Furia rutieră

Publicat în Dilema Veche nr. 906 din 19 – 25 august 2021
Furia rutieră jpeg

Cazul de acum cîteva săptămîni din București, cel în care un motociclist a provocat moartea unui tînăr care mergea pe trotineta electrică, lovindu-l și proiectîndu-l sub roțile unei mașini, este, fără îndoială, șocant. Nu este, însă, singular – potrivit unui raport al Poliției Române (transmis Ziare.com), la nivel național, în doar trei luni, din ianuarie pînă în martie, s-au înregistrat 774 de accidente grave de circulație, cauzele principale fiind viteza neadaptată la condițiile de drum, traversarea neregulamentară, abateri ale bicicliștilor și neacordarea priorității pentru pietoni. În plus, potrivit Eurostat, țara noastră ocupă primul loc în Uniunea Europeană în topul accidentelor rutiere mortale. Vina pentru acest palmares negru este un cumul de factori – infrastructura, amenzi mici și pedepse blînde care încurajează și întrețin încălcarea regulilor, dar și o anumită cultură care s-a impus în timp pe șoselele din România – așa-numita „furie rutieră”.

Bineînțeles, nu vorbim despre un fenomen nou, chiar dacă expresia e relativ recentă – sintagma „road rage” apărînd, se pare, pentru prima oară în Statele Unite, într-un articol din ziarul St. Petersburg Times, care a relatat, pe data de 2 aprilie 1988, o altercație în trafic care s-a terminat cu împușcături: „O izbucnire de furie rutieră a băgat un om în închisoare. Acesta este acuzat că a împușcat o femeie care i-ar fi tăiat calea pe autostradă”.

În Marea Britanie, expresia a intrat în Oxford Dictionary în 1997, dar se pare că a fost folosită, pentru prima oară, tot în presă, în 1994, într-un articol din Sunday Times, care relata o dispută rutieră între un lider al evreilor ortodocși din Marea Britanie și un călugăr budist: „Atacul i-a adus lui David Schreiber, un cunoscut lider al Sinagogii Unite, o amendă și o condamnare pentru agresiune și comportament violent. De asemenea, l-a plasat în numărul tot mai mare de britanici prinși de «furia rutieră», o problemă despre care poliția, organizațiile auto și psihologii spun că străbate întreaga țară”.

Care este, totuși, resortul care transformă niște nervi la volan într-un fenomen social? 

În timpul unei conferințe pe tema siguranței în trafic și a condusului agresiv, conferință care a avut loc în Washington, în 1997, dr. Leon James, profesor de psihologie a traficului la Universitatea din Hawaii, Honolulu, a făcut o radiografie amplă a întregului proces.

„Furia rutieră este ca un ciclu, care începe cu o explozie de invective și acuzații, tăcute sau cu voce tare, atingînd rapid un vîrf, care durează cîteva secunde, după care se diminuează, înlocuit fiind de un sentiment temporar de ușurare: presiunea reprimată a frustrării sau a fricii se eliberează în invective. Totuși, ce se întîmplă mai apoi, dacă presiunea inițială nu dispare, depinde de anumite condiții. În unele evenimente minore, dar enervante, schimburile conflictuale se sting după cîteva momente, cînd simptomele fiziologice ale furiei se disipează, retrăgîndu-se în subconștient, adormite, dar gata să se trezească la următoarea ocazie, poate chiar peste un minut mai tîrziu. Ciclul furiei poate fi reaprins doar văzînd cealaltă mașină sau poate dispărea dacă șoferul-țintă evită contactul vizual, răspunsurile verbale și alte forme de provocare. Dar, dacă cei doi șoferi își amplifică și realimentează reciproc emoțiile combative, furia lor verbală se poate transforma și poate escalada în confruntări care trec de invective. Cu cît ciclul de ostilitate se întoarce, cu atît devine mai intens, iar indivizii sînt mai puțin dispuși să dea înapoi. Acest lucru este cauzat și de faptul că intensitatea furiei rutiere este determinată de raționalizări și justificări, iar cu cît antagoniștii merg mai multe «runde», cu atît vor găsi mai multe motive pentru continuarea și escaladarea disputei. Înțelegerea furiei rutiere necesită abilitatea de a analiza un incident de furie rutieră și de a vedea etapele sale naturale de dezvoltare sau escaladare. Fiecare pas permite șoferilor un punct de alegere: să continue conflictul sau să se retragă din el.”

Care este însă punctul zero al acestei escaladări și de ce unii șoferi aleg să se retragă din conflict, iar alții să se afunde mai abitir în spirala sa? Este vorba despre o structură mentală personală care s-ar manifesta la fel în orice alt conflict, chiar și în afara vehiculului pe care îl conduc, sau, mai degrabă,  are legătură chiar cu șofatul?

Dr. Leon James susține că, după ani de cercetare, a înțeles care este mecanismul emoțional pe care îl implică condusul unei mașini – cheia acestuia fiind noțiunea de control al spațiului personal. Pentru că, susține psihologul, mașina nu este doar un obiect de confort sau o paradă a status-ului financiar. Este și un obiect cultural, și o extindere psihologică asociată cu dinamica mentală și emoțională internă a șoferului, devine parte a ego-ului său.

„Mașinile sînt o extensie a sinelui, sînt obiecte încărcate de ego care pot fi folosite atît pozitiv, cît și negativ pentru a ne face vizibili pe un drum. Automobilul ne oferă un mijloc de a exercita controlul direct asupra mediului nostru. Cînd intrăm în mașină, aceasta devine un instrument pentru activarea sentimentului de control. Căci automobilele sînt puternice și ne ascultă. Răspund instantaneu și plăcut la orice poruncă le dăm, oferindu-ne acel sentiment de bunăstare care vine odată cu obținerea controlului asupra întregului mediu înconjurător.”

Cu alte cuvinte, cu cît sentimentul de a nu avea controlul asupra vieții tale este mai accentuat, cu atît  șoferii sînt mai dispuși către agresivitate în trafic?

„Mulți șoferi au comentat că furia rutieră care îi prinde uneori este legată și de un sentiment general de pierdere a controlului în viața lor. Bineînțeles, este uman și natural să căutăm un sentiment de control în viața noastră, vrem să simțim că ajungem undeva, că nu pierdem timpul, că facem lucrurile în mod corect, că sîntem liberi să ne urmărim propriul interes – neîngrădit. Ce se întîmplă cînd cineva ne îngrădește sentimentul de libertate în trafic? De exemplu, în timp ce conduceți în mod regulamentar, cineva, o mașină de pe banda stîngă, se aruncă brusc pe banda dvs., chiar în fața dvs. Piciorul se ridică automat de pe pedală și atinge frînele, ca să mențină distanța și să evite un accident. Însă, în acel moment, șoferii agresivi simt brusc o furie pentru că au fost obligați să modifice ceea ce ei făceau în ritmul lor. Șoferul celălalt i-a forțat să apese frîna. «Ce idiot! Ce idiot!» Simți o explozie de furie înăuntru. Se face foarte cald. S-ar putea chiar să începi să transpiri. Strîngi mai tare volanul. Acum ai ajuns în momentul decisiv: poți lăsa emoția să dispară sau poți aprinde flăcările cu gînduri de indignare și dorințe de răzbunare. Șoferii agresivi nu lasă să se stingă focul emoțional. Am descoperit că mulți șoferi, cu care am lucrat, n-au mecanismele emoționale necesare pentru a face față unor astfel de situații de urgență. Încălcarea sentimentului de libertate personală predomină și stîrnește în ei instantaneu emoții negative care escaladează, de la frustrare la ostilitate și chiar la ură. Și este o certitudine faptul că o conducere agresivă a mașinii a devenit o normă culturală, deoarece cultura noastră acceptă expresia ostilității ori de cîte ori ne simțim nedreptățiți.”

Revenind în prezentul românesc, nu este oare „nedreptățirea” sentimentul majoritar național? Ideea că alții „ne iau de proști”? Or, ce poate să enerveze mai mult decît o asemenea provocare? Drept urmare, reacționăm și, căzînd în extrema „îndreptățirii”, avem senzația că șoselele ne aparțin – iar această senzație este valabilă, în egală măsură, pentru toți participanții în trafic care aleg să nu respecte regulile (nici nu mai vorbim despre respectul pentru cel de lîngă tine). De cîte ori n-am văzut un șofer care trece pe roșu și înjură pietonii care traversează regulamentar „că nu se mișcă mai repede” și de cîte ori n-am văzut pietoni care sar în fața mașinilor, fie prin locuri interzise, fie cînd culoarea semaforului nu le permite, și înjură șoferii că nu opresc?

Bineînțeles, nu sesiuni de terapie și ședințe de management al furiei sînt soluțiile. Soluțiile, în acest punct, sînt pedepse mai dure, dar și cei care să le aplice. În lipsa acestora nu ne rămîne decît o vigilență personală sporită și o continuă mefiență vizavi de siguranța în trafic.

Foto: wikimedia commons

p 22 WC jpg
„Noua Ideocrație” și Eterna Idiocrație
În locul pe care credința (frica de Dumnezeu) îl ocupa în sufletul individual a rămas un gol, o gaură neagră.
948 19 poza jpg
Barbara Klemm – artistul din fața fotojurnalistului
Fotojurnaliștilor le-aș spune să se concentreze pe fericirea din lume, să rămînă curioși și puternici, să lucreze constant, să fie empatici cu oamenii – însă toate acestea ar trebui să fie conectate cu talentul artistic.
2p 23 Mihail Sebastian jpg
Mihail Sebastian, trădări și accidentări
„În cultură, ca și în parlament, oamenii se înjură la tribună și se împacă la bufet.“
p 7 WC jpg jpg
A început criza alimentară globală
Pandemia de COVID-19 a scos la iveală fragilitatea și disfuncționalitatea rețelelor alimentare mondiale.
Epurări şi maculări jpeg
Consecințele nehotărîrii și iluziilor Vestului în raport cu Rusia
Dacă Vestul merge pe drumul sugerat de stînga americană, resursele rusești se vor dovedi decisive. Kremlinul va cîștiga războiul.
945 04 traducere jpg
Ar trebui Europa să oprească finanțarea războiului lui Putin?
E oare corect ca țările europene să continue să-i plătească Rusiei un miliard de euro (1,1 miliarde de dolari) pe zi pentru energie, cînd ele știu că în felul acesta finanțează un război de agresiune împotriva Ucrainei?
p 7 Hans Bergel jpg
In memoriam Hans Bergel
La 26 februarie s-a stins din viaţă, la vîrsta venerabilă de aproape 97 de ani, ardeleanul Hans Bergel, uomo universale fără pereche, personalitate care a marcat cu consecvenţă, zeci și zeci de de ani, viaţa culturală și politică atît din România, cît şi din Germania.
p 19 WC jpg
Firescul nefiresc al educației în România
Aud la răstimpuri melancolicul oftat cum că nu se mai face carte „ca pe vremuri” – vremurile fiind cele de dinainte de Revoluție.
Falimentul moral al pacifismului german jpeg
Falimentul moral al pacifismului german
Germania se îndreaptă spre o altă gravă umilire istorică, în urma căreia va petrece ani – dacă nu decenii – cerîndu-și scuze și reparînd ceea ce a făcut.
Cercuri concentrice – despre efectele războiului din Ucraina jpeg
Cercuri concentrice – despre efectele războiului din Ucraina
Conflictul din Ucraina a apărut după doi ani de vești extrem de proaste și de fake news.
De ce e detestat Macron? jpeg
De ce e detestat Macron?
Motivele invocate de francezi împotriva lui Macron se aseamănă cu cele enumerate de votanții americani care nu o sufereau pe Hillary Clinton.
De ce „tic tac” și nu „tac tic”? jpeg
De ce „tic-tac” și nu „tac-tic”?
Experimentele care implică cuvinte sau expresii inventate scot la iveală lucruri fascinante despre relația dintre limbă și minte/creier.
Ce se întîmplă dacă Germania boicotează energia rusească? jpeg
Ce se întîmplă dacă Germania boicotează energia rusească?
Oprirea imediată a importului de gaz rusesc ar reprezenta pentru Germania un cost de 0,5% pînă la 2,2% din PIB.
Subreprezentarea femeilor în politica românească: 1990 2021 jpeg
Subreprezentarea femeilor în politica românească: 1990-2021
Posibile dificultăți cu care se confruntă femeile în ascensiunea politică constau în responsabilitățile ce țin de familie, constrîngerile de timp,  standarde mai înalte privind femeile care intenționează să candideze, stereotipurile de gen, lipsa încrederii de sine, o rețea fragilă de sprijin, hărțuirea online și în social media.
Disuasiunea nucleară după Ucraina jpeg
Disuasiunea nucleară după Ucraina
Armele nucleare precise, de dimensiuni reduse, par atît de ușor utilizabile încît am ajuns să le considerăm normale.
Un colaps moral și umanitar al culturii ruse jpeg
Un colaps moral și umanitar al culturii ruse
Asistăm la o recidivă teribilă a rasismului postimperial.
„Cei doi vor fi un trup“ jpeg
Răzbunarea lui Stolîpin. La Kiev
Este o nouă formă de societate civilă, mai fragmentată, dar mai conștientă de sine, formată din grupuri de cetățeni capabili să se informeze independent, să-și construiască propriile poziții, dar mai ales să acționeze în opoziție cu statul și cu elita birocratică.
Ce înseamnă apărarea Europei? jpeg
Ce înseamnă apărarea Europei?
„Întrebarea e cine conduce lumea. Numai războiul poate decide cu adevărat.“
„Acționăm împreună pentru securizarea teritoriului NATO” – interviu cu Peer GEBAUER, ambasadorul Germaniei la București jpeg
„Acționăm împreună pentru securizarea teritoriului NATO” – interviu cu Peer GEBAUER, ambasadorul Germaniei la București
„Permiteți-mi să spun foarte clar un lucru: acesta este războiul lui Vladimir Putin. Putin a început și a dezlănțuit acest război.”
Viitorul furat al Rusiei jpeg
Viitorul furat al Rusiei
Războiul său vizează întregul sistem european, care se bizuie, mai presus de toate, pe principiul inviolabilității granițelor.
Comunicarea muzicală jpeg
Comunicarea muzicală
Muzica e cel mai bun candidat la rolul de strămoș al limbajului, cu loc între funcțiile emisferei drepte, care se relaționează cu empatia și comuniunea, nu cu competiția și divizarea.
Alegerile libertății din Ungaria jpeg
Alegerile libertății din Ungaria
În ultimii zece ani, Orbán a transformat Ungaria într-o „democrație iliberală” în care vocea sa e singura care reprezintă poporul.
Cum vindeci o traumă? jpeg
Cum vindeci o traumă?
Multe statistici trag semnale de alarmă asupra sănătății mentale la nivel global, iar întrebarea cu răspuns evident – „Suferim o traumă socială colectivă?” – naște una al cărei răspuns e departe de a fi unul clar: „Cum ne vom vindeca?”.
Despre plafonarea prețurilor sau cum revenim pe drumurile cunoscute ale tiraniei jpeg
Despre plafonarea prețurilor sau cum revenim pe drumurile cunoscute ale tiraniei
Oamenii consumă și sînt sclavii mărfurilor. Nu există o limită a consumului în afara celei oferite de preț.

Adevarul.ro

image
Imagini spectaculoase cu uriaşul pod de la Brăila după montarea tablierului metalic de 22.000 de tone FOTO
Marţi, 28 iunie, a fost montat ultimul dintre cele 86 de segmente de tablier metalic la podul suspendat de la Brăila, informează  CNAIR. Podul peste Dunăre de la Brăila va fi cel mai mare pod suspendat din România şi al treilea din Europa.
image
Primele imagini cu racheta rusească  X-22 care loveşte centrul comercial din Kremenciuk - VIDEO
Au apărut primele imagini cu racheta care loveşte centrul comercial din Kremenciuk. Este vorba despre o rachetă rusească X-22. În urma atacului de luni, cel puţin 18 persoane şi-au pierdut viaţa.
image
Sentinţă în cazul lui Andrei, băiatul de 13 ani omorât în bătaie pentru o fată, în centrul Mangaliei
În urmă cu doi ani, Andrei (13 ani) a fost bătut pe o stradă din Mangalia de un alt tânăr. La scurt timp, victima a murit.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.