Mecanismele kakistocrației

Publicat în Dilema Veche nr. 895 din 3 - 9 iunie 2021
Mecanismele kakistocrației jpeg

Numirea Vioricăi Dăncilă în postul de consultant al Băncii Naționale a României (pentru Strategia de Sustenabilitate și Energie Verde) a provocat în societatea românească, pe de o parte, discuții despre integritatea instituției conduse de Mugur Isărescu, pe de alta, un val de glume care au readus în lumina rampei toate gafele fostului premier al României. Avînd în vedere contextul întregii sale evoluții, discuțiile au pornit, bineînțeles, de la o singură întrebare: Ce anume a recomandat-o pe doamna Dăncilă pentru un asemenea post?

Ca răspuns la critici, Adrian Vasilescu a găsit de cuviință să explice, într-o intervenție la Digi24, că doamna Dăncilă are o sumedenie de calități: „Înainte de a fi prim-ministru, a fost europarlamentar multă vreme. A fost funcționar european. Cunoaște toate căile din Uniunea Europeană. Acolo cunoaște oameni mai ales din zona verde, ecologiști, oameni cu care a stat la masă, cu care a băut cafea, cu care a schimbat vorbe”.

Mai apoi, domnul Vasilescu a pus punctul pe i: „La Banca Națională (...) se caută oameni care au uși deschise la Parlamentul European. Ăsta este lucrul cel mai important. Fără uși deschise nu facem nimic pentru țara asta”.

Într-adevăr, abilitățile doamnei Dăncilă de a „deschide uși”, mai ales celor de care are nevoie pentru propriul interes, sînt fără tăgadă. O demonstrează însăși cariera sa, care pare, într-un mod uluitor, a fi de nezdruncinat, o carieră de genul „Hopa-Mitică”, pentru că, în pofida tuturor eșecurilor, gafelor și discrepanțelor dintre nivelul său de pregătire și nivelul posturilor pe care le-a tot ocupat, doamna rezistă. Precum jucăria calibrată în partea inferioară, ca să stea mereu în picioare, chiar dacă se balansează vertiginos, cînd într-o parte, cînd într-alta, chiar dacă dă impresia că pică, revine mereu în poziție verticală.

Însă nu este nici primul, nici ultimul exemplu de personaj care, în ciuda incompetenței și a derapajelor, reușește să revină, ca floarea, în posturi publice. De altfel, ne-am obișnuit ca scena politică din România să fie un loc unde nimeni nu se compromite definitiv niciodată. Chiar dacă o face lată, după un timp, cînd apele se așază, poate reveni la suprafață, ca un nufăr neprihănit. Iar asta are mult de-a face, după cum sublinia și domnul Adrian Vasilescu, cu arta, sau mai de grabă cu meșteșugul de a ști cui anume să-i „deschizi” ușa.

Un meșteșug străvechi în România. Practicat și acceptat la nivel înalt, căci și firul ierbii îl practică și-l acceptă.

Promovarea incompetenței nu este, așadar, ceva nou, nu e ceva care să ne mai șocheze, căci sîntem de prea mult timp obișnuiți cu această meteahnă, devenită aproape o normă. Dar este ceva care ne enervează. De cîte ori și în cîte contexte nu ne-am lovit de oameni incapabili să-și facă treaba pentru care sînt plătiți? De cîte ori nu ne-am gîndit cu obidă: Cine l-a pus pe-ăsta aici? Și de cîte ori nu ne-a înăbușit revolta, văzînd cîți oameni valoroși, talentați, cîți profesioniști sînt lăsați pe dinafară, pentru că în locul lor au fost preferați niște neaveniți?

Bunăoară, dacă am trăi într-o aristocrație (termen care desemnează, etimologic, o societate condusă de cei „buni), să favorizezi incompetența ar fi, într-adevăr, o o situație oximoronică. Totuși, aristocrația are un antonim, un cuvînt care prinde exact realitatea societății noastre: kakistocrația.

p19 2 jpg jpeg

Termenul, vechi de aproape 400 de ani, a fost folosit pentru prima oară, potrivit dicționarului Merriam Webster, într-o predică rostită de Paul Gosnold în favoarea regelui Carol I. Kakistocrația (kakistos - rău, kratos - putere) desemnează literalmente o societate condusă de cei mai răi, cei nemerituoși și este un cuvînt scos de la naftalină și revitalizat relativ recent (în 2018) de un tweet al fostului director al CIA, John O. Brennan, către președintele Trump: „Kakistocrația dumneavoastră se prăbușește după o călătorie lamentabilă”. Potrivit unui articol din Washington Post, imediat după respectivul tweet, cuvîntul a devenit viral.

Căci prinde în etimologia sa mecanismele societăților în care trăim. De ce este însă promovată incompetența? Care este logica unui asemenea sistem și care sînt mecanismele kakistocrației? Pot fi ele înlăturate? Sau, prin ramificația lor, au devenit omnipotente?

Într-o disertație susținută acum cîțiva ani, la un seminar de sociologie, Diego Gambetta, profesor de sociologie la Universitatea Oxford, cunoscut în special pentru studiile sale despre organizațiile mafiote, explica succint care sînt căile prin care incompetența se sedentarizează într-o anumită societate sau un mediu, fie el de tip mafiot, fie universitar.

„Mafia preferă să nu recurgă la violență, căci această cale nu este o alegere economică satisfăcătoare pentru a-și dezvolta interesele infracționale. În schimb, căile preferate de a-și impune puterea sînt legăturile de dependență. (...) Și cel mai simplu este să îndatorezi pe cineva care îți este inferior. De aici derivă tentația, pentru un om care își dorește puterea, de a se înconjura de incompetenți, de oameni slabi, căci, prin ascendentul pe care îl are asupra lor, îi poate controla, îi poate manevra pentru scopurile sale. Fidelitatea astfel obținută este cu mult mai valoroasă decît competențele angajaților.”

Cu alte cuvinte, prin promovarea incompetenței îți formezi o „armată” de soldați credincioși, cumpărîndu-le fidelitatea. Te asiguri că aceștia îți vor face jocurile, vor duce „bătăliile” tale. Iar aici este punctul de la care începe cercul vicios. Căci incompetentul promovat, ajuns într-un punct decizional, va promova, la rîndul său, pe unul pe care îl consideră și mai slab, ca să-și asigure un susținător dependent și fidel. Care la rîndul său etc., etc., etc. 

Acest mecanism pervers de ascensiune a incompetenței este, de fapt, motorul unei societăți corupte. Fie ea de tip mafiot, fie intelectual, Diego Gambetta găsind similitudini cu lumea academică.

De exemplu, susține cercetătorul, se întîmplă ca mediile universitare să funcționeze pe același tipic al promovării nonvalorii: „Fidelitatea pentru un superior este mai de apreciat decît meritul real pe care l-ar avea un student. Sistemele de repartizare a posturilor într-o universitate sînt dimensiunea esențială prin care se propagă acest lucru. Cînd o comisie se reunește pentru a face nominalizările pentru posturi, superiorul își va pasa protejații colegilor, care știu că cei nominalizați le vor întoarce favorurile cînd va veni momentul. Dacă nu, vor fi supuși represaliilor”.

Într-un asemenea mediu, susține Gambetta, academicienii care atribuie posturi în virtutea unei loialități bazate pe incompetență „nu sînt doar răi, sînt cei mai răi. Căci ei formează, de fapt, o reală kakistocrație, formează puterea celor proști. Cei mai buni cercetători n-au timp să se dedice jocurilor de putere, iar cei care se dedică jocurilor de putere și care cîștigă posturile în acest mod nu mai au timp pentru a face cercetări. Dar asta nu este singura socoteală, nici măcar cea mai importantă. Promovarea incompetenței este, de fapt, un semnal pentru colegii de breaslă: ei văd că, fără sistem, n-ai nici o șansă să faci carieră. Dacă ești recompensat pentru meritul tău, recompensa o simți ca pe o recunoaștere firească a talentelor tale, deci nu vei fi înclinat spre o loialitate oarbă. Însă cînd recompensa vine nemeritat, atunci vei deveni susținătorul înfocat al protectorului tău, nu din convingere, dar pentru a-ți păstra poziția, care depinde de bunăstarea respectivului”.

În definitiv, putem să-i spunem kakistocrație. Putem să-i spunem „o mînă spală pe alta” sau „interesul poartă fesul”. Pe fond, promovarea incompetenței ține exclusiv de nevoia de a avea putere, cu orice preț, de a ți-o consolida. Și ar fi o naivitate să credem că această formă de ierarhizare socială, deși numită și teoretizată abia din secolul al XVII-lea încoace, nu a existat, de fapt, de la începuturile societăților umane. Ar fi o naivitate să ne mirăm că personaje precum Viorica Dăncilă au fost, sînt și vor fi împinse în față, într-o societate în care incompetența este justificată și întreținută de corupție. Dar pentru cei care refuză semnarea pactului cu diavolul, aceste metehne sînt permanente surse de enervare, de frustrare, de lehamite.

image png
Ceasurile organismelor
Majoritatea organismelor vii au astfel de ritmuri sincronizate cu o durată de aproximativ 24 de ore, cea a unei zile pe Pămînt.
image png
Scrierea și scrisul
Cînd unii «intelectuali» catadicsesc (nu catadixesc!) să scrie cîteva rînduri, îți pui mîinile în cap! Dixi!...”
p 22 la Necsulescu jpg
Mama, între Leagăn și Lege
Cu alte cuvinte, a seta o limită fermă și apoi a putea fi alături de copil în stările lui de revoltă, furie și neputință în timp ce asimilează limita.
image png
De la supă la politică
Anul trecut, o investigație jurnalistică a WELT a scos la iveală țelul principal al asociației: acela de a se transforma într-un partid politic.
p 22 jpg
Limba trădătoare
Și, cu toate acestea, ce capacitate formidabilă au de a distruge vieți…”.
image png
Casă bună
Însă, de bună seamă, pe vremea lui Socrate, și casele erau mai... reziliente, și timpul avea mai multă răbdare...
p 22 Radu Paraschivescu WC jpg
Radu Paraschivescu. Portret sumar
Cărţile lui Radu Paraschivescu sînt mărturia unei curiozităţi insaţiabile, a unui umor inefabil şi a unei verve torenţiale.
p 22 WC jpg
„Trecutul e o țară străină“
Ethos creștin? Indiferent de explicație, gestul este de o noblețe spirituală pe care ar trebui să o invidiem de-a dreptul.
image png
Cînd trădarea e familiară
Filmul devine astfel o restituire simbolică pentru experiențele trăite.
p 7 coperta 1 jpg
Sfîrșitul visului african
Începutul „oficial” al Françafrique e considerat anul 1962, cînd Charles de Gaulle l-a însărcinat pe Jacques Foccart, întemeietorul unei firme de import-export de succes, cu coordonarea politicii africane a Franței.
p 22 la Gherghina WC jpg
Cabinetul de curiozități al evoluției
În ciuda spectaculoasei diversități a organismelor vii, evoluția a făcut ca, prin înrudirea lor, acestea să se asemene ramurilor unui singur arbore.
image png
Sofisme combinate
Și în cazul comunicării interpersonale, distincția dintre „public” și „privat” contează.
fbman png
Testul omului-facebook
Dar să identificăm oamenii-facebook din lumea noastră și să îi tratăm ca atare, încă mai putem.
image png
Încăpățînare discursivă
Altminteri, cînd politicienii nu-și înțeleg misiunea, cheltuindu-și energia în dispute stupide și inutile, rezultatul poate fi ușor de ghicit.
1031 22 23 jpg
O lume schizoidă
Laura Carmen Cuțitaru este conferențiar la Literele ieșene, specializată în lingvistică americană.
the running man jpg
Arta figurativă și teoria recapitulării
Totodată, ambele dezvăluie peisaje unice, de o frumusețe nemaiîntîlnită.
image png
Dezamăgirea ca „dezvrăjire”
Este o deșteptare amară, dar deșteptare. Ni se pare că ni s-a luat un solz de pe ochi.
image png
De ce 2 și nu 1
Ajunși în acest ultim punct, tot ceea ce putem, așadar, conștientiza e că nu sîntem niciodată 1, ci 2, că nu sîntem niciodată singuri
image png
Oglinzile sparte ale organismelor
Astfel, poate că natura se repetă, dar nu vrea mereu să spună același lucru.
image png
Topografia iertării
Uneori, poate să apară efectul iertării de sine pentru neputința de a ierta pe alții din afară.
p 23 WC jpg
Etică și igienă
Revenind acum la psihologie și experimente, Arie Bos notează că „acolo unde miroase a substanțe de igienă, oamenii se comportă mai sociabil și mai generos”.
p 21 Viktor E  Frankl WC jpg
Pustiul refuzat
Nimic de adăugat, nimic de comentat.
p 22 jpg
Contradicțiile dreptului proprietății intelectuale
Ce înseamnă, mai exact, forma radicală a ideii? Înseamnă forma simplificată și agresivă a ideii.
p 7 LibertÔÇÜ 6 jpg
Dreptate pentru vînzătorii stradali
Comerțul stradal e o activitate economică legitimă prin care își cîștigă existența milioane de oameni.

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.