Inventyvytate*

Tita CHIPER
Publicat în Dilema Veche nr. 992 din 13 aprilie – 19 aprilie 2023
image

După 30 de ani de apariție neîntreruptă, Dilema/Dilema veche este mai mult decît o revistă de cultură, mai mult decît o instituție culturală, mai mult decît un reper, este un veritabil tezaur cultural. Cam tot ce a însemnat prezență valoroasă în cultura română post-decembristă a trecut, într-un fel sau altul, prin paginile revistei noastre. Tradiția noastră este atît de bogată și de puternică, încît, parafrazînd o vorbă a lui Edmund Burke, avem sentimentul că revista ca atare este o întîlnire între cei ce au scris-o, cei ce-o scriu și cei ce-o vor scrie. Sîntem, cu alte cuvinte, o lume!

În an aniversar, omagiem această tradiție și o readucem în fața ochilor cititorilor noștri. Sîntem ce sîntem în mică măsură datorită nouă, celor care facem revista astăzi, și în mare măsură datorită celor care au fondat Dilema, conferindu-i o origine culturală atît de nobilă. Pe tot parcursul acestui an, din cînd în cînd, ne vom aminti de cei cărora Dilema/Dilema veche le datorează atît de mult.

Astăzi, onorăm memoria Titei Chiper (1934-2002), de la care mulți dintre noi au învățat enorm, care a fondat mica școală a interviului de la Dilema veche și pe care o pomenim atît de des în redacție încît ne și mirăm că nu mai e aici, cu noi. (Sever Voinescu)

* * *

Inventyvytate*

Bizar, cel care pare să n-aibă deloc încredere în lumea înconjurătoare nu este scepticul, ci achizitivul, lacomul, cel ce adună fără alegere, deţinătorul de cantitate. Turistul japonez, prevăzut cu mulţime de aparate de fotografiat, camere de luat vederi, minuni electronice de înregistrat şi reprodus, îşi roteşte ochii înspăimîntați ca de o pierdere posibilă şi instantanee a tot ceea ce vede, graba lui de a fixa pe kilometri de peliculă realul dimprejur împrăştie tensiune. O lume gata să dispară în cutremur sau în cine ştie ce catastrofă, oricînd posibilă, aproape inevitabilă, trebuie conservată ca mărturie a faptului că a existat; numai cine n-a nimerit într-un grup de vizitatori din care face parte şi un japonez n-a cunoscut acea clipă de amețeală în care zgîrie-norii, Notre Dame-ul, o cursă de automobile sau zăpada capricios stratificată de palele de vînt, într-un parc, par să capete, în faţa obiectivului, acelaşi coeficient comun de inconsistenţă şi zădărnicie. Lumea piere, turistul trebuie s-o aibă amintire. Unde şi cui s-o mai arate, în atari împrejurări, e o întrebare ce nu-l preocupă. Achizitivul este pătruns de egoista convingere că el va scăpa, singur, din catastrofa care îi pîndeşte pe toţi ceilalți. Dublarea continuă a realităţii, viul sufocat de hîrtie ar trebui să provoace nimicnicie; dimpotrivă. Ochiului cotropitor, vigilent şi ubicuu nimic nu trebuie să-i scape din vedere şi pare că noi înşine existăm numai în măsura în care putem deveni dovezi pentru o arheologie a viitorului. De ce, atunci, cea mai potrivită reclamă pentru un aparat de fotografiat n-ar fi: memento mori? (Fie şi numai cu „Kodak, cea mai potrivită alegere”.) Ochiul neantului poate fi imaginat şi ca un obiectiv fotografic etern deschis spre lume. Harnicul kitsch al anilor ’80 de la noi l-a răspîndit, fixîndu-l pe uşile multor locuinţe din blocurile noi, în iureşul unei adevărate mode. Uşă de apartament-tip: tăblie de scîndură lăcuită/paluxată sau vopsită în straturi care sugerează nervurile lemnului, mărginită, adesea, de baghetă în torsadă; uneori, montat pe pragul de sus, cîte un bec de lanternă strecurîndu-şi lumina dintr-un coşulet de plastic cu flori prăfuite; sonerie – care produce la atingere dangǎt de clopote sau ciripeşte în triluri de canar; vizor înconjurat de un inel metalic cu cifre şi gradaţii, imitînd obiectivul unui aparat de fotografiat; numele locatarilor şi numerele apartamentelor, înscrise în semicerc, ca marca firmei producătoare. De ce o fi fost aleasă tocmai această formă de kitsch? De ce nu vizor răsărind din mijlocul unei flori, sau ca un iris, de diferite culori şi căruia să i se aplice pleoapă, gene şi sprînceană, umanizîndu-i căutătura? Ori – în stilul „naiv” – vizor încastrat în cochilie de melc ş.a.m.d.? Inventivitatea prostului gust e veşnic activă. Instrument de control, prin forţa lucrurilor, vizorul travestit în „ochi fotografic perpetuu” naşte un frison de nesiguranţă şi teamă: de ce trebuia să se simtă pîndit şi înregistrat cu dexteritate profesionistă – din faţă şi profil – oricine trecea prin dreptul unei uşi de bloc? E de presupus că, în timpul totalitar, kitsch-ul îşi „aducea şi el contribuția” la sensul general al societății. Ochiul fotografic nu reţinea nimic, dar părea a funcţiona fără odihnă, ţinut treaz şi de propria noastră suspiciune, atît de îndreptăţită de realitatea acelor ani. O formă de agresiune la adresa celorlalți, liber aleasă, în spiritul Epocii, vizorul-obiectiv de pe uşi a rămas în zestrea apartamentelor, probă de „frumos” gospodăresc şi martor de etapă. 

După revoluţie am intrat în etapa marmorei. Orice alte materiale de construcție par epuizate, oricum lipsite de trăinicie, pentru o civilizaţie a străzii care, deocamdată, nu şi-a stabilit decît extremele: dughene și monumente. Optica partizană a lui „ori/ori” nu e de întîlnit numai în politică sau în soluţia economică. Un vizitator al Istanbulului mi-a spus că „modelul bazar” ni s-a impus, firesc, înaintea celor mult discutate – japonez, suedez, sud-coreean; şi acolo, între prăvălii înjghebate pe maidane, între tarabe pasagere, apare construcția de marmură/travertin (?), lucind în soare ca oul de struț. La noi nu s-au ridicat prea multe edificii în ultimii ani, dar ici şi colo, marmura/travertinul (?) năzuiește să ofere chip somptuos provizoratului cu frigărui şi pizza, întăreşte trepte la intrarea în „buticuri” şi îngrădeşte cu stîlpişori dolofani porţiuni întregi de trotuar, răscruci de străzi ori, în cimitire, spaţii întinse cît un teren de tenis, înghesuind vechi monumente. La Piaţa Aviatorilor, un hotel de cîteva etaje, placat cu dale lustruite, încearcă să-şi impună fastul, între vile vechi şi cochete, cu linie sobră, organic integrate cadrului. În privelişte, el pare mai repede înrudit, datorită aerului general pe care marmura post-revoluţionară îl împrumută noilor construcţii, cu marile realizări ale cofetarilor din anii ’50. Cine poate uita vitrinele de la Nestor şi Capşa în care, înainte de 1 Mai sau 7 Noiembrie, se expuneau gigantice torturi cu subiect politic: lupta popoarelor pentru pace, căderea sistemului colonial sau înfrăţirea între rase? Pe globuri pămînteşti de pandișpan, mici negri de ciocolată îşi dădeau mîna cu asiatici din ananas şi „albi” de bezea sub semnul tutelar al secerii şi ciocanului închipuite din vişine glasate. Aceste adevărate culmi ale artei în frişcă ar fi trebuit să aparţină butaforiei, căci altfel cui i-ar fi dat inima ghes să ceară spre consumare două porţii din „lupta pentru pace”? Partizanatul politic al kitsch-ului – o posibilă temă de studiu. 

Marmura zilelor noastre pare mai degrabă obţinută din aşchii şi slujeşte la cîrpituri. Dacă foştii conducători ar fi avut statui gigantice încă din viaţă şi după dorinţă, sfărîmarea lor ar fi umplut țara de cioburi recondiționabile, bune de trepte şi balustrade de sprijin. Dar n-a fost aşa. După revoluţie cea mai mare cantitate de marmură a fost adusă la Cimitirul Eroilor Tineri: de acolo să fi sărit atîtea aşchii?... Sîntem martorii unui rapid proces de revalorificare a „materialelor”. Prin coruperea sensurilor, marmura, potrivită noţiunii de etern şi majestuos, dă faţadă nimicurilor/buticurilor. 

Obsesia marmurei la victoriosul post-revoluţionar mi-e teamă că ţine mai degrabă de lene şi cacealma decît de grandoare; cine şi-ar lua răgazul să contemple Piaţa Amzei, de pildă, centrul centrului, ar vedea că terasele cu brîu răcoros şi neted de piatră albă se deschid spre peisaje cu gunoaie şi băltoace fetide. La intrare, stau de pază doi dulăi bălţaţi, de porţelan, în mărime naturală, pe care îi miros prudent potăile străzii. Frumosul astfel adăugat urcă preţul cafelei la concurenţă cu TVA-ul. Marmură sau mătură – aceasta ar fi întrebarea. Dar spiritul întreprinzător contemporan nu şi-o pune. Nemărturisit, parcă fiecare butic ar vrea să rivalizeze, în ce priveşte concepţia despre frumos, arbitrar şi rapace. Normalitatea sperată de la clasa de mijloc întîrzie să apară, ca şi clasa însăşi. Unul din semnele ei ar fi, poate, reintrarea în circuitul materialelor de construcţie a pietrei, varului, tencuielii robuste, a lemnului durabil, elemente de echilibru în peisajul cotropit de marmura post-decembristă. Justa măsură e a diversităţii şi nuanţei. Nu fără legătură cu asaltul somptuosului precar, mi se pare că se înregistrează şi o masivă invazie de y. Nimic de domeniul SF: observaţia e prilejuită de citirea firmelor bucureştene, străbătînd strada cu pasul sau înregistrîndu-le din goana autobuzului. Vizitatorul străin, necunoscător de limbi romanice, ar putea decide că limba română are grupuri de litere inevitabile – sch, sh, tz, zz, ph, Il, oo, e, dominante fiind k, w, x, y, acesta din urmă mai cu deosebire. Persecutarea literei i pare să fi unit, deopotrivă, Academia şi privatizaţii. La sugestia primei au fost disponibilizate grupuri numeroase de î, cărora li s-a cerut să-şi scoată căciula pînă cel mai tîrziu la 1 mai, din motive de apartenenţă (ortografică) susceptibilă de interpretări. În ce priveşte absorbţia şi recalificarea şomerilor s-au legat multe speranţe de sectorul particular. Ghinion, însă, nici privatizaţii n-au ce face cu litera i, necum să mai primească şi pe fostul î. SRL, Lylly, Myra, Yousovf şi Schmutzy nu se scriu cu i. Evitarea numelui autohton n-aş crede că are de-a face, neapărat, cu drumul spre Europa. Temerar şi temător, întreprinzătorul român este un om nou, cîteodată în ambele sensuri ale cuvîntului, pentru care ieşirea la lumina numelui propriu ar stîrni comentarii şi bănuieli. Nesiguranța numelui poate fi, deopotrivă, a persoanei sau a sursei de capital ori a actelor de gestiune. Improvizaţia, succesul rapid, dar capricios, care poate propulsa omul în limuzina Toyota sau să-l prăbuşească în şaua motoretei Yamaha, de nu mai rău, trecerea de la o afacere la alta, uneori pentru încurcarea urmelor, nu îngăduie, deocamdată, o carte de vizită fermă. Mai avem a aştepta pînă ce alți Matache, Dragomir, Capşa, Fialkowski, Nestor, Zamfirescu – persoane cu simţul valorii proprii şi al onorabilităţii meseriei alese – să-şi ridice pe firmă numele, prefăcîndu-l în renume. Asumarea lui este, la urma urmei, un semn de echilibru, temeinicie şi credinţă în soarta onestă. În vremuri de tranziție, Sandy şi Mÿtzÿ nu „merg” la asemenea riscuri, cu toate că sînt harnici, cocheţi şi iubitori de frumuseţe – „beauty (cum ar veni, engl., n.n.) shop”. Atentă la transformările cotidianului, nu văd prea curînd o rezolvare precisă a derutei literelor; poate un compromis. Un fel de alfabet de tranziţie, cum a mai fost, în zorii modernizării, chiar dacă nu omologat oficial. Preiau sugestia privind la o Dacie break bleumarin, oprită la stop pe Magheru; are tăbliţă de înmatriculatre nouă, cu litere. La volan, unul din răsfăţaţii spectacolelor de cabaret, D.S., zis Tigaie, care şi-a abreviat numele, TYG, pentru că aşa e în „show-business”. Avem, deci, viitor. 

Sîntem inventyvy!

------------------

* ortografie de tranziţie

(apărut în Dilema, anul I, nr. 36, 17-23 septembrie 1993)

image png
Ceasurile organismelor
Majoritatea organismelor vii au astfel de ritmuri sincronizate cu o durată de aproximativ 24 de ore, cea a unei zile pe Pămînt.
image png
Scrierea și scrisul
Cînd unii «intelectuali» catadicsesc (nu catadixesc!) să scrie cîteva rînduri, îți pui mîinile în cap! Dixi!...”
p 22 la Necsulescu jpg
Mama, între Leagăn și Lege
Cu alte cuvinte, a seta o limită fermă și apoi a putea fi alături de copil în stările lui de revoltă, furie și neputință în timp ce asimilează limita.
image png
De la supă la politică
Anul trecut, o investigație jurnalistică a WELT a scos la iveală țelul principal al asociației: acela de a se transforma într-un partid politic.
p 22 jpg
Limba trădătoare
Și, cu toate acestea, ce capacitate formidabilă au de a distruge vieți…”.
image png
Casă bună
Însă, de bună seamă, pe vremea lui Socrate, și casele erau mai... reziliente, și timpul avea mai multă răbdare...
p 22 Radu Paraschivescu WC jpg
Radu Paraschivescu. Portret sumar
Cărţile lui Radu Paraschivescu sînt mărturia unei curiozităţi insaţiabile, a unui umor inefabil şi a unei verve torenţiale.
p 22 WC jpg
„Trecutul e o țară străină“
Ethos creștin? Indiferent de explicație, gestul este de o noblețe spirituală pe care ar trebui să o invidiem de-a dreptul.
image png
Cînd trădarea e familiară
Filmul devine astfel o restituire simbolică pentru experiențele trăite.
p 7 coperta 1 jpg
Sfîrșitul visului african
Începutul „oficial” al Françafrique e considerat anul 1962, cînd Charles de Gaulle l-a însărcinat pe Jacques Foccart, întemeietorul unei firme de import-export de succes, cu coordonarea politicii africane a Franței.
p 22 la Gherghina WC jpg
Cabinetul de curiozități al evoluției
În ciuda spectaculoasei diversități a organismelor vii, evoluția a făcut ca, prin înrudirea lor, acestea să se asemene ramurilor unui singur arbore.
image png
Sofisme combinate
Și în cazul comunicării interpersonale, distincția dintre „public” și „privat” contează.
fbman png
Testul omului-facebook
Dar să identificăm oamenii-facebook din lumea noastră și să îi tratăm ca atare, încă mai putem.
image png
Încăpățînare discursivă
Altminteri, cînd politicienii nu-și înțeleg misiunea, cheltuindu-și energia în dispute stupide și inutile, rezultatul poate fi ușor de ghicit.
1031 22 23 jpg
O lume schizoidă
Laura Carmen Cuțitaru este conferențiar la Literele ieșene, specializată în lingvistică americană.
the running man jpg
Arta figurativă și teoria recapitulării
Totodată, ambele dezvăluie peisaje unice, de o frumusețe nemaiîntîlnită.
image png
Dezamăgirea ca „dezvrăjire”
Este o deșteptare amară, dar deșteptare. Ni se pare că ni s-a luat un solz de pe ochi.
image png
De ce 2 și nu 1
Ajunși în acest ultim punct, tot ceea ce putem, așadar, conștientiza e că nu sîntem niciodată 1, ci 2, că nu sîntem niciodată singuri
image png
Oglinzile sparte ale organismelor
Astfel, poate că natura se repetă, dar nu vrea mereu să spună același lucru.
image png
Topografia iertării
Uneori, poate să apară efectul iertării de sine pentru neputința de a ierta pe alții din afară.
p 23 WC jpg
Etică și igienă
Revenind acum la psihologie și experimente, Arie Bos notează că „acolo unde miroase a substanțe de igienă, oamenii se comportă mai sociabil și mai generos”.
p 21 Viktor E  Frankl WC jpg
Pustiul refuzat
Nimic de adăugat, nimic de comentat.
p 22 jpg
Contradicțiile dreptului proprietății intelectuale
Ce înseamnă, mai exact, forma radicală a ideii? Înseamnă forma simplificată și agresivă a ideii.
p 7 LibertÔÇÜ 6 jpg
Dreptate pentru vînzătorii stradali
Comerțul stradal e o activitate economică legitimă prin care își cîștigă existența milioane de oameni.

Parteneri

Castelul Peleș (foto: Historia)
Ghid audio în limba turcă pentru vizitatorii Muzeului Național Peleș
Vizitatorii Muzeului Național Peleș vor avea la dispoziție un ghid audio în limba turcă, a anunțat Institutul Yunus Emre.
https%3A%2F%2Fwww gandul ro%2Fwp content%2Fuploads%2F2023%2F12%2Fextrageri loto loterie loteria romana foto Alexandra Pandrea25 jpg
Tragerile Loto 6/49, Noroc, Joker, Loto 5/40 şi Super Noroc de joi, 25 iulie. Numerele câştigătoare
Joi, 25 iulie 2024, au loc noi trageri Loto 6/49, Noroc, Joker, Noroc Plus, Loto 5/40 și Super Noroc, după ce la tragerile loto de duminică, 21 iulie, Loteria Română a acordat peste 27.600 de câștiguri în valoare totală de peste 2,55 milioane de lei.
Scufundari cu rechini
Rechini testați pozitiv la cocaină, în largul coastelor orașului Rio de Janeiro. Cum au ajuns drogurile acolo
Rechini din apele de coastă ale oraşului brazilian Rio de Janeiro au fost testaţi pozitivi la cocaină. Acești prădători au consumat drogurile în urma eliberării continue a substanţei din staţii neconforme de tratare a apelor uzate şi din operaţiuni de rafinare clandestine, transmite Reuters.
captura record dan s monitorul de sibiu jpeg
A prins monstrul! Captură impresionantă a unui pescar din Sibiu: un somn de 2 metri. Cum a reușit să îl scoată din lac
Un bărbat din Sibiu pasionat de pescuit a prins, săptămâna aceasta, un somn de peste 60 de kilograme și aproape doi metri lungime. Bărbatul a mai avut trofee, dar niciunul de această talie.
69747508 1004 webp
Kamala Harris: mic ghid de poziționări și șanse politice
Poate vicepreședinta Kamala Harris, dacă devine candidată oficială după retragerea din cursă a președintelui Biden, să-l învingă pe Trump în competiția pentru Casa Albă? Ce poziții are în marile teme politice?
Banner Bella Santiago
Bella Santiago, jefuită de banii de la „Te cunosc de undeva”
Situație fără precedent pentru celebra artistă Bella Santiago. Cântăreața era să leșine în plină stradă după ce a sesizat că nu mai avea absolut niciun ban pe cardul personal.
 "Când n-o să mai am emoții, o să mă las de televiziune", ne-a spus Dan Negru
Dan Negru a făcut boacăne la școală iar acum rupe audiențele la Kanal D! „Am fost olimpic la română... am spart vreo două geamuri de la clasă...”
Dan Negru (53 de ani) se pregătește pentru un nou sezon al emisiunii „Tu urmezi”, la Kanal D, care va începe pe 27iulie, de la 21.00.
Motor BMW 132 (secționat), folosit la avionul IAR-38 (© Wikimedia Commons)
Motorizarea României Mari în timpul Marii Crize Economice
Fenomenul de recesiune ar fi pornit din SUA în toamna anului 1929 și s-a extins la nivel planetar, dezastrul fiind pe larg descris de către specialiști în cercetarea economiei și de către istorici.
mere_shutterstock 503835511 jpg
Cum slăbeşti cu metoda 2-2-2. Ce trebuie să faci
Metoda 2-2-2 este o abordare simplă pentru pierderea în greutate, care implică consumul de alimente și exercițiile fizice în precehe, respectiv 2.
image
Când, unde? - Brad Pitt sfârșește într-un mod dramatic
„Babylon” este un film din 2022 regizat de Damien Chazelle, cunoscut pentru lucrări anterioare ca "La La Land" și "Whiplash". Acest film ambițios și extravagant explorează perioada tumultuoasă a tranziției de la filmele mute la cele vorbite în Hollywood-ul anilor 1920. Jack Conrad, interpretat de Brad Pitt, este un actor de mare succes în era filmelor mute din Hollywood. Pe parcursul filmului, el trece printr-o serie de evenimente care ilustrează atât culmile succesului, cât și inevitabilul declin cauzat de tranziția industriei către filmele sonore. Până la urmă, moare prin sinucidere.
image
George Restivan o desființează pe Adriana Bahmuțeanu: „Am făcut ceea ce orice tată ar face pentru a-și salva fiul / Adriana a vrut să scape de Mara Bănică”
Adriana Bahmuțeanu a anunțat că s-a despărțit de soțul ei, George Restivan, care deja se află în Statele Unite. Prezentatoarea TV nu a enunțat adevăratul motiv al separării, ci a dat vina pe distanță. George, pe de altă parte, susține că exista multă tensiune în familia lor și că a fugit din țară ca să-și salveze fiul, pe Blake.
image
Lux la superlativ: Plaje unde tarifele pentru șezlonguri depășesc Mamaia. Prețurile sunt astronomice
În căutarea unei vacanțe de lux pe plajele lumii? Atunci, pregătește-te să scoți din buzunar sume considerabile pentru a te bucura de soare și mare.