Motivul nemărturisit al izolării

Publicat în Dilema Veche nr. 843 din 4 - 10 iunie 2020
Motivul nemărturisit al izolării jpeg

Pandemia COVID-19 este prima criză globală majoră din istoria umanității care a fost abordată ca o problemă matematică; politicile publice formulate au reprezentat, pentru guverne, soluția unei serii de ecuații diferențiale. Cu excepția cîtorva devianți – printre care, firește, și președintele SUA Donald Trump –, cei mai mulți lideri politici i-au cedat „științei”, fără preget, întîietatea, pentru a combate virusul. Cel mai grăitor exemplu a fost schimbarea bruscă de strategie a guvernului Marii Britanii, pe 23 martie, spre o politică de izolare drastică, în urma unei previziuni de coșmar a cercetătorilor de la Imperial College London potrivit căreia, în lipsa luării de măsuri, cifra deceselor ar ajunge la 550.000.

Un astfel de model reprezintă abordarea științifică corectă, atunci cînd situația nu permite experimentarea. Poți testa un nou medicament expunînd două grupuri de șobolani de laborator unor condiții identice, cu excepția medicamentului administrat – sau administrîndu-l unor pacienți umani aleși aleatoriu, în cadrul unor teste clinice.

Dar nu poți contamina intenționat o populație umană cu un virus, pentru a-i testa efectele, chiar dacă unii medici ai lagărelor de concentrare naziste au făcut-o. În schimb, oamenii de știință se folosesc de cunoștințele pe care le au despre un agent patogen pentru a modela un pattern de răspîndire a bolii și a stabili astfel ce măsuri de politici publice vor reuși să îl modifice.

843 16 sir ronald ross 2 1 jpg jpeg

Modelarea predictivă a fost inventată în timpul malariei, cu mai bine de un secol în urmă, de Ronald Ross, un medic englez aproape uitat. Într-o carte fascinantă apărută anul acesta, matematicianul și epidemiologul Adam Kucharski ne arată cum Ross a descoperit pentru prima dată că țînțarul este transmițătorul bolii, cu ajutorul experimentelor pe păsări. Pornind de la acest fapt, el a elaborat un model predictiv al transmiterii malariei, standardizat mai tîrziu ca modelul SIR (Susceptible, Infected, Recovered / Predispus, Infectat, Vindecat) al epidemiilor de boli contagioase.

Întrebarea care i-a interesat pe epidemiologi nu era ce anume provoacă epidemia, ci ce anume o poate opri. Ei au ajuns la concluzia că epidemiile trec de la sine, după ce suficient de multă lume a contractat boala și rata de transmitere începe să scadă. Pe scurt, virusul nu mai găsește noi „gazde” în care să se poată reproduce – sau, în jargonul perioadei actuale, populația capătă „imunitate de turmă”.

Știința dezvoltată pornind de la modelul original al lui Ross e aproape universal acceptată și a fost aplicată cu succes și în alte contexte, cum ar fi contagiunea financiară. Și totuși, nici un factor de decizie nu e dispus să-i permită unei epidemii ucigașe să-și urmeze cursul firesc, dat fiind că numărul potențial al deceselor ar fi inacceptabil.

Pînă la urmă, gripa spaniolă din 1918-1919 a făcut cca. 50-100 de milioane de victime, la o populație globală de două miliarde: ceea ce înseamnă o rată a mortalității între 2,5 și 5%. Nimeni nu știe cu certitudine care ar fi fost rata mortalității COVID-19 dacă propagarea coronavirusului ar fi rămas necontrolată.

Deoarece în momentul de față nu există un vaccin anti-COVID-19, guvernele au fost nevoite să găsească alte căi de prevenire a unui „număr excesiv de decese”. Cele mai multe administrații au optat pentru izolare, care îndepărtează întreaga populație din calea virusului și îl lipsește astfel de „gazde”.

Și totuși, după două luni de izolare, dovezile sugerează că, în sine, aceste măsuri nu au fost foarte eficiente din punct de vedere medical. Suedia, bunăoară, cu măsuri de izolare extrem de laxe, a înregistrat mai puține decese COVID-19, raportat la populația ei, decît Italia și Spania, unde izolarea a fost foarte strictă. Și, în vreme ce Marea Britanie și Germania au impus o izolare foarte severă, Germania a raportat pînă acum 96 de decese la milionul de locuitori, față de 520 la milion, în Anglia.

Diferența decisivă dintre Germania și Anglia pare să fie la nivelul reacțiilor sistemelor sanitare ale celor două țări. Germania a demarat testările în masă, monitorizarea contactelor și izolarea celor infectați și expuși la doar puține zile după confirmarea primelor cazuri COVID-19, ceea ce i-a conferit un avans în efortul de încetinire a propagării virusului.

Anglia, în schimb, a fost încetinită de incoerența din nucleul guvernului și de ceea ce fostul ministru de Externe David Owen (el însuși medic) a numit „vandalismul structural” la care a fost supus Serviciul Național de Sănătate – prin tăieri anuale de fonduri, fragmentare și centralizare. De aceea, țării i-au lipsit instrumentele medicale necesare unei reacții în stil german.

Știința nu poate stabili care ar fi fost reacția corectă la pandemie a fiecărei țări în parte. Un model poate fi considerat valid atunci cînd predicțiile sale corespund unor rezultate din viața reală. În epidemiologie însă, putem fi siguri că așa ceva se va întîmpla numai dacă unui virus cu caracteristici cunoscute i s-ar permite să-și urmeze cursul firesc în rîndurile unei populații date sau dacă există o intervenție unică – un vaccin, bunăoară – ale cărei rezultate pot fi prezise cu exactitate.

Un număr prea mare de variabile – incluzînd, să spunem, capacitatea sistemului sanitar sau caracteristicile culturale ale unei țări – bruiază modelul, care va începe să emită scenarii și predicții fără noimă, asemenea unui robot stricat. Astăzi, epidemiologii nu ne pot spune care vor fi efectele amestecăturii actuale de politici COVID-19. „Vom ști peste aproximativ un an” – spun ei.

Rezultatul va depinde de măsurile politice luate. Iar politicile COVID-19 sînt destul de clare: guvernele nu pot risca să permită răspîndirea naturală a infecției și consideră prea complicate sau prea hazardate politic măsurile de izolare a persoanelor cu șanse sporite de a dezvolta o formă severă a bolii sau de a muri – și anume 15-20% din populația de peste 65 de ani.

Reacția politică standard a fost încetinirea dobîndirii imunității naturale, în expectativa descoperirii unui vaccin. „Aplanarea curbei” înseamnă de fapt eșalonarea numărului deceselor estimate pe întinsul unui interval de timp suficient de lung pentru a permite spitalelor să facă față și vaccinului să apară.

Această strategie are însă un mare neajuns: guvernele nu pot menține populația în izolare pînă la apariția unui vaccin. Costul economic va fi unul inimaginabil, pentru a vorbi numai despre acest aspect. Astfel, guvernele sînt nevoite să relaxeze treptat măsurile de izolare.

Prin aceasta însă se pierde beneficiul neexpunerii, obținut prin izolare. Acesta e motivul pentru care nici un guvern nu are o strategie clară de ieșire din criză: ceea ce liderii politici numesc „relaxarea controlată” a măsurilor de izolare înseamnă de fapt o înaintare controlată spre imunitatea de turmă.

Guvernele nu pot mărturisi deschis acest lucru, deoarece asta ar însemna să admită că țelul este imunitatea de turmă. Și noi nu știm încă nici măcar dacă, și pentru cîtă vreme, infectarea conferă imunitate. E, de aceea, mai bine să urmărim acest scop în tăcere, după o perdea de ceață, și să sperăm că vaccinul va apărea înainte ca majoritatea populației să fie infectată. 

Robert Skidelsky este membru al Camerei Lorzilor a Marii Britanii şi profesor emerit de Economie politică la Universitatea Warwick.

© Project Syndicate, 2020

traducere de Matei PLEŞU

Foto: Sir Ronald Ross

973 22 Iulia Marin jpeg
De ce Bach?
Doar ecourile unui Du schaffst das m-au ajutat să pot duce piesele la final. Însă în acea zi, nu cred că Johann Sebastian Bach a ajutat multora.
p 23 Lewis Carroll WC jpg
Efemeridele lingvistice
O atitudine normală, veți zice. Poți pretinde drepturi asupra vocabularului?
p 22  James Cooke Brown WC jpg
Dreptul asupra limbii
Vladimir Putin poate, de fapt, să declare că limba rusă e proprietatea sa personală, consecințele legale ale unei astfel de pretenții sînt nule.
RoAlert jpg
Societatea de consum emoțional
De cîte ori ar trebui să sune telefoanele oamenilor într-o zi? Și apoi ce se va mai adăuga pe lista Ro-Alert?
p 22 Nagit WC jpg
Nagîț de pui
Etimologiile acestea „raționale”, dar false nu reflectă simple asocieri formale și sonore între cuvinte.
p 7 FED WC jpg
E inflația, prostule!
Întrucît Sistemul Federal de Rezerve al SUA (FED) a majorat recent rata-țintă a dobînzii, s-ar putea ca inflația să încetinească spre sfîrșitul anului în curs.
Florin Stoian 10 jpg
„Am transformat Oltenia de sub Munte într-un brand” – interviu cu geologul Florin STOICAN
„Mai întîi, trebuie să spun că rețeaua internațională a Geoparcurilor UNESCO a ajuns acum la 177 de geoparcuri din 46 de țări și există un interes atît de mare pentru alte geoparcuri, încît UNESCO a limitat numărul anual de aplicații la maximum 20 și maximum două/țară.”
p 7 WC jpg
Periculoasa alunecare spre violență a Americii
Teoriile conspiraționiste de extremă dreapta ale „statului paralel” și minciunile partidului republican despre alegerile măsluite au același țel comun: să conteste legitimitatea statului.
959 22 LCCutitarupng jpg
A texta, textare, textor & texteză
Lucrări și cărți întregi încep tot mai des să aibă ca subiect această dezvoltare adusă de inventarea computerului. Încotro va merge texteza și unde va ajunge reprezintă o chestiune care, nu mă îndoiesc, va depăși imaginația noastră din prezent.
p 7 WC jpg
America și provocarea chineză
America trebuie de asemenea să-și sporească participarea la actualele instituții internaționale pe care le-a creat și să le dezvolte pentru a stabili standarde și a gestiona interdependența.
p 19 jpg
Hîrtia, ecranul și cititul
Cum rămîne cu argumentele „emoționale” ale unui cititor care nu se poate „debarasa” de cartea tipărită?
p 7 WC jpg
Căderea lui Boris Johnson – și a noastră
În ziua de azi, personal este realmente politic: eșecurile personale sînt ipso facto eșecuri politice.
p 23 ExpoziLŤia Columbian¦â, Chicago, 1893 WC jpg
Ierusalimul de ipsos – Expoziția Mondială de la Chicago, 1893
La Chicago, în 1893, un oraş ideal întreg s-a pogorît pe harta oraşului, condiţionat de sit şi de cultura albă, creştină, „falocentrică” şi „elitistă” care domina acel moment.
p 7 Thyssen Krupp, Essen, Germania WC jpg
Războiul lui Putin și modelul economic german
Va supraviețui oare modelul economic german războiului purtat de președintele rus Vladimir Putin împotriva Ucrainei?
p 2 WC jpg
Tocăniță de vin
Numite, în engleză, SOT („slips-of-the-tongue”), greșelile de vorbire care se fac involuntar, de obicei din grabă sau sub imperiul emoțiilor, sînt studiate de o parte a lingvisticii cognitiviste americane cu scopul de a descifra tiparele fonologice mentale.
p 22 WC jpg
„Noua Ideocrație” și Eterna Idiocrație
În locul pe care credința (frica de Dumnezeu) îl ocupa în sufletul individual a rămas un gol, o gaură neagră.
948 19 poza jpg
Barbara Klemm – artistul din fața fotojurnalistului
Fotojurnaliștilor le-aș spune să se concentreze pe fericirea din lume, să rămînă curioși și puternici, să lucreze constant, să fie empatici cu oamenii – însă toate acestea ar trebui să fie conectate cu talentul artistic.
2p 23 Mihail Sebastian jpg
Mihail Sebastian, trădări și accidentări
„În cultură, ca și în parlament, oamenii se înjură la tribună și se împacă la bufet.“
p 7 WC jpg jpg
A început criza alimentară globală
Pandemia de COVID-19 a scos la iveală fragilitatea și disfuncționalitatea rețelelor alimentare mondiale.
Epurări şi maculări jpeg
Consecințele nehotărîrii și iluziilor Vestului în raport cu Rusia
Dacă Vestul merge pe drumul sugerat de stînga americană, resursele rusești se vor dovedi decisive. Kremlinul va cîștiga războiul.
945 04 traducere jpg
Ar trebui Europa să oprească finanțarea războiului lui Putin?
E oare corect ca țările europene să continue să-i plătească Rusiei un miliard de euro (1,1 miliarde de dolari) pe zi pentru energie, cînd ele știu că în felul acesta finanțează un război de agresiune împotriva Ucrainei?
p 7 Hans Bergel jpg
In memoriam Hans Bergel
La 26 februarie s-a stins din viaţă, la vîrsta venerabilă de aproape 97 de ani, ardeleanul Hans Bergel, uomo universale fără pereche, personalitate care a marcat cu consecvenţă, zeci și zeci de de ani, viaţa culturală și politică atît din România, cît şi din Germania.
p 19 WC jpg
Firescul nefiresc al educației în România
Aud la răstimpuri melancolicul oftat cum că nu se mai face carte „ca pe vremuri” – vremurile fiind cele de dinainte de Revoluție.
Falimentul moral al pacifismului german jpeg
Falimentul moral al pacifismului german
Germania se îndreaptă spre o altă gravă umilire istorică, în urma căreia va petrece ani – dacă nu decenii – cerîndu-și scuze și reparînd ceea ce a făcut.

Adevarul.ro

Vladimir Putin FOTO SHUTTERSTOCK
Planul lui Putin înainte de război: Ucraina urma să fie anexată până în august
Un think-tank britanic din domeniul apărării și securității a publicat detalii despre planul președintelui rus Vladimir Putin de dinainte de a ordona invazia în Ucraina, relatează Sky News.
pod blaj jpg
Podul futurist inaugurat la Blaj de Ziua Națională a României. Investiția a fost de 3 milioane de euro
Un pod spectaculos din punct de vedere arhitectural a fost finalizat și inaugurat la Blaj de Ziua Națională a României. Investiția a fost de 3 milioane de euro.
Dorin Chiotea FOTO Facebook
Scandal în TVR pe tema Mondialului! Dorin Chioțea îl face praf pe Dan Turturică, șeful instituției
Revoltă în TVR. Șeful televiziunii publice, luat la țintă de un jurnalist.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.