Paranoia lingvistică

Publicat în Dilema Veche nr. 913 din 7 – 13 octombrie 2021
Paranoia lingvistică jpeg

„Spotted Dick” este o prăjitură tradițională englezească, un aluat făcut din făină și untură amestecat cu fructe uscate. Denumirea, care derivă chiar din ingredientele folosite – spotted referindu-se la fructe, iar dick la aluat (cuvînt derivat de la dough), a provocat în urmă cu cîțiva ani, în 2018, o controversă măruntă (pentru unii, de-a dreptul amuzantă), cînd administratorii restaurantului destinat Palatului Parlamentului Britanic au decis să redenumească prăjitura, spunîndu-i, pudic, „Spotted Richard”, pentru că „dick” în argoul limbii engleze înseamnă și „penis”.

Povestea mi-a adus aminte de piesa lui Molière Les Précieuses ridicules, unde cele două personaje feminine se întrec una pe alta în a redenumi lucruri, oameni și atitudini, pentru a le „spăla” de „grosolănia” vulgului. De pildă, oglinda devine „Sfătuitorul de grații”, iar valeții, „Trebuincioși”. Mai mult, cele două personaje doresc să-și schimbe chiar și numele de botez, căci nu le consideră îndeajuns de nobile pentru spiritul lor elevat. Succesul satirei lui Molière, această piesă într-un singur act, a fost atît de puternic încît a dat chiar, în 1626, numele unui curent literar, La Préciosité, care avea ca țintă ironizarea metehnelor de salon ale vremurilor – folosirea în exces și în mod ridicol a eufemismelor.

„Prețioșii” erau denumiți acei oameni care inventau construcții lexicale eufemistice pentru a se feri de vulgaritate – în vocabularul lor existau cuvinte „nobile”, precum „suflet”, „ideal”, „entuziasm”, și cuvinte „triviale”, care trebuia să fie evitate, precum „écu” (monedă),  „cul de sac“ (fundătură) sau  „vomir“ (a vomita). Figurile de stil, perifrazele, metaforele și comparațiile erau folosite de fiecare dată cînd în conversație apărea referința la vreun cuvînt considerat a fi vulgar: pînă și banalul cuvînt „fotoliu” era supus eufemismelor, prețioșii spunîndu-i „comoditatea unei conversații”. Toate acestea erau, bineînțeles, apanajul unei mode de salon, unde oamenii voiau să pară niște finuți și niște eleganți ai spiritului – precum personajele nobile ale romanelor pe care le citeau, eroi cu suflet pur și aspirații înalte, care, nu-i așa, nu puteau vorbi precum oamenii de rînd. Folosirea eufemismelor le crea astfel impresia că levitează peste grosolănia maselor.

Făcînd un arc peste timp, pînă în zilele noastre, m-am întrebat dacă excesele corectitudinii politice care ajung pînă la a demoniza anumite cuvinte (inocente și fără conotații negative) nu sînt asemănătoare acelei mode, denotînd, nu de puține ori, aceeași prețiozitate ridicolă a conversațiilor de salon. De pildă, astăzi, luînd cîteva exemple din noianul de cuvinte și expresii supuse cenzurii, unele precum „Basket case”, „Long time, no see” sau „Brainstorming” sînt considerate jignitoare.

De ce? În primul caz, expresia „Basket case”, care se referă, potrivit dicționarului Merriam Webster, la „o persoană care nu mai funcționează la capacitate normală din cauza unui stres extrem, a unei suferințe emoționale sau a suprasolicitării mentale sau fizice”, a fost etichetată de detectivii corectitudinii politice drept ofensatoare pentru că, susțin aceștia, expresia ar fi apărut în 1919 în timpul primului război mondial și se referea la soldații răniți, cărora li se amputaseră picioarele și trebuia să fie deplasați într-un coș. În al doilea caz, „Long time, no see” este etichetată drept expresie cu conotații clar rasiste – spun aceiași detectivi – pentru că ironizează, în primul rînd, amerindienii, apoi emigranții chinezi, care, necunoscînd îndeajuns de bine limba engleză, vorbeau stricat. Al treilea exemplu: expresia „Brainstorming” a fost blamată pentru că ar putea aduce prejudicii de imagine persoanelor care suferă de epilepsie. Imediat ce a apărut această idee, mai multe companii din Marea Britanie au decis ca, la convocarea angajaților din diferite departamente pentru ședințele de creație, să folosească expresia „thought showers” („dușuri de gînduri“).

Totuși, chiar dacă aceste năzbîtii lingvistice sînt amuzante și seamănă foarte mult cu ifosele „prețioșilor” din secolul al XVII-lea, fondul social le conferă astăzi un statut mult mai serios – ajungîndu-se chiar pînă la cazurile în care, dacă folosești un cuvînt considerat a fi incorect politic, poți suferi consecințe grave.

Există, bineînțeles, o listă deja cunoscută de cuvinte sensibile, folosite odinioară drept peiorative clare. Ce te faci însă cînd, peste noapte, se nasc conotații negative la care nici cu gîndul nu te-ai gîndi?

Te poți ghida, bunăoară, după „limbajul inclusiv” – lingvistica corectitudinii politice – și vei descoperi că nu doar cuvinte, dar și formule de politețe, folosite pînă mai ieri într-un mod firesc, fără a fi în nici un fel peiorative, pot conține de fapt reale bombe de jignire detonate de sensibilitățile crescînde din societatea contemporană.

Potrivit unui asemenea „ghid”, elaborat de European Geosciences Union (EGU), există potențiale pericole lingvistice dacă, de pildă, la o întrunire oficială te adresezi auditoriului cu vechile formule „Stimate doamne, stimați domni” sau „Doamnelor și domnilor”, fiind de preferat variantele neutre „Stimați colegi” sau „Stimați inivitați”. Asta pentru că „limbajul de gen”, în care aloci din start rolurile pentru un bărbat și o femeie, poate constitui o jignire.

Vorbind despre limbajul de gen intrăm într-o reală vrie cînd trebuie folosite pronumele – fiind de preferat să te adresezi cuiva sau să vorbești despre cineva folosind mai degrabă numele, și nu restrictivele „el” sau „ea” – căci nu poți să știi niciodată dacă „ea” nu se consideră un „el” și viceversa. Iar dacă vrei să fii total corect politic, cel mai bine este să folosești pronumele „ei”, chiar la singular.

Totuși, în ghidul pe care l-au compus, cei de la EGU arată și toleranță: „Toată lumea face greșeli, așa că, dacă folosiți accidental pronumele greșit pentru cineva, este important să vă cereți scuze, să vă corectați și să mergeți mai departe. Vă rugăm însă să aveți grijă ca acest lucru să nu devină o obișnuință, pentru că, deși o greșeală este de înțeles, greșelile repetate sînt la fel de jignitoare precum folosirea intenționată a pronumelui greșit”.

Bineînțeles, limbajul inclusiv nu se referă doar la încurcăturile în care ne pune genul necunoscut al cuiva. De exemplu, mare grijă cînd discutăm cu sau despre o persoană cu dizabilități. Nu poți spune „dislexic”, ci „o persoană care are dislexie”. Și, în general, vorbind despre cineva cu dizabilități, trebuie evitate formule care ar implica faptul că au un statut de victimă – precum „este în cărucior cu rotile” sau chiar „suferă de...”.

În ceea ce privește egalitatea dintre bărbați și femei, e de preferat termenul „partener” atît pentru soț, cît și pentru soție. Și așa ajungem și la controversa recentă din Parlamentul European, unde s-a spus că ar fi de preferat să folosim termenul generic de „părinte” în loc de „mamă” sau „tată”.

Precauția pare a fi, de altfel, cel mai important cuvînt al zilelor noastre – căci, mergînd pe dinamitatul teren lingvistic al corectitudinii politice, nu știi niciodată cînd poți călca pe o mină.

„Corectitudinea politică este o tiranie colectivă care a izbucnit în anii 1980. Folosindu-se de ideea că nu vrei să ofensezi pe nimeni, corectitudinea politică le impune oamenilor să se poarte precum acel nebun care vrea să le facă pe plac tuturor. Și toți trebuie să ne comporte precum acel nebun! Toți trebuie să acceptăm noțiunile corectitudinii politice ca pe un adevăr. În caz contrar, vai de noi! Este aceeași mentalitate care a inspirat Inchiziția și l-a obligat pe Galileo Galilei să retracteze. Aceeași mentalitate care i-a inspirat pe naziști și a dus la Holocaust. Odată ce libera exprimare este băgată în cămașa de forță a adevărului oficial, se ajunge la nebunia care domnește în toate statele totalitare. Viața, atît cea privată, cît și cea publică, devine o șaradă golită de sens, în care prosperă iluzia și domnește teroarea” – nota filosoful Philip Atkinson într-un studiu publicat în 2020, „A Study Of Our Decline”.

Cum a ajuns totuși această corectitudine politică să-și impună, la nivel global, normele ridicole cu iz de totalitarism?

Prin populism, este de părere André Comte-Sponville, care caracterizează, în volumul de eseuri L’avenir du politiquement correct, corectitudinea politică drept un „soi ridicol de tiranie” prin care se interzice „să se mai spună ceea ce se crede adevărat, atunci cînd acest adevăr pare contrar a ceea ce s-ar dori să fie sau a ceea ce ar fi de dorit, în ochii gîndirii dominante, din punct de vedere moral sau politic. Este o confuzie între realitate și noțiunea de bine, între adevăr și valoare.” Dar – este de părere filosoful – corectitudinea politică e mai puțin vocea majorității și mai mult a unei așa-numite elite care se erijează ca atare prin impunerea unui nou soi de morală.

Cît despre limbajul corectitudinii politice, Comte-Sponville nu e de părere că este „o limbă de lemn”. Mai degrabă, o limbă de bumbac – căci bumbacul este un material moale, extrem de dificil de înghițit, care te poate sufoca, încet și în chinuri.

Foto: Les Précieuses ridicules (wikimedia commons)

image png
Ceasurile organismelor
Majoritatea organismelor vii au astfel de ritmuri sincronizate cu o durată de aproximativ 24 de ore, cea a unei zile pe Pămînt.
image png
Scrierea și scrisul
Cînd unii «intelectuali» catadicsesc (nu catadixesc!) să scrie cîteva rînduri, îți pui mîinile în cap! Dixi!...”
p 22 la Necsulescu jpg
Mama, între Leagăn și Lege
Cu alte cuvinte, a seta o limită fermă și apoi a putea fi alături de copil în stările lui de revoltă, furie și neputință în timp ce asimilează limita.
image png
De la supă la politică
Anul trecut, o investigație jurnalistică a WELT a scos la iveală țelul principal al asociației: acela de a se transforma într-un partid politic.
p 22 jpg
Limba trădătoare
Și, cu toate acestea, ce capacitate formidabilă au de a distruge vieți…”.
image png
Casă bună
Însă, de bună seamă, pe vremea lui Socrate, și casele erau mai... reziliente, și timpul avea mai multă răbdare...
p 22 Radu Paraschivescu WC jpg
Radu Paraschivescu. Portret sumar
Cărţile lui Radu Paraschivescu sînt mărturia unei curiozităţi insaţiabile, a unui umor inefabil şi a unei verve torenţiale.
p 22 WC jpg
„Trecutul e o țară străină“
Ethos creștin? Indiferent de explicație, gestul este de o noblețe spirituală pe care ar trebui să o invidiem de-a dreptul.
image png
Cînd trădarea e familiară
Filmul devine astfel o restituire simbolică pentru experiențele trăite.
p 7 coperta 1 jpg
Sfîrșitul visului african
Începutul „oficial” al Françafrique e considerat anul 1962, cînd Charles de Gaulle l-a însărcinat pe Jacques Foccart, întemeietorul unei firme de import-export de succes, cu coordonarea politicii africane a Franței.
p 22 la Gherghina WC jpg
Cabinetul de curiozități al evoluției
În ciuda spectaculoasei diversități a organismelor vii, evoluția a făcut ca, prin înrudirea lor, acestea să se asemene ramurilor unui singur arbore.
image png
Sofisme combinate
Și în cazul comunicării interpersonale, distincția dintre „public” și „privat” contează.
fbman png
Testul omului-facebook
Dar să identificăm oamenii-facebook din lumea noastră și să îi tratăm ca atare, încă mai putem.
image png
Încăpățînare discursivă
Altminteri, cînd politicienii nu-și înțeleg misiunea, cheltuindu-și energia în dispute stupide și inutile, rezultatul poate fi ușor de ghicit.
1031 22 23 jpg
O lume schizoidă
Laura Carmen Cuțitaru este conferențiar la Literele ieșene, specializată în lingvistică americană.
the running man jpg
Arta figurativă și teoria recapitulării
Totodată, ambele dezvăluie peisaje unice, de o frumusețe nemaiîntîlnită.
image png
Dezamăgirea ca „dezvrăjire”
Este o deșteptare amară, dar deșteptare. Ni se pare că ni s-a luat un solz de pe ochi.
image png
De ce 2 și nu 1
Ajunși în acest ultim punct, tot ceea ce putem, așadar, conștientiza e că nu sîntem niciodată 1, ci 2, că nu sîntem niciodată singuri
image png
Oglinzile sparte ale organismelor
Astfel, poate că natura se repetă, dar nu vrea mereu să spună același lucru.
image png
Topografia iertării
Uneori, poate să apară efectul iertării de sine pentru neputința de a ierta pe alții din afară.
p 23 WC jpg
Etică și igienă
Revenind acum la psihologie și experimente, Arie Bos notează că „acolo unde miroase a substanțe de igienă, oamenii se comportă mai sociabil și mai generos”.
p 21 Viktor E  Frankl WC jpg
Pustiul refuzat
Nimic de adăugat, nimic de comentat.
p 22 jpg
Contradicțiile dreptului proprietății intelectuale
Ce înseamnă, mai exact, forma radicală a ideii? Înseamnă forma simplificată și agresivă a ideii.
p 7 LibertÔÇÜ 6 jpg
Dreptate pentru vînzătorii stradali
Comerțul stradal e o activitate economică legitimă prin care își cîștigă existența milioane de oameni.

Parteneri

Capitoliu SUA FOTO Shutterstock jpg
Istoricul care a prezis o criză politică în SUA, despre protestele din Los Angeles: „Istoria s-a accelerat”
În urmă cu 15 ani, în mijlocul primului mandat al lui Barack Obama, pe fondul ascensiunii rapide a rețelelor de socializare și al unei redresări lente după criza financiară, un profesor de la Universitatea din Connecticut lansa un avertisment: SUA se îndreaptă spre un deceniu de instabilitate.
image png
Artiștii din Generația de Aur ce și-au ținut povestea de dragoste secretă, timp de 55 de ani. De ce nu s-au căsătorit: „Era femeia perfectă”
O nouă poveste imensă de iubire între doi artiști iubiți de români iese la iveală. Gheorghe Turda (74 de ani) a povestit, pentru Playtech Știri, că a avut sentimente puternice pentru Elena Merișoreanu (75 de ani) în tinerețe.
spital pacient operatie jpeg
Medicina de război în România anului 2025: copii operați fără un diagnostic clar
Într-un spital din România, mulți copii ajung să suporte intervenții chirurgicale inutile. Medicii sunt nevoiți să meargă pe bâjbâite, doar cu suspiciuni de diagnostic, din cauza lipsei de suport imagistic. Criza de radiologi se menține în toată țara.
Restaurant - prieteni la masa - mancare - telefon - socializare FOTO Shutterstock
Peștele pe care italienii îl consumă aproape zilnic. Este alimentul perfect pentru longevitate
Deja nu mai este un secret pentru nimeni faptul că dieta are un rol crucial pentru sănătatea noastră. Iar acest lucru nu se vede numai în greutatea corporală, ci și în speranța de viață.
Închisoare Rusia FOTO Shutterstock jpg
Activistele anti-Putin care lucrează în umbră: „Sunt pregătită să fiu inclusă pe lista teroriștilor”
Acoliții lui Vladimir Putin îi interzic cărțile, aparatul de securitate i-a anulat pașaportul, iar spionii lui par siguri că o vor strivi, relatează Daily Beast.
animale de companie jpg
Generația care evită să zboare de grija animalelor de companie
O bună parte din Generația Z evită să zboare din cauza animalelor lor de companie, preferând să rămână acasă cu acestea decât să plece în vacanță, potrivit unui sondaj realizat de TrustedHousesitters!
shutterstock 1920051233 jpg
Coriandrul, de ajutor în tulburările digestive. Cum poate fi consumat și ce spun medicii
Coriandrul este o plantă aromatică folosită atât ca mirodenie, cât şi ca plantă medicinală. Utilizat în scop terapeutic, poate contribui la detoxifierea organismului, susţinerea sistemului imunitar şi îmbunătăţirea sănătăţii generale.
retezat foto lucian ignat
Ținuturile zăpezii din România sfidează canicula. Unde se află cele mai răcoroase atracții turistice
Câteva locuri din România se pregătesc să înfrunte temperaturile ridicate ale verii, păstrându-și prospețimea care le-a făcut faimoase. Sunt atracțiile turistice cele mai răcoroase ale României, accesibile în special în sezonul estival.
Rachete rusesti iskander FOTO EPA
Rusia, între frică și eșec. Ce spune un general român despre reala amenințare de la Răsărit
Care e adevărata Rusie: cea umilită de ucraineni sau cea care bagă spaima în europeni și determină NATO să își dubleze bugetul. Fost șef al Statului Major General al Armatei Române, generalul Ștefan Dănilă răspunde, pentru „Adevărul”, la această dilemă.