„La noi, oamenii săraci se simt bogați” – interviu cu Simon SUITNER, director general al Asociației SOMARO, Magazinul Social

Publicat în Dilema Veche nr. 909 din 9 – 15 septembrie 2021
„La noi, oamenii săraci se simt bogați” – interviu cu Simon SUITNER, director general al Asociației SOMARO, Magazinul Social jpeg

Pe 30 iulie 2021 a primit din partea statului federal al Austriei „Decorația de onoare în aur” pentru munca sa la magazinele sociale SOMARO – Simon Suitner, austriacul îndrăgostit de România, care de mai bine de zece ani încearcă să convingă, atît autoritățile române, cît și marile companii și furnizorii de produse alimentare din țara noastră că a a face un bine este o chestiune care ține de logica bunăstării unei societăți. Un interviu despre magazinele SOMARO, unde oamenii săraci se simt bogați, despre problemele pe care le întîmpină, despre ușile care îi rămîn închise, în ciuda promisiunilor, și despre cît de greu este să schimbi mentalități. Dar și despre bucuria pe care o simte de fiecare dată cînd reușește să facă cîțiva oameni fericiți.

Care este conceptul magazinelor SOMA?

Magazinele SOMA au fost înființate în 1999, la inițiativa unui grup privat austriac care, văzînd cît de multe produse din sectorul alimentar sînt aruncate și cît de mulți oameni suferă de sărăcie, s-a gîndit la soluția acestui lanț de magazine sociale. Ideea e foarte simplă: companiile producătoare și retailer-i pun la dispoziția magazinelor SOMA produsele încă adecvate consumului (mai puțin alcool și țigări), care nu mai sînt vîndute în magazinele lor din cauză că ambalajul a fost ușor deteriorat, a etichetării incorecte sau pentru că timpul rămas este prea scurt pentru a mai fi vîndut cu amănuntul. Mărfurile ajung în magazinele SOMA și sînt vîndute, la prețuri simbolice, persoanelor care trăiesc la pragul sărăciei. Pe de o parte, acești oameni au posibilitatea de a-și cumpăra produsele necesare, pe de alta, companiile economisesc costurile care derivă din depozitarea și eliminarea lor. Astfel, angajații magazinelor iau de pe raft produsele pe care nu le mai vînd, le pun într-o ladă destinată magazinelor sociale, iar de două-trei ori pe săptămînă șoferii SOMA vin și ridică această ladă. Fără contracte, fără discuții, fără birocrație.

În Austria, totul e simplu și logic. Cum este în România, cînd și cum a început povestea SOMARO?

În România este greu. Este foarte greu. Ca o anecdotă, inițial am avut înțelegerea cu SOMA Austria să ne facă, o dată pe an, un audit. Însă acest audit nu s-a întîmplat niciodată pentru că aici lucrăm atît de strict, cu atîtea hîrtii, cu atîta birocrație, încît austriecii de pomană ne-ar mai face un audit, căci ei n-ar ști de unde să pornească.

Revenind, a durat mai bine de un an pînă am reușit să deschidem primul magazin. Cînd am venit în România, am crezut că putem copia întocmai conceptul din Austria, felul cum se organizează magazinele SOMA acolo. Am fost însă naivi și părea că începem să ne luptăm cu morile de vînt, căci în România lucrurile de bază funcționează, de fapt, total diferit. De exemplu, cînd am fost la Direcția de Sănătate Publică București ca să obținem autorizația de funcționare pentru un magazin social mixt, ne-au spus, scurt, că nu se poate, pentru că nu există cod CAEN pentru așa ceva. După multe discuții și drumuri, am reușit. Primul magazin a fost cel din București, din Piața Matache, care funcționează și în prezent, iar prima zi de vînzare a fost 27 septembrie 2010. Însă cea mai mare problemă, pe care o avem și în prezent, este cu furnizorii. Iar aici sînt enorm de multe frîne, de la reticențe în ceea ce ne privește pînă la, pur și simplu, lipsa dorinței de a face un bine. Iar scuza invocată la început a fost că „directivele europene” interzic să vinzi produse care au expirat.

Adică Austria încalcă directivele europene?

Bineînțeles că nu. E o problemă de nuanță. În Austria, aproximativ 70% din produsele care se vînd în magazinele sociale au termen de valabilitate „best before” depășit. Și sînt multe țări europene unde acest lucru este perfect legal. Dar trebuie să înțelegem că termenul „use by” există cu adevărat în ceea ce privește anumite produse care sînt rapid perisabile, cum ar fi carnea proaspătă sau peștele – dar pentru celelalte aproape 80% din produse, „best before” nu înseamnă decît că producătorul garantează 100% calitățile produsului pînă la data respectivă. Însă dacă procentul acestei garanții scade la 90% sau 85%, produsul nu este stricat, nu devine periculos, ci doar că nu mai are toate calitățile. De exemplu, un iaurt de căpșune consumat după data „best before” poate că nu mai are o aromă atît de intensă, însă nu este stricat. Dar cred că e mai simplu să invoci acest argument, cu „directivele europene”, căci e mai simplu să controlezi piața. Nefăcînd diferența între best before și use by („a se consuma de preferință pînă la data de” sau „expiră la data de”), înseamnă că indiferent ce scrie acolo, cînd termenul e depășit, produsul e aruncat la gunoi.

Vorbim, așadar, despre o risipă alimentară.

Vorbim și despre o risipă alimentară, dar vorbim și despre cum se aruncă mîncare într-o țară în care 25% din familii trăiesc sub sau la pragul de sărăcie. Să faci asta, cînd știi că în țara ta sînt oameni care mor de foame și cînd ai posibilitatea să-i ajuți... este ceva ce eu nu pot să înțeleg. Țin minte că, acum cîțiva ani, un director de la o mare companie de retail din Franța, într-o dezbatere despre Legea risipei alimentare, povestea cu mîndrie cum, în Franța, compania respectivă este unul dintre cei mai mari furnizori pentru magazine sociale de acolo. M-am ridicat și l-am întrebat de ce în România nu fac același lucru, căci eu, de ani de zile, le bat la ușă și mi se răspunde că nu sînt interesați de așa ceva. Mi-a spus să vorbim după aia, și am vorbit la o cafea și mi-a spus că „vom vedea” și că „vom face”. Nici pînă azi n-am văzut și n-am făcut nimic.

Totuși, marile companii au componenta de responsabilitate socială. Nu intră și risipa de alimente, ca să nu mai spun susținerea oamenilor cu venituri mici, în această responsabilitate socială?

Pentru companii există responsabilitatea socială, atît cît să-și reducă impozitele pe profit prin sponsorizare. La mulți, aici se termină responsabilitatea socială. În discuțiile cu Legea risipei alimentare am auzit chiar argumentul unei reprezentate a unei mari companii că, dacă ei sînt obligați să doneze aceste produse, li se va micșora plafonul pe care ei îl au pentru a sponsoriza alte proiecte, ceea ce ar fi însemnat că toate organizațiile mari care se ocupă de copii sau vîrstnici nu vor mai primi fonduri, pentru că bugetul va fi folosit pentru a dona acele alimente.

Nu înțeleg care e legătura...

N-are absolut nici o legătură. S-a încercat doar discordia între ONG-uri.

Dar dacă ușurezi povara financiară într-o parte, oamenii pot să-și cumpere, cu banii astfel economisiți, altceva, ceva ce altfel nu și-ar putea permite niciodată...

Categoric. Ca să creezi profit într-o societate trebuie să faci tot ce ține de tine pentru ca acea societate să crească. Însă discuția asta, din păcate, în România nu prea funcționează. Bineînțeles, sînt și companii care gîndesc altfel, dar în mare parte asta nu prea e o prioritate.

Se întîmplă să vină furnizorii la voi? Vă găsesc, știu de unde să vă ia?

De găsit sîntem foarte ușor – toate contactele sînt pe site-ul nostru, www.somaro.org. În plus, credeți-mă, le bat la uși de ani de zile. Dar s-a întîmplat doar o singură dată în 11 ani să ne contacteze cineva – asta în urma unui reportaj la TVR, cînd am fost sunat de un reprezentant al unei companii de distribuire de alimente. E vorba de Cristi Vașcu, de la ELGEKA FERFELIS. Mi-a spus că el știe cum trăiește populația lui, că îl doare inima cînd trebuie să arunce alimentele și că vrea să ne ajute. Iar de atunci ne e furnizor și bun prieten. Dar e singura persoană care a venit spre noi. În rest, alergăm, zi de zi de zi, după furnizori. Însă e atît de dificil să convingi, cu o cauză care nu le aduce un profit financiar. Și, din păcate, profitul uman nu este un argument.

Vorbind despre profit, ați fost acuzați că faceți profit vînzînd lucruri pe care le luați fără bani și, mai mult, că faceți profit pe spinarea sănătății oamenilor.

Au fost multe acuze, mai ales din partea celor care nu înțeleg care este conceptul acestor magazine. Despre „profitul” SOMARO, pot să vă spun că anul trecut a fost singurul an cînd n-am ieșit în pierdere. Oamenii nu înțeleg că prețurile produselor noastre sînt simbolice. Ca exemplu orientativ, căci prețurile depind foarte mult de cantitatea pe care o primim și de zilele rămase pînă la expirare – conserve între 0,50 și 2 lei, iaurturi între 0,15 și 0,50 lei, 1 kg de pîine 0,92 lei, 1 litru de lapte 1,50 lei, 1 kg de șnițele semipreparate congelate 5 lei, budinca (4 x 125 g) 1,50 lei, mezeluri (80-150 g) între 0,75 și 1,50 lei. La toate acestea adăugîndu-se TVA. Toate încasările sînt reinvestite – în salariile decente ale vînzătorilor și șoferilor, în achiziționarea de lăzi frigorifice și în plata utilităților pentru magazin.

De ce n-ați renunțat?

Mereu am spus că magazinele SOMARO se vor închide în momentul în care nu vom mai avea furnizori, nu pentru că în România nu vor mai fi oameni săraci. Cum s-a întîmplat cu magazinul din Satu Mare. De ce nu renunț? Pentru că 1.150 de familii se bazează pe noi. Pentru că avem angajați pe care nu putem să-i lăsăm pe drumuri. Și pentru că nimic nu se compară cu bucuria unui copil care găsește în frigider o budincă, pe care, altfel, părinții nu și-ar fi permis să i-o cumpere. Sau cu bucuria unei pensionare care îți spune ce va găti cu toate „minunățiile” pe care le-a găsit la SOMARO. Și pentru că la noi oamenii săraci se simt, pentru un sfert de oră, bogați. Nu doar că își permit să pună pe masă familiei mîncare, dar aici pot să-și aleagă ce să-și cumpere, după plăcere, nu condiționați financiar. Aici nu se uită la preț și nu-și aleg un produs mai ieftin, căci unul scump nu și-ar permite. Iar lucrul ăsta este e foarte important pentru că le dă oamenilor încredere în ei și un sentiment de demnitate, căci la noi nu simt presiunea financiară.

Și nu vă imaginați cît contează, în viața unor oameni, un sfert de oră în care să nu se mai simtă săraci.

a consemnat Stela GIURGEANU

Foto: Echipa SOMARO

p 22 WC jpg
„Noua Ideocrație” și Eterna Idiocrație
În locul pe care credința (frica de Dumnezeu) îl ocupa în sufletul individual a rămas un gol, o gaură neagră.
948 19 poza jpg
Barbara Klemm – artistul din fața fotojurnalistului
Fotojurnaliștilor le-aș spune să se concentreze pe fericirea din lume, să rămînă curioși și puternici, să lucreze constant, să fie empatici cu oamenii – însă toate acestea ar trebui să fie conectate cu talentul artistic.
2p 23 Mihail Sebastian jpg
Mihail Sebastian, trădări și accidentări
„În cultură, ca și în parlament, oamenii se înjură la tribună și se împacă la bufet.“
p 7 WC jpg jpg
A început criza alimentară globală
Pandemia de COVID-19 a scos la iveală fragilitatea și disfuncționalitatea rețelelor alimentare mondiale.
Epurări şi maculări jpeg
Consecințele nehotărîrii și iluziilor Vestului în raport cu Rusia
Dacă Vestul merge pe drumul sugerat de stînga americană, resursele rusești se vor dovedi decisive. Kremlinul va cîștiga războiul.
945 04 traducere jpg
Ar trebui Europa să oprească finanțarea războiului lui Putin?
E oare corect ca țările europene să continue să-i plătească Rusiei un miliard de euro (1,1 miliarde de dolari) pe zi pentru energie, cînd ele știu că în felul acesta finanțează un război de agresiune împotriva Ucrainei?
p 7 Hans Bergel jpg
In memoriam Hans Bergel
La 26 februarie s-a stins din viaţă, la vîrsta venerabilă de aproape 97 de ani, ardeleanul Hans Bergel, uomo universale fără pereche, personalitate care a marcat cu consecvenţă, zeci și zeci de de ani, viaţa culturală și politică atît din România, cît şi din Germania.
p 19 WC jpg
Firescul nefiresc al educației în România
Aud la răstimpuri melancolicul oftat cum că nu se mai face carte „ca pe vremuri” – vremurile fiind cele de dinainte de Revoluție.
Falimentul moral al pacifismului german jpeg
Falimentul moral al pacifismului german
Germania se îndreaptă spre o altă gravă umilire istorică, în urma căreia va petrece ani – dacă nu decenii – cerîndu-și scuze și reparînd ceea ce a făcut.
Cercuri concentrice – despre efectele războiului din Ucraina jpeg
Cercuri concentrice – despre efectele războiului din Ucraina
Conflictul din Ucraina a apărut după doi ani de vești extrem de proaste și de fake news.
De ce e detestat Macron? jpeg
De ce e detestat Macron?
Motivele invocate de francezi împotriva lui Macron se aseamănă cu cele enumerate de votanții americani care nu o sufereau pe Hillary Clinton.
De ce „tic tac” și nu „tac tic”? jpeg
De ce „tic-tac” și nu „tac-tic”?
Experimentele care implică cuvinte sau expresii inventate scot la iveală lucruri fascinante despre relația dintre limbă și minte/creier.
Ce se întîmplă dacă Germania boicotează energia rusească? jpeg
Ce se întîmplă dacă Germania boicotează energia rusească?
Oprirea imediată a importului de gaz rusesc ar reprezenta pentru Germania un cost de 0,5% pînă la 2,2% din PIB.
Subreprezentarea femeilor în politica românească: 1990 2021 jpeg
Subreprezentarea femeilor în politica românească: 1990-2021
Posibile dificultăți cu care se confruntă femeile în ascensiunea politică constau în responsabilitățile ce țin de familie, constrîngerile de timp,  standarde mai înalte privind femeile care intenționează să candideze, stereotipurile de gen, lipsa încrederii de sine, o rețea fragilă de sprijin, hărțuirea online și în social media.
Disuasiunea nucleară după Ucraina jpeg
Disuasiunea nucleară după Ucraina
Armele nucleare precise, de dimensiuni reduse, par atît de ușor utilizabile încît am ajuns să le considerăm normale.
Un colaps moral și umanitar al culturii ruse jpeg
Un colaps moral și umanitar al culturii ruse
Asistăm la o recidivă teribilă a rasismului postimperial.
„Cei doi vor fi un trup“ jpeg
Răzbunarea lui Stolîpin. La Kiev
Este o nouă formă de societate civilă, mai fragmentată, dar mai conștientă de sine, formată din grupuri de cetățeni capabili să se informeze independent, să-și construiască propriile poziții, dar mai ales să acționeze în opoziție cu statul și cu elita birocratică.
Ce înseamnă apărarea Europei? jpeg
Ce înseamnă apărarea Europei?
„Întrebarea e cine conduce lumea. Numai războiul poate decide cu adevărat.“
„Acționăm împreună pentru securizarea teritoriului NATO” – interviu cu Peer GEBAUER, ambasadorul Germaniei la București jpeg
„Acționăm împreună pentru securizarea teritoriului NATO” – interviu cu Peer GEBAUER, ambasadorul Germaniei la București
„Permiteți-mi să spun foarte clar un lucru: acesta este războiul lui Vladimir Putin. Putin a început și a dezlănțuit acest război.”
Viitorul furat al Rusiei jpeg
Viitorul furat al Rusiei
Războiul său vizează întregul sistem european, care se bizuie, mai presus de toate, pe principiul inviolabilității granițelor.
Comunicarea muzicală jpeg
Comunicarea muzicală
Muzica e cel mai bun candidat la rolul de strămoș al limbajului, cu loc între funcțiile emisferei drepte, care se relaționează cu empatia și comuniunea, nu cu competiția și divizarea.
Alegerile libertății din Ungaria jpeg
Alegerile libertății din Ungaria
În ultimii zece ani, Orbán a transformat Ungaria într-o „democrație iliberală” în care vocea sa e singura care reprezintă poporul.
Cum vindeci o traumă? jpeg
Cum vindeci o traumă?
Multe statistici trag semnale de alarmă asupra sănătății mentale la nivel global, iar întrebarea cu răspuns evident – „Suferim o traumă socială colectivă?” – naște una al cărei răspuns e departe de a fi unul clar: „Cum ne vom vindeca?”.
Despre plafonarea prețurilor sau cum revenim pe drumurile cunoscute ale tiraniei jpeg
Despre plafonarea prețurilor sau cum revenim pe drumurile cunoscute ale tiraniei
Oamenii consumă și sînt sclavii mărfurilor. Nu există o limită a consumului în afara celei oferite de preț.

Adevarul.ro

image
Imagini spectaculoase cu uriaşul pod de la Brăila după montarea tablierului metalic de 22.000 de tone FOTO
Marţi, 28 iunie, a fost montat ultimul dintre cele 86 de segmente de tablier metalic la podul suspendat de la Brăila, informează  CNAIR. Podul peste Dunăre de la Brăila va fi cel mai mare pod suspendat din România şi al treilea din Europa.
image
Primele imagini cu racheta rusească  X-22 care loveşte centrul comercial din Kremenciuk - VIDEO
Au apărut primele imagini cu racheta care loveşte centrul comercial din Kremenciuk. Este vorba despre o rachetă rusească X-22. În urma atacului de luni, cel puţin 18 persoane şi-au pierdut viaţa.
image
Sentinţă în cazul lui Andrei, băiatul de 13 ani omorât în bătaie pentru o fată, în centrul Mangaliei
În urmă cu doi ani, Andrei (13 ani) a fost bătut pe o stradă din Mangalia de un alt tânăr. La scurt timp, victima a murit.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.