondul social le conferă astăzi un statut mult mai serios – ajungîndu-se chiar pînă la cazurile în care, dacă folosești un cuvînt considerat a fi incorect politic, poți suferi consecințe grave.

Există, bineînțeles, o listă deja cunoscută de cuvinte sensibile, folosite odinioară drept peiorative clare. Ce te faci însă cînd, peste noapte, se nasc conotații negative la care nici cu gîndul nu te-ai gîndi?

Te poți ghida, bunăoară, după „limbajul inclusiv” – lingvistica corectitudinii politice – și vei descoperi că nu doar cuvinte, dar și formule de politețe, folosite pînă mai ieri într-un mod firesc, fără a fi în nici un fel peiorative, pot conține de fapt reale bombe de jignire detonate de sensibilitățile crescînde din societatea contemporană.

Potrivit unui asemenea „ghid”, elaborat de European Geosciences Union (EGU), există potențiale pericole lingvistice dacă, de pildă, la o întrunire oficială te adresezi auditoriului cu vechile formule „Stimate doamne, stimați domni” sau „Doamnelor și domnilor”, fiind de preferat variantele neutre „Stimați colegi” sau „Stimați inivitați”. Asta pentru că „limbajul de gen”, în care aloci din start rolurile pentru un bărbat și o femeie, poate constitui o jignire.

Vorbind despre limbajul de gen intrăm într-o reală vrie cînd trebuie folosite pronumele – fiind de preferat să te adresezi cuiva sau să vorbești despre cineva folosind mai degrabă numele, și nu restrictivele „el” sau „ea” – căci nu poți să știi niciodată dacă „ea” nu se consideră un „el” și viceversa. Iar dacă vrei să fii total corect politic, cel mai bine este să folosești pronumele „ei”, chiar la singular.

Totuși, în ghidul pe care l-au compus, cei de la EGU arată și toleranță: „Toată lumea face greșeli, așa că, dacă folosiți accidental pronumele greșit pentru cineva, este important să vă cereți scuze, să vă corectați și să mergeți mai departe. Vă rugăm însă să aveți grijă ca acest lucru să nu devină o obișnuință, pentru că, deși o greșeală este de înțeles, greșelile repetate sînt la fel de jignitoare precum folosirea intenționată a pronumelui greșit”.

Bineînțeles, limbajul inclusiv nu se referă doar la încurcăturile în care ne pune genul necunoscut al cuiva. De exemplu, mare grijă cînd discutăm cu sau despre o persoană cu dizabilități. Nu poți spune „dislexic”, ci „o persoană care are dislexie”. Și, în general, vorbind despre cineva cu dizabilități, trebuie evitate formule care ar implica faptul că au un statut de victimă – precum „este în cărucior cu rotile” sau chiar „suferă de...”.

În ceea ce privește egalitatea dintre bărbați și femei, e de preferat termenul „partener” atît pentru soț, cît și pentru soție. Și așa ajungem și la controversa recentă din Parlamentul European, unde s-a spus că ar fi de preferat să folosim termenul generic de „părinte” în loc de „mamă” sau „tată”.

Precauția pare a fi, de altfel, cel mai important cuvînt al zilelor noastre – căci, mergînd pe dinamitatul teren lingvistic al corectitudinii politice, nu știi niciodată cînd poți călca pe o mină.

„Corectitudinea politică este o tiranie colectivă care a izbucnit în anii 1980. Folosindu-se de ideea că nu vrei să ofensezi pe nimeni, corectitudinea politică le impune oamenilor să se poarte precum acel nebun care vrea să le facă pe plac tuturor. Și toți trebuie să ne comporte precum acel nebun! Toți trebuie să acceptăm noțiunile corectitudinii politice ca pe un adevăr. În caz contrar, vai de noi! Este aceeași mentalitate care a inspirat Inchiziția și l-a obligat pe Galileo Galilei să retracteze. Aceeași mentalitate care i-a inspirat pe naziști și a dus la Holocaust. Odată ce libera exprimare este băgată în cămașa de forță a adevărului oficial, se ajunge la nebunia care domnește în toate statele totalitare. Viața, atît cea privată, cît și cea publică, devine o șaradă golită de sens, în care prosperă iluzia și domnește teroarea” – nota filosoful Philip Atkinson într-un studiu publicat în 2020, „A Study Of Our Decline”.

Cum a ajuns totuși această corectitudine politică să-și impună, la nivel global, normele ridicole cu iz de totalitarism?

Prin populism, este de părere André Comte-Sponville, care caracterizează, în volumul de eseuri L’avenir du politiquement correct, corectitudinea politică drept un „soi ridicol de tiranie” prin care se interzice „să se mai spună ceea ce se crede adevărat, atunci cînd acest adevăr pare contrar a ceea ce s-ar dori să fie sau a ceea ce ar fi de dorit, în ochii gîndirii dominante, din punct de vedere moral sau politic. Este o confuzie între realitate și noțiunea de bine, între adevăr și valoare.” Dar – este de părere filosoful – corectitudinea politică e mai puțin vocea majorității și mai mult a unei așa-numite elite care se erijează ca atare prin impunerea unui nou soi de morală.

Cît despre limbajul corectitudinii politice, Comte-Sponville nu e de părere că este „o limbă de lemn”. Mai degrabă, o limbă de bumbac – căci bumbacul este un material moale, extrem de dificil de înghițit, care te poate sufoca, încet și în chinuri.

Foto: Les Précieuses ridicules (wikimedia commons)

p 22 WC jpg
„Noua Ideocrație” și Eterna Idiocrație
În locul pe care credința (frica de Dumnezeu) îl ocupa în sufletul individual a rămas un gol, o gaură neagră.
948 19 poza jpg
Barbara Klemm – artistul din fața fotojurnalistului
Fotojurnaliștilor le-aș spune să se concentreze pe fericirea din lume, să rămînă curioși și puternici, să lucreze constant, să fie empatici cu oamenii – însă toate acestea ar trebui să fie conectate cu talentul artistic.
2p 23 Mihail Sebastian jpg
Mihail Sebastian, trădări și accidentări
„În cultură, ca și în parlament, oamenii se înjură la tribună și se împacă la bufet.“
p 7 WC jpg jpg
A început criza alimentară globală
Pandemia de COVID-19 a scos la iveală fragilitatea și disfuncționalitatea rețelelor alimentare mondiale.
Epurări şi maculări jpeg
Consecințele nehotărîrii și iluziilor Vestului în raport cu Rusia
Dacă Vestul merge pe drumul sugerat de stînga americană, resursele rusești se vor dovedi decisive. Kremlinul va cîștiga războiul.
945 04 traducere jpg
Ar trebui Europa să oprească finanțarea războiului lui Putin?
E oare corect ca țările europene să continue să-i plătească Rusiei un miliard de euro (1,1 miliarde de dolari) pe zi pentru energie, cînd ele știu că în felul acesta finanțează un război de agresiune împotriva Ucrainei?
p 7 Hans Bergel jpg
In memoriam Hans Bergel
La 26 februarie s-a stins din viaţă, la vîrsta venerabilă de aproape 97 de ani, ardeleanul Hans Bergel, uomo universale fără pereche, personalitate care a marcat cu consecvenţă, zeci și zeci de de ani, viaţa culturală și politică atît din România, cît şi din Germania.
p 19 WC jpg
Firescul nefiresc al educației în România
Aud la răstimpuri melancolicul oftat cum că nu se mai face carte „ca pe vremuri” – vremurile fiind cele de dinainte de Revoluție.
Falimentul moral al pacifismului german jpeg
Falimentul moral al pacifismului german
Germania se îndreaptă spre o altă gravă umilire istorică, în urma căreia va petrece ani – dacă nu decenii – cerîndu-și scuze și reparînd ceea ce a făcut.
Cercuri concentrice – despre efectele războiului din Ucraina jpeg
Cercuri concentrice – despre efectele războiului din Ucraina
Conflictul din Ucraina a apărut după doi ani de vești extrem de proaste și de fake news.
De ce e detestat Macron? jpeg
De ce e detestat Macron?
Motivele invocate de francezi împotriva lui Macron se aseamănă cu cele enumerate de votanții americani care nu o sufereau pe Hillary Clinton.
De ce „tic tac” și nu „tac tic”? jpeg
De ce „tic-tac” și nu „tac-tic”?
Experimentele care implică cuvinte sau expresii inventate scot la iveală lucruri fascinante despre relația dintre limbă și minte/creier.
Ce se întîmplă dacă Germania boicotează energia rusească? jpeg
Ce se întîmplă dacă Germania boicotează energia rusească?
Oprirea imediată a importului de gaz rusesc ar reprezenta pentru Germania un cost de 0,5% pînă la 2,2% din PIB.
Subreprezentarea femeilor în politica românească: 1990 2021 jpeg
Subreprezentarea femeilor în politica românească: 1990-2021
Posibile dificultăți cu care se confruntă femeile în ascensiunea politică constau în responsabilitățile ce țin de familie, constrîngerile de timp,  standarde mai înalte privind femeile care intenționează să candideze, stereotipurile de gen, lipsa încrederii de sine, o rețea fragilă de sprijin, hărțuirea online și în social media.
Disuasiunea nucleară după Ucraina jpeg
Disuasiunea nucleară după Ucraina
Armele nucleare precise, de dimensiuni reduse, par atît de ușor utilizabile încît am ajuns să le considerăm normale.
Un colaps moral și umanitar al culturii ruse jpeg
Un colaps moral și umanitar al culturii ruse
Asistăm la o recidivă teribilă a rasismului postimperial.
„Cei doi vor fi un trup“ jpeg
Răzbunarea lui Stolîpin. La Kiev
Este o nouă formă de societate civilă, mai fragmentată, dar mai conștientă de sine, formată din grupuri de cetățeni capabili să se informeze independent, să-și construiască propriile poziții, dar mai ales să acționeze în opoziție cu statul și cu elita birocratică.
Ce înseamnă apărarea Europei? jpeg
Ce înseamnă apărarea Europei?
„Întrebarea e cine conduce lumea. Numai războiul poate decide cu adevărat.“
„Acționăm împreună pentru securizarea teritoriului NATO” – interviu cu Peer GEBAUER, ambasadorul Germaniei la București jpeg
„Acționăm împreună pentru securizarea teritoriului NATO” – interviu cu Peer GEBAUER, ambasadorul Germaniei la București
„Permiteți-mi să spun foarte clar un lucru: acesta este războiul lui Vladimir Putin. Putin a început și a dezlănțuit acest război.”
Viitorul furat al Rusiei jpeg
Viitorul furat al Rusiei
Războiul său vizează întregul sistem european, care se bizuie, mai presus de toate, pe principiul inviolabilității granițelor.
Comunicarea muzicală jpeg
Comunicarea muzicală
Muzica e cel mai bun candidat la rolul de strămoș al limbajului, cu loc între funcțiile emisferei drepte, care se relaționează cu empatia și comuniunea, nu cu competiția și divizarea.
Alegerile libertății din Ungaria jpeg
Alegerile libertății din Ungaria
În ultimii zece ani, Orbán a transformat Ungaria într-o „democrație iliberală” în care vocea sa e singura care reprezintă poporul.
Cum vindeci o traumă? jpeg
Cum vindeci o traumă?
Multe statistici trag semnale de alarmă asupra sănătății mentale la nivel global, iar întrebarea cu răspuns evident – „Suferim o traumă socială colectivă?” – naște una al cărei răspuns e departe de a fi unul clar: „Cum ne vom vindeca?”.
Despre plafonarea prețurilor sau cum revenim pe drumurile cunoscute ale tiraniei jpeg
Despre plafonarea prețurilor sau cum revenim pe drumurile cunoscute ale tiraniei
Oamenii consumă și sînt sclavii mărfurilor. Nu există o limită a consumului în afara celei oferite de preț.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.