Lupii tineri

Cristinel MUNTEANU
Publicat în Dilema Veche nr. 1015 din 21 septembrie – 27 septembrie 2023
image

Pentru că fusesem critic, pe alocuri, în privința concepțiilor unor înaintași, un profesor din comisia de îndrumare a doctoratului meu în filologie (susținut în 2006) a spus, la un moment dat, zîmbind: „He-he! Lupii tineri... Vin din urmă și ne suflă în ceafă!”. Într-adevăr, cam așa ne manifestam pe atunci (măcar unii dintre noi): eram siguri că aveam dreptate și săream imediat la gîtul „venerabililor” (și al altor colegi tineri), dacă le găseam vreo slăbiciune în cercetări ori în teorii.

Cu vremea, devii ceva mai temperat și mai sceptic cu ideile proprii, iar critica – dacă este necesară ori dacă merită făcută – o faci pe un ton ceva mai amical, ca să-i dai și celuilalt impresia că vrei realmente să-l ajuți. Unii vor zice că te-ai „înmuiat”, alții vor zice că ai devenit „mai înțelept”... Cunosc și oameni de o eleganță intelectuală rară, care (dacă ți s-a strecurat, cumva, vreo eroare pe undeva) îți arată că ai greșit, dar procedează într-o manieră foarte delicată. În consecință, nu te poți supăra pe ei nicicum.

De altfel, plecînd de la etimologia termenului eleganţă (vezi lat. eligentia > elegantia), Ortega y Gasset a aşternut, în Originea și epilogul filozofiei, cîteva rînduri care (ca de atîtea ori) merită citate: Eleganţă ar fi trebuit să numim ceea ce, în chip stîngaci, numim Etică, întrucît aceasta este arta de a alege cea mai bună conduită, ştiinţa ocupaţiilor. [...] Elegant este omul care nici nu face, nici nu spune ceva, ci face ceea ce trebuie făcut şi spune ceea ce e de spus”.

Firește că nu primim niciodată criticile cu plăcere, însă trebuie să învățăm să gestionăm astfel de momente. După ce „supraviețuim” unui atare „șoc termic”, putem ajunge să-i dăm dreptate criticului respectiv și chiar să-i mulțumim. Am întîlnit și colegi care nu pot trece peste așa ceva: odată ce i-ai criticat, ai devenit brusc „inamicul” lor. Și, evident, am întîlnit și oameni „din branșă” cu care m-am împrietenit taman după ce i-am criticat sau după ce am fost criticat de ei.

Există și cazuri în care cel care te critică greșește în critica sa. Se întîmplă acest lucru fie din vina lui, întrucît el nu a înțeles ce trebuie sau cum trebuie, fie din vina ta, deoarece nu ai fost suficient de clar. În cel de-al doilea caz – căci primul poate fi pus și pe seama neputinței intelectuale a celuilalt, și nu doar din cauza neatenției sale –, critica, așa greșită cum e, este totuși utilă, fiindcă îți dă prilejul să lămurești mai bine problemele ori rezultatele expuse. De altminteri, este normal ca nu tot ceea ce ne este nouă clar (așa cum ne-a devenit în urma unor îndelungate meditații) să poată fi priceput imediat, pe de-a-ntregul, de către un interlocutor.

Am fost pe punctul de a-mi începe articolul altfel, făcînd referire la cai, și nu la lupi. Și titlul ar fi fost altul – de pildă, „Recalcitrantul de Aristotel“. În zilele noastre, recalcitrant înseamnă „îndărătnic, nesupus”, dar eu l-aș fi numit pe Aristotel așa în sens etimologic. La origine, verbul latinesc calcitrare semnifica „a lovi cu călcîiul” (iar calcitrare provine, în ultimă instanță, din lat. calxcalcis, „călcîi”). Verbul recalcitrare se folosea în relație cu caii, de vreme ce ei loveau cu copitele de dinapoi. Așadar, inițial, recalcitranții veritabili erau doar caii mai nărăvași...

Și care-i legătura cu Aristotel? Ei bine, Diogene Laertios consemnează faptul că Aristotel a părăsit Academia încă de pe cînd trăia Platon și că acesta din urmă ar fi spus: „Aristotel mi-a dat cu piciorul întocmai ca mînjii care dau cu piciorul în mama care i-a născut”. Se pare că lui Platon îi plăcea să facă astfel de analogii (dacă luăm de bune cele scrise de același Diogene Laertios). Pe un alt discipol, Xenocrate, cam indolent, Platon îl compara cu Aristotel în această manieră: „Unul are nevoie de pinteni, altul de frîu”. Ba chiar și așa: „Uitați-vă ce măgar trebuie să dresez și ce cal îi stă dimpotrivă”.

Asemenea comparații descriu destul de sugestiv atitudinea critică a lui Aristotel în raport cu filozoful care i-a fost profesor timp de două decenii, dar și „ideea” pe care Platon și-o făcuse despre elevul său. Iar exemple ca acesta (din istoria filozofiei) l-au condus pe un remarcabil gînditor britanic, Robin George Collingwood, la o minunată constatare (în al săuEseu despre metoda filozofică): „În practică, este bine cunoscut că cei mai buni critici ai cuiva sînt discipolii lui, iar cei mai buni dintre discipoli sînt totodată şi cei mai critici”.

Cristinel Munteanu este profesor univ. dr. habil. la Facultatea de Comunicare și Relații Internaționale, Universitatea „Danubius” din Galați, doctor în filologie și doctor în filozofie, afiliat (ca îndrumător de doctorat) la IOSUD – Universitatea din Pitești.

p 7 LibertÔÇÜ 6 jpg
Dreptate pentru vînzătorii stradali
Comerțul stradal e o activitate economică legitimă prin care își cîștigă existența milioane de oameni.
Jose Ortega y Gasset jpg
(In)dispensabilitatea valorilor
Lumea este plină de oameni care nu au venit în contact cu marile valori.
p 22 sus WC jpg
Cît de încăpător e microuniversul?
„No sabemos qué cosa es el universo” – nu știm care e de fapt natura universului.
image png
Superficialitatea lucitoare
Dintotdeauna, cunoașterea și inteligența au fost asociate cu lumina.
image png
Literatură, trufe, lozinci
Cum să nu te mire puzderia de reclame care cheamă la protecția animalelor, cînd statul, inițiatorul lozincilor, este cel care nu-și respectă propriile îndemnuri...
image png
Statu quo res ante bellum erat1
Anul 2024 va fi un an crucial din punct de vedere politic la nivel global.
image png
Tot un fel de fard
Structura limbii e identică, dar vocabularul e manipulat astfel încît să servească cultura, nu invers.
image png
Vibrații, schimbare și golire de sens
Desigur că uneori este nevoie și de reforme, în mai toate domeniile.
image png
Rita Levi-Montalcini, o artistă a științei
„nu există știință fără creativitate și nici artă fără cunoaștere”.
image png
Repetăm sau ieșim din tipar?
Istoria se repetă în mod păgubos doar dacă omul nu învață din propria istorie și nu permite reașezarea reliefului psihic.
image png
Acest „ca și”...
În momentul în care Sf. Augustin (secolele IV-V d.Hr.) a surprins un călugăr (Sf. Ambrozie) care practica lectura în gînd, s-a mirat foarte tare.
p 22 jpg
Eu însumi și totuși altul
Căci nu este nimic mai miraculos în viață decît să ajungi să fii ceea ce ai visat tu însuți să fii.
image png
„Un flașnetar cîntă o baladă”
„Că rechinu-și poartă dinții / La vedere, e știut. / Dar Macheath are un șiș / Ce rămîne nevăzut."
image png
A crea pentru a înțelege
„Nu pot înțelege ceea nu pot crea”.
p 23 WC jpg
În mijlocul omului – sau de ce avem nevoie de cunoaștere –
Cum oare putem merge prin lume fără cunoașterea de sine, altfel decît orbecăind și suferind? Avem nevoie de psihologie și de logică.
image png
Joaca este un lucru serios
Joaca poetizează viața și sufletul punînd la lucru creativitatea și prin aceasta ea devine un precursor al culturii. Prin urmare, joaca nu este naivitate, ci o formă de poezie științifică.
p 22 WC jpg
Principiul precauției între etic și politic
Sîntem îndemnați să nu cădem în catastrofism, să nu dramatizăm exagerat o situație soldată cu o poveste despre victime nevinovate și culpabili neglijenți.
p 7 WC jpg
Buna guvernare e o idee proastă
Agenda bunei guvernări și-a pierdut eticheta, dar continuă să trăiască și a devenit o amenințare existențială.
p 22 adevarul ro jpg
România colonială a anului 1907
Din fondurile obținute drept despăgubiri ar fi apărut conace încă și mai somptuoase decît cele incendiate.
p 22 Sydney Brenner WC jpg
Arta
Știința e arta rezolvabilului
p 23 Constantin Radulescu Motru WC jpg
Despre suveranitate și limitele sale necesare, cu ajutorul lui Constantin Rădulescu-Motru
Adică exact timpul necesar pentru ca posibila ieșire din UE să fie urmată de reorientarea rapidă către Est.
p 21 adevarul ro jpg
Daruri
În ziua de 23 august a.c., fondatorul revistei noastre, dl Andrei Pleșu, a împlinit o vîrstă dintre acelea care cer jubileu.
p 23 Marcel Duchamp, Fintina jpg
„Limba brutală” și sentimentul de realitate
Omul redus la înjurături nu este decît un revoltat dezarmat.
p 21 jpg
De ce eșuează națiunile?
Multă vreme, chiar tîrziu în anii 1980, unii intelectuali din Occident încă pariau pe modelul planificării centralizate ca model de dezvoltare superior mecanismelor pieței libere.

Adevarul.ro

image
Ce a răspuns Inteligența Artificială despre Marea Unire de la Alba Iulia. Eroarea pe care o face ChatGPT
Softul de inteligență artificială ChatGPT are răspunsuri la întrebări ce au legătură cu Marea Unire de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918. Face, însă, o eroare, confundând Sala Unirii cu Catedrala Ortodoxă, care a fost construită abia în 1922.
image
Renumit medic pediatru, avertisment: „Tocmai am văzut un caz sever de rujeolă, boală care, cred unii, nu există”
Medicul pediatrul Mihai Craiu avertizează depre o boală care „există și produce complicații grave, unele mortale” . Este vorba despre rujeola, despre care unii părinți cred că „bolile acestea, ale copilăriei, existau numai în timpul comunismului sau apar în țări africane”
image
Cum i-a făcut România magică să plângă de emoție pe mai mulți americani. „Nu credeam să mi se întâmple așa repede” VIDEO
Frumusețiile României și simplitatea și sufletul curat al românilor sunt de multe ori apreciate de turiștii și de vloggerii care ajung aici din străinătate. În unele cazuri, aceștia sunt copleșiți și ajung chiar să verse lacrimi, emoționați. De 1 Decembrie, „Adevărul” relatează trei astfel de cazuri

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic