Iluzia superiorității

Publicat în Dilema Veche nr. 905 din 12 – 18 august 2021
Iluzia superiorității jpeg

După ce, în centrul Capitalei, un bărbat a fost mușcat de un șobolan, primarul Bucureștiului, Nicușor Dan, a găsit de cuviință să declare că „nu există o creștere a numărului de rozătoare semnificativă față de anii precedenți”, iar despre cazul respectiv că este unul „izolat”. 

După ce, la Jocurile Olimpice, Ana-Maria Popescu a cîștigat medalia de argint, ministrul Sportului, Eduard Novac, a găsit de cuviință să declare: „După părerea mea, şi dacă bugetul federaţiei de scrimă era cu cinci milioane de lei mai mare, Ana-Maria nu putea să cîştige ieri, sau nu cîștiga medalia de aur”. (Apoi, cu zîmbetul pe buze, s-a dus s-o întîmpine la aeroport, cu flori, la revenirea în țară. Abia după ce sportiva medaliată a refuzat să dea mîna cu el, ministrul i-a cerut scuze, pe Facebook.)

După accidentul feroviar care a lăsat, ore întregi, călătorii unui tren în cîmp, fără nici un fel de asistență, vicepremierul Dan Barna, iritat de întrebările jurnaliștilor privitoare la demisia directorului CFR, a găsit de cuviință să-i repeadă cu un  „Nu ajută pe nimeni o isterie falsă”. După care a adăugat: „Să nu mai dăm informații greșite. Am siguranța că au fost mai mulți copaci pe acea cale ferată. Nelucrînd la calea ferată, pe partea tehnică, nu avem unde să ajungem. În realitate e foarte frumos să se spună să trimitem un autocar. Dacă ești pe cîmp, la 2 noaptea, nu poți să trimiți autocare cu elicopterul”.

M-am gîndit săptămîna trecută la cele trei declarații făcute în trei contexte diferite, de trei oameni care aparțin, teoretic, noului suflu de pe scena politică a României. Și am simțit, în acest nou suflu, izul vechi, de care cei mai sus menționați se presupune că vor să se delimiteze. Acel iz de țîfnă arogantă, tonul de superioritate blazată al atitudinii care indică o lez-maiestate.

Bineînțeles, vorbind despre aroganță, putem vorbi despre diferitele ei fațete. Căci există aroganța omului profesionist, a omului atît de bun în domeniul său, care își cunoaște atît de bine puterile, încît nu se lasă intimidat de o serie de neaveniți care ar încerca să-l dezechilibreze. Există, de asemenea, aroganța de mahala – acea zeflemea ieftină și de prost gust, care în mintea unora trece drept „ironie” sau, mai grav, „spirit fin”. Și mai există aroganța prin care se încearcă ascunderea unei greșeli, a unei incapacități, a unei neputințe.

În plan psihologic, Nelson Cowan, profesor de psihologie la Universitatea din Missouri, care a analizat acum cîțiva ani acest gen de comportament, a construit imaginea unui soi de piramidă a aroganței. Pe prima treaptă se situează aroganța individuală. „Cel mai întîlnit tip de aroganță. O persoană care are o opinie exagerată asupra propriilor abilități sau realizări. Enervantă, dar inofensivă” căci, după cum susține Cowan, acest gen de aroganță este întîlnită frecvent, la colegii de birou sau chiar la o primă întîlnire cu cineva care vrea să ne impresioneze, epatînd.

Pe a doua treaptă, Cowan situează aroganța comparativă. „Această persoană are un sentiment exagerat al propriilor abilități sau realizări, pe care le pune mereu în comparație cu alții. De exemplu, dacă joacă tenis, persoana care dezvoltă o aroganță comparativă va vrea să te convingă, la modul teoretic, că e în stare să o bată într-un meci, fără probleme, chiar pe Venus Williams.”

În vîrful piramidei lui Cowan stă aroganța antagonică. „Este, probabil, cel mai grav tip de aroganță, căci vorbim despre tipul de persoană care se bucură de denigrarea altora pe baza unei presupuneri de superioritate. Persoana arogantă antagonic arată sau simte o opoziție activă sau ostilitate față de cineva sau ceva, sugerînd chiar o formă de agresiune asupra respectivului.”

Cowan afirmă, de altfel, că gradele de aroganță nu afectează doar relațiile personale, de la firul ierbii, ci, pe măsură ce urcă treptele piramidei, acestea pot trece de la micro la macro – făcînd referire la sfera politică.

Într-un plan filosofic, „aroganța este echivalentul orgoliului într-o lume secularizată” – în opinia lui Michaël Foessel, profesor de filosofie la École Polytechnique. Autor al mai multor cărți despre problemele morale ale lumii moderne, el a declarat, într-un interviu pentru L’Obs, că aroganța a devenit azi mai degrabă un soi de „pasiune socială”.

„Lumea creștină e structurată în jurul transcendentalității, iar orgoliul e considerat a fi un păcat, căci permite afirmarea autosuficienței umane în raport cu Dumnezeu. Dar ce se întîmplă cînd ideea de transcendentalitate se disipează? Ipoteza mea e că orgoliul de ieri s-a transformat în aroganța de azi. Iar noi nu-l mai sfidăm pe Dumnezeu, ci pe acela de lîngă noi.”

Chiar dacă aroganța nu este o atitudine a omului recent, Foessel o descrie ca fiind o patologie nouă și generalizată pentru omul care ajunge la putere. „În acest sens, aroganța este mai degrabă un viciu burghez decît unul aristocratic: este viciul celui care, în numele succesului său social, crede că alții nu înseamnă nimic. Arogantul nu spune doar că nu îi datorează nimănui nimic, ci mai și justifică această atitudine printr-un soi de logică a meritocrației (idee atît de dragă celor bogați și celor care au puterea): el este acolo unde este fiindcă are mai multe merite decît alții. Nu este o întîmplare că eu sînt aici, iar voi acolo, spune arogantul. Arogantul nu tace niciodată, nu ascultă, se află într-o nebunească justificare a superiorității sale.”

Există, de altfel, și un studiu sociologic condus de James Reason, profesor emerit la Universitatea din Manchester, Anglia. În încercarea de a înțelege ce anume provoacă accidentele rutiere, Reason a chestionat 520 de șoferi, cerîndu-le să estimeze de cîte ori au comis infracțiuni și care a fost cauza: nu și-au verificat atent poziția în oglinda retrovizoare? au intrat pe o bandă greșită cînd se apropiau de o intersecție? au semnalizat sau nu cînd au schimbat benzile? Paralel cu întrebările, Reason le-a cerut să-și autoestimeze capacitățile de șofer în comparație cu ale altora. Dintre cei 520 de șoferi, doar cinci au considerat că sînt mai slabi decît media – mai puțin de 1%. Ceilalți, chiar și șoferii cu adevărat abisali care făceau în mod constant erori, se considerau a fi cel puțin la fel de buni ca majoritatea sau se credeau mult mai buni. „A fost, în esență, o amăgire în masă care i-a făcut complet orbi față de propriile eșecuri.” Consecințele acestei „orbiri” sînt provocate, în mare parte, de tendințele unei societăți obsedate de succes, care nu permite greșeli și care condamnă crunt orice derapaj. Însă aceste derapaje există, chiar dacă sînt cosmetizate, putînd fi de la grave la fatale  – căci aroganța unui șofer care se crede mai bun decît este în realitate poate fi și aroganța unui medic, sau a unui judecător, sau a unui lider politic.

Această percepție eronată pe care oamenii o au asupra propriilor capacități a fost catalogată în 1991 de către cercetătorii Nico W. Van Yperen și Bram P. Buunk drept „Iluzia superiorității” care, în domeniul psihologiei sociale, denumește acea „condiție a prejudecății cognitive în care o persoană își supraestimează propriile calități și abilități, în raport cu aceleași calități și abilități ale altor oameni”.

Într-o lucrare apărută cîțiva ani mai tîrziu, Unskilled and unaware of it: How difficulties in recognizing one’s own incompetence lead to inflated self-assessments, doi cercetători în domeniul psihologiei, Justin Kruger și David Dunning, afirmă despre persoanele care își supraestimează abilitățile în diferite domenii că suportă o dublă povară: „Nu doar că ajung la concluzii eronate și fac alegeri nefericite, dar incompetența în care se complac îi împiedică să-și recunoască propriile incapacități”.

Un cerc vicios (cunoscut drept efectul Dunning-Kruger), care în realitate poate să-ți confere doar pentru un timp credibilitate printre cei care te susțin și care cad pradă acestei iluzii de superioritate. Totuși, iluzia este precum un parfum – chiar dacă ingredientele sînt extrem de puternice, iar combinația dintre note creează un lanț care pare indestructibil, în timp mireasma de perfecțiune dispare, lăsînd să iasă la iveală autenticul miros corporal.

p 22 WC jpg
„Noua Ideocrație” și Eterna Idiocrație
În locul pe care credința (frica de Dumnezeu) îl ocupa în sufletul individual a rămas un gol, o gaură neagră.
948 19 poza jpg
Barbara Klemm – artistul din fața fotojurnalistului
Fotojurnaliștilor le-aș spune să se concentreze pe fericirea din lume, să rămînă curioși și puternici, să lucreze constant, să fie empatici cu oamenii – însă toate acestea ar trebui să fie conectate cu talentul artistic.
2p 23 Mihail Sebastian jpg
Mihail Sebastian, trădări și accidentări
„În cultură, ca și în parlament, oamenii se înjură la tribună și se împacă la bufet.“
p 7 WC jpg jpg
A început criza alimentară globală
Pandemia de COVID-19 a scos la iveală fragilitatea și disfuncționalitatea rețelelor alimentare mondiale.
Epurări şi maculări jpeg
Consecințele nehotărîrii și iluziilor Vestului în raport cu Rusia
Dacă Vestul merge pe drumul sugerat de stînga americană, resursele rusești se vor dovedi decisive. Kremlinul va cîștiga războiul.
945 04 traducere jpg
Ar trebui Europa să oprească finanțarea războiului lui Putin?
E oare corect ca țările europene să continue să-i plătească Rusiei un miliard de euro (1,1 miliarde de dolari) pe zi pentru energie, cînd ele știu că în felul acesta finanțează un război de agresiune împotriva Ucrainei?
p 7 Hans Bergel jpg
In memoriam Hans Bergel
La 26 februarie s-a stins din viaţă, la vîrsta venerabilă de aproape 97 de ani, ardeleanul Hans Bergel, uomo universale fără pereche, personalitate care a marcat cu consecvenţă, zeci și zeci de de ani, viaţa culturală și politică atît din România, cît şi din Germania.
p 19 WC jpg
Firescul nefiresc al educației în România
Aud la răstimpuri melancolicul oftat cum că nu se mai face carte „ca pe vremuri” – vremurile fiind cele de dinainte de Revoluție.
Falimentul moral al pacifismului german jpeg
Falimentul moral al pacifismului german
Germania se îndreaptă spre o altă gravă umilire istorică, în urma căreia va petrece ani – dacă nu decenii – cerîndu-și scuze și reparînd ceea ce a făcut.
Cercuri concentrice – despre efectele războiului din Ucraina jpeg
Cercuri concentrice – despre efectele războiului din Ucraina
Conflictul din Ucraina a apărut după doi ani de vești extrem de proaste și de fake news.
De ce e detestat Macron? jpeg
De ce e detestat Macron?
Motivele invocate de francezi împotriva lui Macron se aseamănă cu cele enumerate de votanții americani care nu o sufereau pe Hillary Clinton.
De ce „tic tac” și nu „tac tic”? jpeg
De ce „tic-tac” și nu „tac-tic”?
Experimentele care implică cuvinte sau expresii inventate scot la iveală lucruri fascinante despre relația dintre limbă și minte/creier.
Ce se întîmplă dacă Germania boicotează energia rusească? jpeg
Ce se întîmplă dacă Germania boicotează energia rusească?
Oprirea imediată a importului de gaz rusesc ar reprezenta pentru Germania un cost de 0,5% pînă la 2,2% din PIB.
Subreprezentarea femeilor în politica românească: 1990 2021 jpeg
Subreprezentarea femeilor în politica românească: 1990-2021
Posibile dificultăți cu care se confruntă femeile în ascensiunea politică constau în responsabilitățile ce țin de familie, constrîngerile de timp,  standarde mai înalte privind femeile care intenționează să candideze, stereotipurile de gen, lipsa încrederii de sine, o rețea fragilă de sprijin, hărțuirea online și în social media.
Disuasiunea nucleară după Ucraina jpeg
Disuasiunea nucleară după Ucraina
Armele nucleare precise, de dimensiuni reduse, par atît de ușor utilizabile încît am ajuns să le considerăm normale.
Un colaps moral și umanitar al culturii ruse jpeg
Un colaps moral și umanitar al culturii ruse
Asistăm la o recidivă teribilă a rasismului postimperial.
„Cei doi vor fi un trup“ jpeg
Răzbunarea lui Stolîpin. La Kiev
Este o nouă formă de societate civilă, mai fragmentată, dar mai conștientă de sine, formată din grupuri de cetățeni capabili să se informeze independent, să-și construiască propriile poziții, dar mai ales să acționeze în opoziție cu statul și cu elita birocratică.
Ce înseamnă apărarea Europei? jpeg
Ce înseamnă apărarea Europei?
„Întrebarea e cine conduce lumea. Numai războiul poate decide cu adevărat.“
„Acționăm împreună pentru securizarea teritoriului NATO” – interviu cu Peer GEBAUER, ambasadorul Germaniei la București jpeg
„Acționăm împreună pentru securizarea teritoriului NATO” – interviu cu Peer GEBAUER, ambasadorul Germaniei la București
„Permiteți-mi să spun foarte clar un lucru: acesta este războiul lui Vladimir Putin. Putin a început și a dezlănțuit acest război.”
Viitorul furat al Rusiei jpeg
Viitorul furat al Rusiei
Războiul său vizează întregul sistem european, care se bizuie, mai presus de toate, pe principiul inviolabilității granițelor.
Comunicarea muzicală jpeg
Comunicarea muzicală
Muzica e cel mai bun candidat la rolul de strămoș al limbajului, cu loc între funcțiile emisferei drepte, care se relaționează cu empatia și comuniunea, nu cu competiția și divizarea.
Alegerile libertății din Ungaria jpeg
Alegerile libertății din Ungaria
În ultimii zece ani, Orbán a transformat Ungaria într-o „democrație iliberală” în care vocea sa e singura care reprezintă poporul.
Cum vindeci o traumă? jpeg
Cum vindeci o traumă?
Multe statistici trag semnale de alarmă asupra sănătății mentale la nivel global, iar întrebarea cu răspuns evident – „Suferim o traumă socială colectivă?” – naște una al cărei răspuns e departe de a fi unul clar: „Cum ne vom vindeca?”.
Despre plafonarea prețurilor sau cum revenim pe drumurile cunoscute ale tiraniei jpeg
Despre plafonarea prețurilor sau cum revenim pe drumurile cunoscute ale tiraniei
Oamenii consumă și sînt sclavii mărfurilor. Nu există o limită a consumului în afara celei oferite de preț.

Adevarul.ro

image
Imagini spectaculoase cu uriaşul pod de la Brăila după montarea tablierului metalic de 22.000 de tone FOTO
Marţi, 28 iunie, a fost montat ultimul dintre cele 86 de segmente de tablier metalic la podul suspendat de la Brăila, informează  CNAIR. Podul peste Dunăre de la Brăila va fi cel mai mare pod suspendat din România şi al treilea din Europa.
image
Primele imagini cu racheta rusească  X-22 care loveşte centrul comercial din Kremenciuk - VIDEO
Au apărut primele imagini cu racheta care loveşte centrul comercial din Kremenciuk. Este vorba despre o rachetă rusească X-22. În urma atacului de luni, cel puţin 18 persoane şi-au pierdut viaţa.
image
Sentinţă în cazul lui Andrei, băiatul de 13 ani omorât în bătaie pentru o fată, în centrul Mangaliei
În urmă cu doi ani, Andrei (13 ani) a fost bătut pe o stradă din Mangalia de un alt tânăr. La scurt timp, victima a murit.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.