Geografia austerității interioare sau Estetica puținului

Alina NECȘULESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 998 din 25 mai – 31 mai 2023
image

Anorexia nervosa a fost descrisă prima oară clinic acum mai bine de o sută de ani de Sir William Gull. Însă, încă în 1689, Richard Morton scria despre „consumul nervos” evocînd imaginea decrepită a unui „schelet acoperit de piele”. Deși moartea prin înfometare stîrnește groază tuturor, acest gen de moarte voluntară determinată stîrnește, în plus, curiozitatea.

Sentimentul profund de lipsă și inadecvare, de vid interior, de a nu fi asimilat de cei din jur, poate să capete în un ele cazuri, stricto sensu, forma lipsei asimilării hranei. Anorexia este reprezentarea unui om care pare că-și pierde locul în lume împuținîndu-se pe zi ce trece, arătînd vădit cum își pierde credința în ocuparea propriului spațiu. Există și un aspect exhibiționist legat de anorexie, deși mulți nu ar recunoaște inițial. Poate fi și un mod de a atrage atenția produs de nesiguranța că ar conta pentru cineva, fiind un mod paradoxal de a fi văzut prin intermediul puținului, o atragere a atenției prin minimalism. Devenind un arhitect al propriei aparențe, anorexicul exprimă cu tact reducerea de sine la elemente minime, evidențiind astfel spațiile goale lăsate în jur, expresie a simplității, controlului și ordinii. Lipsa nu mai devine astfel o dovadă de neputință, ci e mascată într-o iluzie a puterii prin controlul greutății masei corporale, deci al spațiului pe care îl ocupă în lume. Persoana devine, în fantezie, deținătoarea unei puteri depline, liberă de orice dependență, profesînd o măiestrie a austerității, a retenției și a curățeniei ascetice. Anorexicii au tendința de a se complia pe ce se spune despre ei și nu par să știe niciodată ce își doresc cu adevărat. Unii chiar se tem că nu au o minte proprie sau dreptul de a-și trăi propria viață și că au trăit mereu conform așteptărilor celorlalți. Ei trăiesc sub presiunea sentimentului că nu fac suficient, că nu sînt suficient. În forul interior, persoana cu anorexie trăiește ca într-un sat puritan, unde toată lumea judecă pe toată lumea, iar cel care greșește este condamnat la rușine eternă, ca în Litera stacojie a lui Nathaniel Hawthorne. Severitatea tribunalului interior este ceva caracteristic anorexicilor, explicabilă prin nevoia de confirmare a propriei existențe negate ori prin experiența de a fi fost un copil „de înlocuire” ori o marionetă în mîinile unor păpușari care i-au negat subiectivitatea și individualitatea. Astfel, se poate dezvolta o intoleranța la propriul corp, care devine un teritoriu contestat, cu reverberații identitare. Conflictul este unul cu propriul spațiu de existență în lume care pare a fi prea mare pentru a reliefa geografia austerității interioare. Anorexicul devine vizibil și confirmat în propria dramă a inexistenței, a golului. Corpul este trăit ca o închisoare cu care persoana se luptă, de care încearcă să scape și fără de care, totodată, nu poate exista.

Poeta Louise Glück, suferind de anorexie, s-a înfometat pînă aproape să moară pe cînd avea 16 ani. Ea a petrecut șapte ani în psihoterapie psihanalitică pentru a reuși să depășească dificultatea în exprimarea de sine, pentru a dezvolta instrumente de organizare de sine și de exprimare a propriilor nevoi, pentru a face față vicisitudinilor vieții. A decis să studieze poezia și a dezvoltat o formă estetică proprie în expresia lirică, prin ocuparea a cît mai puțin spațiu. În 2020 a cîștigat premiul Nobel pentru literatură. Louise Glück a pus anorexia în poezie folosind limbajul ca expresie a corpului, ca o translatare în cuvinte a experienței interioare. Simptomul este un mod de a comunica propria dramă, iar găsirea unor maniere mai înalte de adaptare la viață, care să ajute la simbolizarea propriei suferințe, este ceea ce ajută la reabilitarea psihică. Simbolizarea suferinței ei psihice prin intermediul anorexiei era inertă, sterilă și prea abstractă. Doar în poezie putea să fie transmisă și explorată consistența adevărurilor ei. Louise Glück descrie astfel estetica poeziei ei, care irumpe din gîndirea anorexică: „Sînt atrasă de elipsă, de negrăit, de sugestie, de elocvent, de tăcerea deliberată. Negrăitul, pentru mine, exercită o mare putere: deseori mi-aș dori ca un poem întreg să fie formulat într-o astfel de categorie. Este un analog al nevăzutului...”. 

Dorința anorexicului de a dobîndi un corp scheletic se oglindește în estetică, indiferent că este sub forma poeziei, a arhitecturii și designului, a muzicii sau a artei plastice. Prin spațiile goale lăsate, prin mister, fantezia, emoția și proiecția privitorului sînt stimulate. Arta, în general, stimulează reflecția, emoția și creează prilej de contact cu sine. În mitologia greacă întîlnim în reprezentarea zeului Apollo puterea poeziei și a vindecării. Sigmund Freud a susținut că poezia este centrală în funcționarea inconștientului, iar mintea, înainte de a dezvolta limbajul, reprezintă lumea în metafore și simboluri. Dezvoltarea unui concept de sine valid, a  capacității de autoreglare, a propriilor resurse de gîndire, judecată și simțire nu sînt lucruri ușor de făcut într-o astfel de situație. Deseori este nevoie de un celălalt cu autoritate, de un fel de radiolog care atestă existența corpului și a minții separate de ceilalți. Recunoașterea adecvată a rolului corpului în propria identitate poate fi o cale de a armoniza mintea cu forma fizică. 

Anorexia ar putea fi metafora timpurilor noastre, în care capacitatea de reflecție se împuținează din ce în ce mai mult, iar barierele individuale devin din ce în ce mai fragilizate. Deși morbidă în reprezentare și, de multe ori, chiar aducătoare de moarte, anorexia nu este dezvoltată cu acest scop. Anorexia este expresia vădită a unui interior aproape inexistent atunci cînd doar trupul este vizibil. Este un mod prin care, cu minime resurse, cineva poate formula o identitate separată.

Alina Necșulescu este psihoterapeut specializat în psihanaliză.

image png
Ceasurile organismelor
Majoritatea organismelor vii au astfel de ritmuri sincronizate cu o durată de aproximativ 24 de ore, cea a unei zile pe Pămînt.
image png
Scrierea și scrisul
Cînd unii «intelectuali» catadicsesc (nu catadixesc!) să scrie cîteva rînduri, îți pui mîinile în cap! Dixi!...”
p 22 la Necsulescu jpg
Mama, între Leagăn și Lege
Cu alte cuvinte, a seta o limită fermă și apoi a putea fi alături de copil în stările lui de revoltă, furie și neputință în timp ce asimilează limita.
image png
De la supă la politică
Anul trecut, o investigație jurnalistică a WELT a scos la iveală țelul principal al asociației: acela de a se transforma într-un partid politic.
p 22 jpg
Limba trădătoare
Și, cu toate acestea, ce capacitate formidabilă au de a distruge vieți…”.
image png
Casă bună
Însă, de bună seamă, pe vremea lui Socrate, și casele erau mai... reziliente, și timpul avea mai multă răbdare...
p 22 Radu Paraschivescu WC jpg
Radu Paraschivescu. Portret sumar
Cărţile lui Radu Paraschivescu sînt mărturia unei curiozităţi insaţiabile, a unui umor inefabil şi a unei verve torenţiale.
p 22 WC jpg
„Trecutul e o țară străină“
Ethos creștin? Indiferent de explicație, gestul este de o noblețe spirituală pe care ar trebui să o invidiem de-a dreptul.
image png
Cînd trădarea e familiară
Filmul devine astfel o restituire simbolică pentru experiențele trăite.
p 7 coperta 1 jpg
Sfîrșitul visului african
Începutul „oficial” al Françafrique e considerat anul 1962, cînd Charles de Gaulle l-a însărcinat pe Jacques Foccart, întemeietorul unei firme de import-export de succes, cu coordonarea politicii africane a Franței.
p 22 la Gherghina WC jpg
Cabinetul de curiozități al evoluției
În ciuda spectaculoasei diversități a organismelor vii, evoluția a făcut ca, prin înrudirea lor, acestea să se asemene ramurilor unui singur arbore.
image png
Sofisme combinate
Și în cazul comunicării interpersonale, distincția dintre „public” și „privat” contează.
fbman png
Testul omului-facebook
Dar să identificăm oamenii-facebook din lumea noastră și să îi tratăm ca atare, încă mai putem.
image png
Încăpățînare discursivă
Altminteri, cînd politicienii nu-și înțeleg misiunea, cheltuindu-și energia în dispute stupide și inutile, rezultatul poate fi ușor de ghicit.
1031 22 23 jpg
O lume schizoidă
Laura Carmen Cuțitaru este conferențiar la Literele ieșene, specializată în lingvistică americană.
the running man jpg
Arta figurativă și teoria recapitulării
Totodată, ambele dezvăluie peisaje unice, de o frumusețe nemaiîntîlnită.
image png
Dezamăgirea ca „dezvrăjire”
Este o deșteptare amară, dar deșteptare. Ni se pare că ni s-a luat un solz de pe ochi.
image png
De ce 2 și nu 1
Ajunși în acest ultim punct, tot ceea ce putem, așadar, conștientiza e că nu sîntem niciodată 1, ci 2, că nu sîntem niciodată singuri
image png
Oglinzile sparte ale organismelor
Astfel, poate că natura se repetă, dar nu vrea mereu să spună același lucru.
image png
Topografia iertării
Uneori, poate să apară efectul iertării de sine pentru neputința de a ierta pe alții din afară.
p 23 WC jpg
Etică și igienă
Revenind acum la psihologie și experimente, Arie Bos notează că „acolo unde miroase a substanțe de igienă, oamenii se comportă mai sociabil și mai generos”.
p 21 Viktor E  Frankl WC jpg
Pustiul refuzat
Nimic de adăugat, nimic de comentat.
p 22 jpg
Contradicțiile dreptului proprietății intelectuale
Ce înseamnă, mai exact, forma radicală a ideii? Înseamnă forma simplificată și agresivă a ideii.
p 7 LibertÔÇÜ 6 jpg
Dreptate pentru vînzătorii stradali
Comerțul stradal e o activitate economică legitimă prin care își cîștigă existența milioane de oameni.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.