Isterii de bucureștean (și biletele de papagal)
Cu puțin înainte de 23 iulie, ziua cînd pentru sectorul 1 al Capitalei s-a declarat starea de alertă din cauza gunoaielor de pe stradă, m-au apucat isteriile. Coji de banane, șervețele, hîrtii, cutii, sticle, zămîrci și zoaie și tot soiul de duhori – nu doar că tomberoanele de pe Bulevardul Magheru dădeau pe dinafară, ci întregul Magheru părea că a devenit un uriaș tomberon vivant, în care gunoaiele, inoculate deja cu tupeu, și-au și imaginat că sînt însuflețite de un spirit malefic și fie au început să mișune printre picioarele trecătorilor, fie să țopăie prin aer, zburătăcite de răzlețele pale de vînt. Nu, nu eram într-o capitală (europeană!), ci chiar în decorul decrepit zugrăvit de Patrick Süskind, în primele pagini ale romanului său Parfumul.
Și mi-am amintit cum, la începutul lunii septembrie, anul trecut, actualul primar al Capitalei, Nicușor Dan, pe atunci aspirant la conducerea Primăriei, lansa, într-o conferință de presă, proiectul „BucurestiUmilit.ro – Harta problemelor din București”, o platformă electronică unde bucureștenii puteau semnala problemele din cartierele în care locuiau. Pe scurt, o hartă a Capitalei unde identificai locul, punînd un „pin”, o poză sau o descriere a „umilinței”. Ca să simți, cumva, că necazurile tale ajung undeva, sînt luate în seamă și, poate, și rezolvate.
La 24 de ore de la lansarea platformei, site-ul care găzduia proiectul, www.unitischimbam.ro, anunța, ca un soi de strigăt de bătălie, că se înregistraseră deja cinci mii de atenționări: „Sînt peste 5.000 de umilințe zilnice pentru bucureștenii din toate cartierele, care se confruntă zilnic cu străzi găurite, gunoaie neridicate, lipsa apei calde, trafic infernal, noxe și mirosuri pestilențiale, clădiri părăginite și cu multe alte probleme. Aceste umilințe trebuie să înceteze, iar pentru aceasta votul vostru e foarte important”. Iar votul le-a fost dat, în mare parte.
La zece luni de la lansarea acelui proiect, culoarea politică a Capitalei la nivel local s-a schimbat. Primăria Generală, Primăria sectorului 1, Primăria sectorului 2 și cea a sectorului 6, toate au adus nuanțe noi, atît în conducere, cît și în consiliile locale.
Ce s-a întîmplat însă cu „umilințele zilnice” denunțate în campania electorală? Clădirile în paragină, străzile găurite, lipsa apei calde, traficul infernal, gunoiul neridicat? Nici n-au dispărut și nici rezolvarea lor nu pare a fi foarte clară. Un lucru este însă clar: harta respectivă, proiectul menit să-ți verși ofurile, a dispărut – zile întregi am tot încercat s-o accesez, însă singurul mesaj pe care îl primeam era: „Hmmm... can’t reach this page”.
„Da, avem întîrzieri”, și-a început primarul general al Capitalei, Nicușor Dan, o conferință de presă susținută la începutul lunii iunie, invocînd evidentele motive financiare. „Nu e un mandat obișnuit cel pe care l-am preluat, ci unul cu datorii de trei miliarde de lei.”
Plata acestor datorii a dus, inevitabil, la oprirea investițiilor și la tergiversarea rezolvării „problemelor curente”. Totuși, primarul a ținut să menționeze că banii, pe care nu i-a avut la dispoziție Primăria în luna martie, au venit, și că tot ce a fost amînat pînă acum, amenajarea parcurilor sau astuparea gropilor, este pe cale să se înfăptuiască – în două luni, a menționat atunci edilul, „vom fi bine cu remedierea gropilor din asfalt”. La fel, în lucru sînt și proiectele „Ghencea” sau cel care vizează termoficarea – fondurile europene care vor veni de la Uniunea Europeană asigurînd 210 kilometri din rețeaua principală. (Care are 1.000.)
Întrebat fiind de problema lipsei apei calde, primarul a deschis subiectul ELCEN. „Problemele care sînt în București de două-trei săptămîni nu sînt cauzate de noi, ci de ELCEN, pentru că a decis să intre în revizie simultan cu două centrale.” Soluția, invocată de primar ca aceste lucruri să nu se mai întîmple, ar fi ca Primăria să achiziționeze ELCEN. Simplu de zis, greu de făcut, căci costul pentru această tranzacție este de peste un miliard de lei. „Decizia nu-mi aparține, ci este luată în Consiliul General, dar sînt optimist și trebuie găsit un mecanism financiar pentru viitor, oferit fie de Guvern, fie de o instituție financiară.”
Întrebat de soluțiile pentru traficul aglomerat, primarul a răspuns prompt: „Soluția este transportul public. Există deja o ameliorare în ceea ce privește respectarea timpului de așteptare de către autobuzele, troleibuzele și tramvaiele pe care noi le avem, există o ameliorare și în ceea ce privește curățenia din mijloacele de transport în comun”. Și, chiar dacă mai există necorelări între parcursul normal al autobuzului și orarul pe care acesta ar trebui să-l respecte, primarul a menționat că, într-o perioadă de trei luni, se vor ameliora și aceasta. Pe de altă parte, întrebat fiind de posibila majorare a costului biletelor pentru transportul în comun, primarul a declarat că înainte vrea să vadă ameliorări în respectarea orarului și a curățeniei, apoi va mai deschide subiectul. Cît despre semaforizarea inteligentă, nu sînt bani, deocamdată se face doar mentenanță.
Mult mai clare au fost însă soluțiile privind problema canalizării din București și a deselor inundații ale cartierelor, la o ploaie ceva mai serioasă: „Bucureștiul a fost proiectat pentru o densitate de locuire și nu poți extinde fără studii serioase această densitate de locuire, care se referă inclusiv la utilități, precum canalizarea. Pe ceea ce înseamnă canalizare sîntem într-un contract cu Apa Nova și trebuie să agreăm împreună care sînt investițiile pe care ei le fac în funcție de analiza din teren și de contractul pe care îl avem”.
De la acea conferință de presă au trecut două luni. Peste toate acele probleme menționate în conferința de presă, în Capitală a reizbucnit, între timp, și „criza gunoaielor”, generată de vechiul și, se pare, nesfîrșitul conflict între primarița sectorului 1, Clotilde Armand, și Romprest, firma care, în 2008, a semnat un contract cu Primăria sectorului 1 (via fostul primar al sectorului respectiv, Andrei Chiliman) pe o perioadă de 25 de ani, contract contestat acum de Armand.
Chiar dacă, pe fond, Clotilde Armand are dreptate, contestarea și luptele cu Romprest-ul se simt, în primul rînd, pe pielea (și în nasul) bucureșteanului. Acuzînd Romprest de șantaj prin refuzul de a ridica gunoaiele, primărița Armand face cumva același lucru, profitînd de nervii întinși ai locuitorilor sectorului 1, pentru a forța rezilierea contractului.
„E o împărţire de atribuţii în ceea ce priveşte colectarea deşeurilor”, a declarat primarul general Nicușor Dan, potrivit Digi 24, întrebat fiind cum se poziționează față de această criză. „Există atribuţia primarului de sector privind colectarea şi selectarea, există atribuţia primarului general în ceea ce priveşte tratarea şi depozitarea. Am consumat foarte mult timp în discuţiile pentru a stabiliza problema în ceea ce mă priveşte, pe atribuţiile pe care eu le am. Am consumat foarte mult timp pentru a stabiliza problema gropii de gunoi la care Bucureştiul să ducă gunoaiele în mod legal. După cum ştiţi, Consiliul General, săptămîna trecută, a votat hotărîrea de Consiliu pentru înființarea acelei asociaţii de dezvoltare intercomunitară. În urma acestei hotărîri trebuie sectoarele municipiului Bucureşti să dea hotărîrile lor şi după aceea să mergem la Judecătorie să înfiinţăm asociaţia, astfel încît fiecare dintre noi să putem accesa bani europeni. Astea sînt atribuţiile mele pe deşeuri.”
Rațional vorbind, înțelegi. Înțelegi că nu există miracole, că dezastrul lăsat în urmă de foștii edili nu poate fi reparat peste noapte. Înțelegi că întregul sistem de atribuții este mult mai complicat decît îl făurește mintea ta de simplu locuitor al Bucureștiului. Înțelegi că marile probleme ale Capitalei cer timp pentru a fi rezolvate. Însă rațiunea cedează cînd calci prin gunoaie, cînd te înghesui în autobuze, cînd n-ai apă caldă, cînd șinele tramvaielor se rup, cînd străzile sînt capcane pentru picioarele pietonilor. Iar atunci năvălește isteria, iar discursul acelor edili pe care i-ai votat, cu speranță de mai bine, discurs rezumat prin „Înainte să fie bine, va fi mai rău”, pare doar un ieftin bilet de papagal vîndut de un flașnetar.
