Holocaustul din România – acest mare necunoscut și iritant

13 octombrie 2020
Holocaustul din România – acest mare necunoscut și iritant jpeg

Recent a fost marcată Ziua Holocaustului din România – 9 octombrie, dată la care a început în 1941 deportarea în masă a evreilor în Transnistria.

În fiecare an încerc să găsesc o noutate despre acest eveniment istoric tragic din istoria relativ recentă a României, iar anul acesta am publicat un interviu "De ce mă înjuri, mă jidane?" - persecutat sub Antonescu la Craiova cu profesorul Jean Askenasy, un reputat neurolog israelian, originar din România.

Povestea este reprezentativă pentru marea majoritate a evreilor din Regat și din sudul Transilvaniei care au scăpat de deportare sub regimul condus de Ion Antonescu (1940 – 1944), dar au suferit persecuții și discriminări ca tînărul Askenasy, exclus din școală și bătut cu regularitate pe stradă de copii români de vîrsta lui.

Și totuși, această poveste, ca și multe altele din acea perioadă a dictaturii fasciste din România, este complet necunoscută, nu doar publicului românesc, ci chiar unor evrei din generațiile mai tinere.

Raportul Comisiei Wiesel

Holocaustul din România a fost recunoscut oficial de statul român în anul 2004, cînd a fost publicat Raportul Final al Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului din România, raport elaborat de o comisie prezidată de Elie Wiesel, supraviețuitor al Holocaustului originar din Sighetul Marmației și laureat al Premiului Nobel pentru Pace 1986.

clej2 jpg jpeg

Evrei la trecerea Nistrului (Muzeul Holocaustului Washington)

Raportul, care are 424 de pagini, a ajuns la concluzia că statul român se face responsabil de moartea a 280 – 380 mii de evrei și 11 mii de romi în perioada 1940 – 1944.

Dar, după 16 ani de la publicare, acest raport este fie foarte puțin cunoscut, fie concluziile sale sînt contestate. Sondajele de opinie arată că doar în jur de o treime dintre români acceptă faptul că în România a avut loc un Holocaust, adică genocidul populației evreiești.

Ignoranță – în bună măsură, dar și rea credință – mai ales în zona naționalistă a opiniei publice, care nu acceptă că Ion Antonescu și regimul său, alături de legionari în mai mică măsură, au avut un rol activ în inițierea și punerea în practică a Holocaustului din România.

În afară de Pogromul de la Iași și Trenurile Morții (iunie – iulie 1941) – episod parțial cunoscut din perioada comunistă, dar al cărui bilanț real (peste 13 mii de morți) este fie minimalizat, fie pus pe seama militarilor germani aflați în oraș la începutul războiului împotriva URSS – alte masacre și pogromuri comise în teritoriile sub administrație românească sînt practic necunoscute.

Curățarea terenului” – ordinul dat de Antonescu de execuție sumară a evreilor din zonele rurale ale Basarabiei, nordului Bucovinei și Ținutului Herței, teritorii ocupate în iunie 1940 de URSS, unde armata română a revenit în iulie 1941, a dus la uciderea a peste 45 de mii de evrei, potrivit Raportului Comisiei Wiesel.

Masacrul de la Odessa – 22 – 24 octombrie 1941, represalii în urma aruncării în aer a cartierului general al armatei române de către sovieticii în retragere – este unul dintre principalele capete de acuzare împotriva lui Antonescu la procesul său din 1946.

Cel puțin 22 de mii de evrei au fost uciși de armata română în acele trei zile, iar restul evreilor din Odessa a fost deportați în lagărele morții (Berezovka, Bogdanovka, Ahmecetka, Dumoanovka), unde majoritatea au fost uciși prin împușcare sau au murit de tifos exantematic, foamete sau frig, alături de alți evrei deportați din Basarabia sau Bucovina, în „Regatul Morții” - cum era cunoscut județul Golta, condus de prefectul Modest Isopescu și adjunctul său, Aristide Pădure, figuri sinistre ale administrației instalate de Antonescu în Transnistria.

Odessa și Bogdanovka (număr estimat de morți - 48 de mii) sînt unele dintre cele mai sîngeroase masacre din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, dar numele lor este mult mai puțin cunoscut decît, de pildă, Babyn Yar (o rîpă în apropierea Kievului, unde naziștii au ucis circa 33 de mii de evrei în zilele de 29 și 30 septembrie 1941).

„Iudeo-bolșevism”

Și chiar atunci cînd aceste masacre sînt recunoscute cu jumătate de gură și mîrîieli resentimentare, apare reacția „whatabout-istă” (după tactica diversionistă inventată de KGB în timpul Războiului Rece): „dar despre ce au făcut comuniștii de ce nu spuneți nimic?” Iar această reacție își are originea și în atitudinea regimului Antonescu față de „iudeo-bolșevism”, adică tratarea evreilor în bloc ca agenți ai comunismului internațional și în ultimă instanță ai lui Stalin.

Am vorbit de-a lungul anilor despre povestea unor copii și adolescenți evrei deportați în Transnistria (Shabs Roif – Basarabia, 11 ani, Mirjam Korber-Bercovici – sudul Bucovinei, 18 ani, Liviu Beris – Ținutul Herței, 14 ani, Arno Blei – nordul Bucovinei, 8 ani, Andrei Klein născut în deportare la Moghilev, 1942) împreună cu familiile lor.

Care era vina acestor tineri în afară de aceea de a se fi născut evrei în teritorii disputate? Ei erau agenții iudeo-bolșevismului?

Sînt niște întrebări la care negaționiștii sau minimalizatorii Holocaustului nu au răspuns, pentru că de fapt ei nu au în minte deportați și uciși în carne și oase – majoritatea femei, copii, bătrîni – ci niște evrei abstracți, cu intenții subversive și dirijați de la Moscova.

Recomandări neaplicate

Raportul Comisiei Wiesel conține și recomandări privind educația în materia Holocaustului din România.


clej4 jpg jpeg

La Rîmnicu Sărat există o stradă Ion Antonescu în pofida interdicției explicite din lege (Facebook)

„S-a recomandat organizarea în învățămîntul public obligatoriu, a apărut un manual opțional al istoriei evreilor și a Holocaustului din România, încă din 2005 pentru clasa a XI-a sau a XII-a ca un curs opțional, s-a recomandat organizarea de cursuri de pregătire cu funcționarii publici, cu ziariștii, pentru că au fost și încă mai sînt multe mesaje care distorsionează, minimalizează sau chiar neagă Holocaustul din România sau care încearcă să promoveze o imagine eroizantă a mareșalului Ion Antonescu și o preocupare din partea instituțiilor publice de a combate negarea Holocaustului în conformitate cu Ordonanța de Urgență 31/2002”, îmi spunea în urmă cu cîteva luni Alexandru Florian, directorul Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”.

Iar OUG 31/2002, care incriminează negarea Holocaustului, propaganda legionară și fascistă precum și apologia unor persoane condamnate pentru crime împotriva omenirii, precum Ion Antonescu, nu se aplică practic.

Au dispărut statuile lui Antonescu din public (singura care mai există este cea din curtea casei istoricului naționalist Gică Manole din Botoșani), dar în orașe precum Constanța sau Rîmnicu Sărat încă mai există străzi cu numele dictatorului fascist în pofida interdicției explicite din OUG 31/2002.

Reacții resentimentare

Negarea sau minimalizarea Holocaustului din România sînt rare în presa „mainstream”, dar abundă pe internet, mai ales sub forma comentariilor la articole.


clej5 jpg jpeg

Evrei deportați din Briceva (Basarabia) în 1941 (Muzeul Holocaustului Washington)

În această vară am publicat un interviu cu istoricul Adrian Cioflîncă, directorul Centrului pentru Studiul Istoriei Evreilor din România, despre pogromul de la Dorohoi, din 1 iulie 1940, cînd armata română, în retragere din teritoriile cedate URSS în urma Pactului Ribbentrop – Molotov, a masacrat peste 50 de evrei neînarmați.

Din cele 400 de comentarii postate pe Facebook la acest material peste 95% erau negative, mergînd de la punerea la îndoială a masacrului pînă la incitări violente la ură antisemită.

Un lucru este clar: cei mai mulți care reacționează negativ atunci cînd este vorba de Holocaustul din România o fac dintr-un sentiment de ofensă personală, care confundă propria persoană cu poporul român, considerînd că dezvăluirea adevărului istoric în această chestiune constituie o acuzație colectivă.

Or Raportul Comisiei Wiesel este foarte clar în delimita vinovăția pentru Holocaust, atribuind-o în mod clar statului român din perioada 1940 – 1944 și nu poporului român.

Antisemitismul era larg răspîndit în unele pături ale populației, încă din anii ’30, și s-a manifestat în anumite situații în mod violent, mai ales în Basarabia și nordul Bucovinei, imediat după intrarea României în războiul împotriva URSS în vara lui 1941, dar nu a jucat un rol important în Holocaustul însuși, care a fost conceput de Ion Antonescu și colaboratorii săi și pus în aplicare de armată, jandarmi și administrație.

Ignoranța și reaua-credință în privința Holocaustului din România nu sînt de dată recentă. Regimul comunist, deși era opus în teorie regimului Antonescu pe care-l înlocuise de facto la 23 august 1944 (de jure la 6 martie 1945), nu a avut interesul să facă lumină în privința crimelor comise de regimul fascist, mai ales după turnura naționalistă de după anii ’60.

Căderea regimului comunist în decembrie 1989 a deschis calea reabilitării, fie și parțiale, a lui Antonescu și a Mișcării Legionare, ca o reacție anti-comunistă. 

Apropierea României de NATO și Uniunea Europeană a impus însă o reevaluare a trecutului fascist, de unde și adoptarea OUG 31/2002 și a Raportului Comisiei Wiesel, care au fost văzute mai mult ca gesturi impuse statului român din afară, mai ales de „lobby-ul evreiesc”.

Așa se face că azi Holocaustul din România rămîne o temă prea puțin acceptată în opinia publică, percepută ca o obligație, o corvoadă dictată de cancelariile occidentale.

Dar adevărul istoric este foarte limpede: în România a avut loc un Holocaust, organizat și pus în practică de autoritățile regimului Antonescu. Și în ziua de azi invocarea necunoașterii acestui adevăr sau, mai grav, respingerea lui de plano, nu reprezintă doar o atitudine incriminată de lege (care nu se aplică), echivalentă cu incitarea la ură de rasă, dar și un gest nedemocratic într-o țară care are mari probleme în a-și accepta trecutul fascist și comunist.

Petru Clej este jurnalist, corespondent RFI România la Londra.

p 7 WC jpg
Căderea lui Boris Johnson – și a noastră
În ziua de azi, personal este realmente politic: eșecurile personale sînt ipso facto eșecuri politice.
p 23 ExpoziLŤia Columbian¦â, Chicago, 1893 WC jpg
Ierusalimul de ipsos – Expoziția Mondială de la Chicago, 1893
La Chicago, în 1893, un oraş ideal întreg s-a pogorît pe harta oraşului, condiţionat de sit şi de cultura albă, creştină, „falocentrică” şi „elitistă” care domina acel moment.
p 7 Thyssen Krupp, Essen, Germania WC jpg
Războiul lui Putin și modelul economic german
Va supraviețui oare modelul economic german războiului purtat de președintele rus Vladimir Putin împotriva Ucrainei?
p 2 WC jpg
Tocăniță de vin
Numite, în engleză, SOT („slips-of-the-tongue”), greșelile de vorbire care se fac involuntar, de obicei din grabă sau sub imperiul emoțiilor, sînt studiate de o parte a lingvisticii cognitiviste americane cu scopul de a descifra tiparele fonologice mentale.
p 22 WC jpg
„Noua Ideocrație” și Eterna Idiocrație
În locul pe care credința (frica de Dumnezeu) îl ocupa în sufletul individual a rămas un gol, o gaură neagră.
948 19 poza jpg
Barbara Klemm – artistul din fața fotojurnalistului
Fotojurnaliștilor le-aș spune să se concentreze pe fericirea din lume, să rămînă curioși și puternici, să lucreze constant, să fie empatici cu oamenii – însă toate acestea ar trebui să fie conectate cu talentul artistic.
2p 23 Mihail Sebastian jpg
Mihail Sebastian, trădări și accidentări
„În cultură, ca și în parlament, oamenii se înjură la tribună și se împacă la bufet.“
p 7 WC jpg jpg
A început criza alimentară globală
Pandemia de COVID-19 a scos la iveală fragilitatea și disfuncționalitatea rețelelor alimentare mondiale.
Epurări şi maculări jpeg
Consecințele nehotărîrii și iluziilor Vestului în raport cu Rusia
Dacă Vestul merge pe drumul sugerat de stînga americană, resursele rusești se vor dovedi decisive. Kremlinul va cîștiga războiul.
945 04 traducere jpg
Ar trebui Europa să oprească finanțarea războiului lui Putin?
E oare corect ca țările europene să continue să-i plătească Rusiei un miliard de euro (1,1 miliarde de dolari) pe zi pentru energie, cînd ele știu că în felul acesta finanțează un război de agresiune împotriva Ucrainei?
p 7 Hans Bergel jpg
In memoriam Hans Bergel
La 26 februarie s-a stins din viaţă, la vîrsta venerabilă de aproape 97 de ani, ardeleanul Hans Bergel, uomo universale fără pereche, personalitate care a marcat cu consecvenţă, zeci și zeci de de ani, viaţa culturală și politică atît din România, cît şi din Germania.
p 19 WC jpg
Firescul nefiresc al educației în România
Aud la răstimpuri melancolicul oftat cum că nu se mai face carte „ca pe vremuri” – vremurile fiind cele de dinainte de Revoluție.
Falimentul moral al pacifismului german jpeg
Falimentul moral al pacifismului german
Germania se îndreaptă spre o altă gravă umilire istorică, în urma căreia va petrece ani – dacă nu decenii – cerîndu-și scuze și reparînd ceea ce a făcut.
Cercuri concentrice – despre efectele războiului din Ucraina jpeg
Cercuri concentrice – despre efectele războiului din Ucraina
Conflictul din Ucraina a apărut după doi ani de vești extrem de proaste și de fake news.
De ce e detestat Macron? jpeg
De ce e detestat Macron?
Motivele invocate de francezi împotriva lui Macron se aseamănă cu cele enumerate de votanții americani care nu o sufereau pe Hillary Clinton.
De ce „tic tac” și nu „tac tic”? jpeg
De ce „tic-tac” și nu „tac-tic”?
Experimentele care implică cuvinte sau expresii inventate scot la iveală lucruri fascinante despre relația dintre limbă și minte/creier.
Ce se întîmplă dacă Germania boicotează energia rusească? jpeg
Ce se întîmplă dacă Germania boicotează energia rusească?
Oprirea imediată a importului de gaz rusesc ar reprezenta pentru Germania un cost de 0,5% pînă la 2,2% din PIB.
Subreprezentarea femeilor în politica românească: 1990 2021 jpeg
Subreprezentarea femeilor în politica românească: 1990-2021
Posibile dificultăți cu care se confruntă femeile în ascensiunea politică constau în responsabilitățile ce țin de familie, constrîngerile de timp,  standarde mai înalte privind femeile care intenționează să candideze, stereotipurile de gen, lipsa încrederii de sine, o rețea fragilă de sprijin, hărțuirea online și în social media.
Disuasiunea nucleară după Ucraina jpeg
Disuasiunea nucleară după Ucraina
Armele nucleare precise, de dimensiuni reduse, par atît de ușor utilizabile încît am ajuns să le considerăm normale.
Un colaps moral și umanitar al culturii ruse jpeg
Un colaps moral și umanitar al culturii ruse
Asistăm la o recidivă teribilă a rasismului postimperial.
„Cei doi vor fi un trup“ jpeg
Răzbunarea lui Stolîpin. La Kiev
Este o nouă formă de societate civilă, mai fragmentată, dar mai conștientă de sine, formată din grupuri de cetățeni capabili să se informeze independent, să-și construiască propriile poziții, dar mai ales să acționeze în opoziție cu statul și cu elita birocratică.
Ce înseamnă apărarea Europei? jpeg
Ce înseamnă apărarea Europei?
„Întrebarea e cine conduce lumea. Numai războiul poate decide cu adevărat.“
„Acționăm împreună pentru securizarea teritoriului NATO” – interviu cu Peer GEBAUER, ambasadorul Germaniei la București jpeg
„Acționăm împreună pentru securizarea teritoriului NATO” – interviu cu Peer GEBAUER, ambasadorul Germaniei la București
„Permiteți-mi să spun foarte clar un lucru: acesta este războiul lui Vladimir Putin. Putin a început și a dezlănțuit acest război.”
Viitorul furat al Rusiei jpeg
Viitorul furat al Rusiei
Războiul său vizează întregul sistem european, care se bizuie, mai presus de toate, pe principiul inviolabilității granițelor.

Adevarul.ro

image
Doliu în sportul românesc: Baschetbalista Alessia Maria Raiciu s-a stins în ziua în care a împlinit 18 ani
O veste cutremurătoare a apărut, astăzi, pe pagina de Facebook a Federaţiei Române de Baschet, în legătură cu o jucătoare extrem de promiţătoare.
image
Cherofobia: teama de a fi fericit sau „după bine vine rău“. Cum se manifestă, care sunt semnele
Unele persoane simt aversiune faţă fericire, fără a avea un motiv raţional pentru acest lucru. În termeni de specialitate, această formă de anxietate se numeşte „cherofobie“, iar cei afectaţi fac tot posibilul să evite sentimentul de fericire.
image
Afacerile bănoase cu o păstrăvărie şi o firmă de taximetrie, făcute de un poliţist în timpul serviciului
Fost adjunct al Poliţiei Mioveni, comisarul Marius Aioanei a făcut, timp de patru ani, numeroase afaceri bănoase în timpul serviciului, deşi acest lucru este interzis de lege. Poliţistul promova constant pe Facebook două firme deţinute de către familia sa, o păstrăvărie şi o firmă de taximetrie

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.