Joseph Schumpeter ‒ „Istoria analizei economice”
Nu vom începe aceste rînduri fără a aminti că o bibliotecă se construiește cu greu. În timpul Dinastiei Ptolemaice, Egiptul antic a realizat o bibliotecă splendidă, Biblioteca din Alexandria, cea mai mare din lume, care număra la apogeu, după unele surse, 700.000 de volume (în alt format fizic decît cel pe care-l cunoaștem noi). Era încurajată aducerea de carte în bibliotecă de către savanții lumii. Chiar a fost dat un ordin ca toate navele care ajungeau în port să fie percheziționate și cărțile găsite erau confiscate. Biblioteca din Alexandria dispunea de o echipă de copiatori ai cărților. Cărțile confiscate erau copiate și proprietarii lor primeau înapoi o copie.
Am început așa aceste rînduri pentru că despre o carte dorim a discuta azi, și anume despre faptul că Banca Națională a României continuă seria traducerii și publicării marilor opere ale marilor economiști. Sigur, din păcate, este singura instituție de prim rang de la noi care face acest lucru. Ministerul de Finanțe, Comisia Națională de Prognoză, Institutul Național de Statistică, CEC sau alte mari bănci, ca și mari firme de stat și private, sînt tot atîtea entități care ar putea face acest lucru. Ar putea să-și creeze edituri sau, în parteneriat cu edituri deja recunoscute, să ajute cumva la îmbogățirea tezaurului cultural românesc. Dar nu o fac. Și asta în primul rînd pentru că oamenii care se perindă pe acolo nu iubesc cartea. Ei au cu totul alte treburi. Cartea bună este și o carte scumpă. De aceea, de cele mai multe ori, pentru traducerea și publicarea sa este nevoie de eforturi, mai ales în condițiile în care nu te poți aștepta să faci o afacere din publicarea de carte științifică.
Dar să revenim la ceea ce face BNR și face foarte bine. Azi vorbim despre apariția, în seria nouă a colecției „Biblioteca Băncii Naționale a României”, a lucrării cu numărul 10, și anume a cărții lui Joseph A. Schumpeter, Istoria analizei economice, vol. I. Cartea a apărut la Editura Curtea Veche în traducerea lui Gabriel Mursa. Ediția este îngrijită și prefațată de către prof. univ. dr. George Virgil Stoenescu, membru în Consiliul de Administrație al Băncii Naționale a României. Colecția despre care vorbim este standardul maxim în materie de îngrijire și publicare de carte în domeniul științei economice.
Deși nu ne propunem o recenzie a acestui volum, merită să subliniem cîteva lucruri despre această carte. Ea este cel mai bine descrisă de către autorul însuși. Schumpeter (citat de către Elizabeth Boody Schumpeter în Introducerea editorului la lucrarea despre care discutăm) arată: „Această carte descrie evoluția și rolul analizei științifice în domeniul științei economice, de la greco-romani pînă în prezent, în context istoric și politic, fără a neglija și alte domenii ale științelor sociale și filosofiei. Concepțiile despre politica economică, din mintea publicului larg sau care pot fi atribuite legiuitorilor și oamenilor politici, indiferent dacă se regăsesc sau nu în sisteme elaborate, cum ar fi liberalismul, solidarismul etc., care reprezintă ceea ce numim «gîndire economică», constituie doar o parte a cadrului avut în vedere. Subiectul cărții este reprezentat de istoria eforturilor de a descrie și de a explica faptele economice, de a oferi instrumentele necesare pentru a face așa ceva” (op. cit., p. 13).
Prof. George Virgil Stoenescu enumeră în prefața lucrării cîteva teme perene ale operei lui Schumpeter: viziunea complet diferită de a lui Keynes asupra capitalismului; în prima perioadă a vieții sale a fost influențat de către Școala Austriacă de Economie (Böhm-Bawerk fiind mentorul său); deși a afirmat că Marx „a fost primul economist de seamă (of top rank) care a putut vedea și arăta sistematic modul în care teoria economică poate fi transformată în analiză istorică și modul în care narațiunea istorică poate fi transformată într-o histoire raisonnée”, Schumpeter nu a fost marxist deoarece el a arătat clar că Marx „nu a reușit să rezolve problema teoretică ultimă, care este aceea de a ști de ce fluctuațiile ciclice sînt inerente logicii capitalismului”; ideea centrală care străbate teoria schumpteriană este aceea că o elită antreprenorială generează inovația care aduce și impune schimbările în mersul activității economice.
Această ultimă contribuție importantă este sintetizată și într-o altă lucrare a economistului. Este vorba despre Poate supraviețui capitalismul? Distrugerea creatoare și viitorul economiei globale (Editura Publica, București, 2011). Sintetizăm afirmațiile sale: „Aspectul esențial care trebuie reținut este că, atunci cînd ne ocupăm de capitalism, avem de-a face cu un proces evolutiv. (...) În acest caz, capitalismul este, prin natura sa, o formă sau o metodă de schimbare economică și nu numai că nu este niciodată, dar nici nu poate fi vreodată staționar. (...) Însă acest caracter revoluționar nici nu se datorează unei creșteri cvasi-automate a populației și a capitalului sau inconsistențelor sistemelor monetare, despre care se pot spune exact aceleași lucruri. Impulsul fundamental care pune în mișcare și menține în funcțiune mecanismul capitalist vine de la noile bunuri de consum, de la noile metode de producție sau transport, noile piețe, noile forme de organizare industrială pe care le creează întreprinderea capitalistă. (...) Deschiderea unor noi piețe, interne sau externe și dezvoltarea organizațională (...) ilustrează același proces de mutație industrială – dacă îmi este permis să folosesc acest termen biologic – care revoluționează fără încetare structura economică din interior, distrugînd-o fără oprire pe cea veche și creînd permanent o nouă structură. Acest proces de distrugere creatoare este aspectul esențial al capitalismului” (op. cit., pp. 39-40).
Revenind la volum, vom enunța doar cîteva din capitolele sale pentru a-l face curios pe cititor: sociologia economiei; economia greco-romană; doctorii scolastici și filosofii dreptului natural; scolasticism și capitalism; conceptul de drept natural; filosofii dreptului natural în secolul al XVII-lea; econometricienii și Turgot; valoare și bani. Vă rog să studiați această carte. Vă va ajuta să înțelegeți mai bine ce este economia în cadrul mai amplu și complex al științelor sociale. Schumpeter este un mare deschizător de drumuri în acest sens. El este printre primii economiști care își dau seama că economia poate fi înțeleasă mai ușor în conexiune cu celelalte științe sociale. Dacă noi facem azi asemenea analize în mod curent, ele nu erau firești altădată.
Nu vom încheia fără a sublinia importanța apariției unor asemenea lucrări pentru mediul intelectual economic de la noi. Unul dintre motivele pentru care știința economică de la noi nu strălucește este acela că în facultățile de științe economice nu se studiază cu atenție partea clasică, bazele științei economice. Vechile cursuri de istoria gîndirii economice sau de doctrină economică au dispărut din planurile de învățămînt sub presiunea unor „pragmatici” care au elaborat standardele naționale pentru aceste planuri, dar și sub presiunea unor „contabili” ajunși decani sau rectori, care au tăiat pur și simplu din planuri aceste discipline. Ei nu le vedeau rostul. Pentru ei, economistul nu trebuie să fie mai mult decît un roboțel foarte ancorat în practică, pentru că există o vorbă în popor conform căreia „…teoria ca teoria, dar practica te omoară!”. Așa se face că Adam Smith este, pentru tinerii noștri absolvenți, un fel de fotbalist care nu a ajuns încă în liga I (pentru că de aia nu au auzit de el!), iar Marx este un fel de bau-bau, pentru că așa tot aud ei vorbindu-se pe la televizor. Problema despre care vorbim se amplifică atunci cînd o parte dintre acești tineri absolvenți ajung la rîndul lor să ocupe posturi importante în învățămînt, cercetare sau chiar în zona deciziei politice. În acest caz, chiar sînt chemați să opereze cu categorii și concepte pe care nu le cunosc. Este deja un clișeu să auzim cum oameni de înaltă decizie confundă între ele doctrine politice sau economice, sau, pur și simplu, un ministru de Finanțe nu face deosebirea dintre dezinflație și inflație. A nu cunoaște clasicii economiei este pentru un economist cadru didactic ca și cum un inginer nu ar ști tabla înmulțirii. Revenind la cadrul didactic economist, ne întrebăm și noi: cum să vorbești despre cantitatea de bani din economie dacă nu cunoști contribuțiile lui Keynes sau Friedman? Sigur, o poți face, dar nivelul la care te afli este cel despre care vorbeam la început. De aceea eu cred că ar trebui să facem două lucruri pentru școala de economie de la noi. Primul ar fi să reintroducem în planurile de învățămînt de la anul I discipline cum sînt Istoria economiei naționale, Istoria gîndirii economice sau Filosofie. Nu putem spera deocamdată, dar poate cineva se gîndește să meargă pînă acolo încît să introducă chiar discipline care țin de economia și civilizația globală sau economia și civilizația occidentală. Al doilea lucru pe care ar trebui să-l facem este acela de a aduce cărți de specialitate în fața studenților. Este nevoie de multe cărți, scrise de autori români sau străini, aduse în limbi străine sau traduse. Traducerea este forma clasică prin care tezaurul de cunoaștere despre care vorbeam poate ajunge cel mai ușor la dispoziția cititorului nostru.
Mulțumim domnului profesor George Virgil Stoenescu și BNR pentru cărțile pe care ni le oferă și pentru munca pe care o depun pentru a le publica. Îi asigurăm că efortul depus este unul important, în favoarea tuturor celor care doresc să fie sau să devină economiști.
Dorel Dumitru Chirițescu este profesor de economie la Universitatea „Constantin Brâncuşi“ din Tîrgu Jiu. Cea mai recentă carte a sa este Pe patul lui Procust. Reflecții despre construcția socială postdecembristă, Editura Institutul European, 2018.
Foto: Joseph A. Schumpeter (wikimedia commons)
