„Nu există libertate fără logică și fără risc“ – interviu cu Andrei VIERU

Simona PREDA, Andrei VIERU
Publicat în Dilema Veche nr. 918 din 11 – 17 noiembrie 2021
„Nu există libertate fără logică și fără risc“ – interviu cu Andrei VIERU jpeg

Cartea dumneavoastră Elogiul frontierelor. Mic tratat de libertate (Humanitas, 2021) e o carte cu argumente și idei foarte profunde și, cu toate acestea, se citește ușor. Cum ați reușit?

Punîndu-mă în pielea cititorului. Am vrut ca textul să fie cît mai clar și cît mai puțin stufos. Am încercat să-mi prezint ideile într-o formă cît mai lesne inteligibilă. Am simplificat expunerea la maximum ori de cîte ori am putut s-o fac fără pierderi semnificative. Nici măcar n-a fost prea greu, pentru că ideile cărții sînt ele însele destul de simple. Să ajungi la idei relevante și totodată simple e, trebuie s-o recunosc, mai mult o chestie de noroc. Convingerea mea e că atunci cînd îți pică niște fise, n-ai de fapt nici un merit! În carte alternează pasaje scrise pe un ton obiectiv cu pasaje scrise pe un ton de pamflet (pe care, ce-i drept, mi-a fost cel mai greu să-l țin sub control).

Un elogiu al frontierelor: se simte în titlu tenta incorectă politic care, pe măsură ce citim cartea, devine certitudine. De ce ați ales așa?

Întîi de toate, fiindcă nu repet ca un papagal tezele ideologiei oficiale. Dimpotrivă, arăt cu degetul dacă nu toate, atunci principalele ei erori, principalele ei nerozii. Cred că sînt primul care a observat cel puțin una dintre aceste nerozii. Deși nu e nici pe departe o culegere de butade, cartea mea conține totuși cîteva „poante”. Or, butadele, ironia, umorul sînt acum aproape prin definiție incorecte politic. Corectitudinea politică nu numai că ia orice prostie în serios, dar devine din ce în ce mai evident că socotește ironia și rîsul drept delicte.

Titlul pare că se află într-o surprinzătoare contradicție cu subtitlul...

Doar la prima vedere. Simbolic, imagistic vorbind, doar cînd te afli într-un punct de frontieră ești liber să alegi încotro s-o apuci. La sfîrșitul filmului The Pilgrim, Charlie Chaplin, aflat la frontiera dintre Mexic și SUA, ezită între cele două țări. Are libertatea alegerii și nu prea știe ce să facă cu ea. Dacă s-ar fi aflat în Mexic sau în SUA și nu la granița dintre ele nu ar mai fi putut alege; alegerea ar fi fost deja făcută. Or, nu poți face de două ori aceeași alegere în aceeași etapă. Poți cel mult să aștepți următoarea ocazie să te afli într-un punct de frontieră, adică în situația de a lua o hotărîre. (Gabriel Liiceanu remarcă, în Despre limită, că „a hotărî” vine de la „hotar”.) Frontierele astea sînt însă arareori geografice. De cele mai multe ori sînt în mintea fiecăruia.

Așadar: frontiera ca materie primă, condiție și fundament al libertății, nu? Cum se construiește libertatea?

Libertatea are nevoie de gîndire, iar gîndirea are nevoie de logică. Logica, la rîndul ei, ne spune că orice are pe lumea asta un preț. În ciuda ideologiei oficiale de azi, gratis nu e nimic. Acum să numești sau nu sacrificiu prețul plătit pentru învățarea libertății rămîne o chestiune de gust literar. Ce mă interesează să subliniez, de fapt, e că libertate fără logică și fără risc nu poate exista. Dar logica și riscul presupun confruntarea unor limite și frontiere. Fără logică și fără curaj, nu ai libertate. Ai doar anomie și licență.

Spuneți că omul e liber cînd se află „într-un punct de echilibru în mijlocul unui haos de necesități, de posibilități, de imposibilități și de contingențe”. Mă surprinde, pare foarte constrîngător. În ce relație se află libertatea cu destinul?

Unii țin la libertate, alții nu. Printre cei care nu țin, unii sînt indiferenți la ea (asta se vede în situații concrete, în care acordă prioritate altor valori, de exemplu securității personale), alții de-a dreptul o detestă. Detestăm libertatea dintr-un motiv foarte simplu: libertatea presupune incertitudine. Dacă urăști ambiguitatea și incertitudinea, e foarte probabil să urăști și libertatea. Din perspectivă logică, libertatea și incertitudinea pot fi tratate în aceiași termeni. Deci da, libertatea e o înclinație destinală. Acestea fiind spuse, viața omului trece prin diferite etape. Cînd, în tinerețe, participa la revoltele studenților, Coriolan Drăgănescu era un iubitor de libertate. Ulterior, a devenit inspector de poliție, adică securist. Cunosc și eu tineri care au avut curajul fizic să înfrunte, pe 21 decembrie, tancurile lui Ceaușescu și care, 20-30 de ani mai tîrziu, și-au găsit o vocație de cenzori, s-au înrolat în Poliția Gîndirii. Se pare că pe măsură ce îmbătrînești nevoia de securitate începe să înăbușe nevoia de libertate.

Așadar, nu oricînd și nu oricine are nevoie de libertate? Ce ne facem, de exemplu, cu creatorii?

Creatorii au nevoie de libertate, așa cum au nevoie și de constrîngeri. E, de altfel, cazul oricărui om. Din punctul ăsta de vedere, nu există o deosebire esențială. Dacă n-am avea și unele constrîngeri, am avea nu libertate, ci anomie. Creatorii sînt, poate, în mai mare măsură amatori de ambiguitate, dar dacă de ambiguitate n-ar fi doritor și amatorul de artă, creatorii n-ar avea public. Apropo: cînd Corectitudinea Politică (CP) le-a permis artiștilor să facă în plan estetic orice și în plan ideologic nimic, arta a cam dispărut.

Vorbind despre Corectitudinea Politică, afirmați că e ideologie totalitară și, de aceea, absolut incoerentă. CP-ul e, de fapt, un fenomen impus de realitatea recentă sau, dimpotrivă, e vorba de o impunere ideologică asupra realității? 

Corectitudinea Politică, la fel ca orice ideologie de tip totalitar, a căpătat o existență autonomă. Așa cum și mijloacele care devin scop în sine capătă o existență autonomă, independentă de scopurile inițiale. Totuși, chiar și în totalitarism, nu avem de-a face doar cu ideologii, ci și cu oameni în carne și oase. Întrebarea e: cum funcționează gîndirea oamenilor, fie ei artiști sau birocrați? Pornește de la realitate spre ideologie sau dinspre ideologie spre realitate? Răspunsul e în carte.

Nu am numărat de cîte ori apare în carte cuvîntul frontieră – cu variantele sale limită, hotar, graniță etc. –, dar sînt convinsă că apare de cel puțin cîteva zeci de ori. De ce ați ales să operați cu acest termen?

Folosesc în cartea mea toate sinonimele pe care le pomeniți: frontieră, hotar, graniță sau limită. Frontieră și limită sînt în topologie termeni tehnici. Îi folosesc ori de cîte ori ceea ce afirm se poate înțelege și în termeni de specialitate. Deși cartea mea e scrisă într-un fel care să nu-i pretindă cititorului nici un fel de cunoștințe de logică sau topologie. Cartea mea se adresează intuiției și uneori văzului său. Cititorul nu doar e ajutat să-mi înțeleagă ideile, ci să le și vizualizeze de-a dreptul.

p 22 elogiul frontierelor coperta jpg jpeg

Este de la sine înțeles că orice proiect comun, colectiv, poate derapa în totalitarisme, utopii sau chiar delir? Proiectele comune le anulează automat pe cele individuale?

De ce spuneți „utopii sau chiar delir“? Nu sînt sistemele utopice forme de delir? Nu știu dacă vă referiți la proiectul societății multiculturale. Fiindcă unele culturi presupuse a conviețui în sînul uneia și aceleiași societăți sînt de fapt incompatibile, statul e nevoit să-și asume un tot mai important rol de mediator (sau, mai cinstit spus, de jandarm). Asta conduce la hipertrofia statului și a instituțiilor sale. De aici pînă la un stat autoritar sau chiar totalitar nu sînt foarte mulți pași.

Afirmați că democrația nu are, structural, mijloace să se opună totalitarismului? E o idee foarte bulversantă pentru cei mai mulți dintre noi…

De ce o spun? Pur și simplu, pentru că totalitarismul e un caz particular de democrație. Am crezut o vreme că ideea asta îmi aparține. Pînă cînd mi-am dat seama că îmi aparține doar o parte din argumentație. Ideea că totalitarismul e un caz particular de democrație o dezvoltă, strălucit, Jacob L. Talmon în cartea sa The Origins of Totalitarian Democracy. Este, după mine, cea mai importantă carte despre totalitarism scrisă în secolul XX. Din păcate, încă nu a fost tradusă în limba română. Dar există la ora actuală un proiect în acest sens al Centrului pentru Studii de Drept Natural și de Analiză Normativă, sub egida căruia mi-am scris cartea.

Îl contraziceți pe Rousseau. Spuneți că e evident că omul nu se naște liber. La ce vă referiți mai exact?

Nu poți spune că e liber un prunc care încă mai cade la fiecare pas atunci cînd învață să meargă în poziție verticală. De altfel, libertatea presupune o anume verticalitate. Aș remarca, în treacăt, că tocmai învățînd, întîrzii procesele de îmbătrînire, cele care te fac excesiv de atașat de propriul buric și de securitatea acestuia. Afirm că libertatea se-nvață și se exersează.

Cum ar trebui să se raporteze omul la libertatea sa interioară?

Libertatea interioară ca atitudine e una din cele aproximativ două sute de accepții ale cuvîntului libertate evocate de Isaiah Berlin în cele patru eseuri ale sale consacrate acestei teme. Mi-e teamă că „libertatea interioară“ e de multe ori un spațiu imaginar în care credem că ne putem refugia atunci cînd toate celelalte 199 de forme de libertate sînt pierdute sau strivite.

Asta mă face să mă întreb cît de intuitivă e legătura dintre ceea ce are omul mai specific (anume, individualitatea sa) și libertatea de care e capabil. Individualitatea și libertatea se co-implică? De ce individualitatea nu aduce libertate?

Individualitatea aduce libertate, dar nu de una singură. Ar fi o iluzie să credem contrariul. De unul singur, individualismul aduce nu libertate, ci anomie. E drept că multă lume confundă libertatea cu anomia.

„Cînd ești liber, îmbătrînești mai frumos și mai lent” – cum știi, ca om, că ai atins libertatea?

O afli în timp, pe măsură ce te apropii de această frontieră pe care o numim libertate. Înclin să cred că da, în acest caz a ști e echivalentul lui a simți. Libertatea e un concept logic, rațional, dar asta nu înseamnă neapărat că libertatea se obține pe cale strict logică sau rațională.

Cînd vă simțiți mai liber – cînd interpretați Bach sau Scriabin?

Mă simt la fel de liber. Doar că în muzica lui Scriabin, șoaptele libertății se aud mai distinct. Rigoare, însă, au amîndoi aproape în egală măsură. Vorbesc atît de rigoare arhitecturală, cît și de rigoarea emoțională de amănunt. Știți de unde derivă aceasta din urmă? Din ceea ce pomeneam la începutul conversației că ar face posibilă însăși construcția libertății: gîndirea, în cazul ăsta gîndirea muzicală, înlănțuirile de armonii.

a consemnat Simona PREDA

p 22 jpg
Împotriva organizării de către licee a admiterii pentru clasa a IX-a
Ce tip de lume este aceea în care se întîmplă asta? Este ceva mai mult decît medieval, este un fapt primitiv și rău, atroce.
980 22 L Cutitaru  jpg
Ești cum scrii?
Așa că subiectul acestui text, scrisul de mînă, destinat mai degrabă a amuza decît a informa, va fi dezvoltat într-o mică serie, în lunile următoare.
p 21 Pierre Nora WC jpg
„Monsieur notă-de-subsol“ face istorie
Nașterea revistei Nouvelle Revue Française a avut loc în timpul unei încrîncenate lupte culturale.
caderea unui dictator jpg
„Cine a tras în noi după 22”? Singura teorie logică și bazată pe dovezi - o discuție cu Andrei Ursu -
Sînt oameni care au fost eroi în mod real și cărora li s-a băgat în cap că de fapt au fost niște unii care nu știau ce fac pe acolo și, în același timp, securiștii, care au pensii speciale, sînt eroizați.
p 22 Taormina WC jpg
Luminile și parcările Taorminei
Și să nu uitam că sîntem colonii Romei la gurile Dunării, printre atîția barbari... am pătimit destule... deve avere importanza in qualche modo”.
p 23 WC jpg
Criptomonedele nu sînt bani
Criptomonedele nu sînt bani, sînt o iluzie a unei lumi care-și caută noi căi acum în noua eră a informaticii și informației.
P G  Lowery Sideshow Band jpg
Se caută un cuvînt
Cohorte de îngeri... roiuri, stoluri, puzderie, cete, alaiuri... îți trebuie o mulțime de substantive colective ca să-l alegi pe cel mai potrivit ideii de „grup”.
973 22 Iulia Marin jpeg
De ce Bach?
Doar ecourile unui Du schaffst das m-au ajutat să pot duce piesele la final. Însă în acea zi, nu cred că Johann Sebastian Bach a ajutat multora.
p 23 Lewis Carroll WC jpg
Efemeridele lingvistice
O atitudine normală, veți zice. Poți pretinde drepturi asupra vocabularului?
p 22  James Cooke Brown WC jpg
Dreptul asupra limbii
Vladimir Putin poate, de fapt, să declare că limba rusă e proprietatea sa personală, consecințele legale ale unei astfel de pretenții sînt nule.
RoAlert jpg
Societatea de consum emoțional
De cîte ori ar trebui să sune telefoanele oamenilor într-o zi? Și apoi ce se va mai adăuga pe lista Ro-Alert?
p 22 Nagit WC jpg
Nagîț de pui
Etimologiile acestea „raționale”, dar false nu reflectă simple asocieri formale și sonore între cuvinte.
p 7 FED WC jpg
E inflația, prostule!
Întrucît Sistemul Federal de Rezerve al SUA (FED) a majorat recent rata-țintă a dobînzii, s-ar putea ca inflația să încetinească spre sfîrșitul anului în curs.
Florin Stoian 10 jpg
„Am transformat Oltenia de sub Munte într-un brand” – interviu cu geologul Florin STOICAN
„Mai întîi, trebuie să spun că rețeaua internațională a Geoparcurilor UNESCO a ajuns acum la 177 de geoparcuri din 46 de țări și există un interes atît de mare pentru alte geoparcuri, încît UNESCO a limitat numărul anual de aplicații la maximum 20 și maximum două/țară.”
p 7 WC jpg
Periculoasa alunecare spre violență a Americii
Teoriile conspiraționiste de extremă dreapta ale „statului paralel” și minciunile partidului republican despre alegerile măsluite au același țel comun: să conteste legitimitatea statului.
959 22 LCCutitarupng jpg
A texta, textare, textor & texteză
Lucrări și cărți întregi încep tot mai des să aibă ca subiect această dezvoltare adusă de inventarea computerului. Încotro va merge texteza și unde va ajunge reprezintă o chestiune care, nu mă îndoiesc, va depăși imaginația noastră din prezent.
p 7 WC jpg
America și provocarea chineză
America trebuie de asemenea să-și sporească participarea la actualele instituții internaționale pe care le-a creat și să le dezvolte pentru a stabili standarde și a gestiona interdependența.
p 19 jpg
Hîrtia, ecranul și cititul
Cum rămîne cu argumentele „emoționale” ale unui cititor care nu se poate „debarasa” de cartea tipărită?
p 7 WC jpg
Căderea lui Boris Johnson – și a noastră
În ziua de azi, personal este realmente politic: eșecurile personale sînt ipso facto eșecuri politice.
p 23 ExpoziLŤia Columbian¦â, Chicago, 1893 WC jpg
Ierusalimul de ipsos – Expoziția Mondială de la Chicago, 1893
La Chicago, în 1893, un oraş ideal întreg s-a pogorît pe harta oraşului, condiţionat de sit şi de cultura albă, creştină, „falocentrică” şi „elitistă” care domina acel moment.
p 7 Thyssen Krupp, Essen, Germania WC jpg
Războiul lui Putin și modelul economic german
Va supraviețui oare modelul economic german războiului purtat de președintele rus Vladimir Putin împotriva Ucrainei?
p 2 WC jpg
Tocăniță de vin
Numite, în engleză, SOT („slips-of-the-tongue”), greșelile de vorbire care se fac involuntar, de obicei din grabă sau sub imperiul emoțiilor, sînt studiate de o parte a lingvisticii cognitiviste americane cu scopul de a descifra tiparele fonologice mentale.
p 22 WC jpg
„Noua Ideocrație” și Eterna Idiocrație
În locul pe care credința (frica de Dumnezeu) îl ocupa în sufletul individual a rămas un gol, o gaură neagră.
948 19 poza jpg
Barbara Klemm – artistul din fața fotojurnalistului
Fotojurnaliștilor le-aș spune să se concentreze pe fericirea din lume, să rămînă curioși și puternici, să lucreze constant, să fie empatici cu oamenii – însă toate acestea ar trebui să fie conectate cu talentul artistic.

Adevarul.ro

image
Cum va fi vremea în ultima lună de iarnă. Care e recordul de ger năprasnic în România
Temperaturi foarte scăzute sau maxime termice neobişnuite s-au consemnat, de-a lungul timpului, în luna februarie. Recordul de ger a fost bătut la data de 10 februarie 1929, când la Vf.Omu s-au înregistrat minus 38 grade Celsius.
image
Patru lucruri în care se măsoară cu adevărat fericirea. Ce spune un profesor de la Harvard
Dr. Sanjiv Chopra, profesor la Harvard, a explicat de ce 20 de milioane de dolari câștigați la loto nu te fac fericit pe termen lung și care ar fi cele cinci lucruri care ar ajuta cu adevărat pentru a obține această stare.
image
Şi-a ucis cea mai bună prietenă din dorinţa de a fi mamă. Cele două femei se cunoscuseră la biserică
Crima haluncinantă, comisă de o femeie din Texas a uimit o lume întreagă. Aceasta şi-a omorât cu sânge rece cea mai bună prietenă, pe care o cunoştea de mai bine de un deceniu. Totul pentru a-i fura copilul.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.