Fukuyama și Huntington recitiți în cheia crizei actuale

Publicat în Dilema Veche nr. 857 din 10 - 16 septembrie 2020
Fukuyama și Huntington recitiți în cheia crizei actuale jpeg

Pandemia de coronavirus, însoțită de evenimente și tendințe mai mult sau mai puțin legate de aceasta, au reactualizat nevoia lecturii a două cărți fundamentale ale sfîrșitului secolului trecut: Sfîrșitul istoriei și ultimul om (publicată în 1992) a lui Francis Fukuyama (născut în 1952) și Ciocnirea civilizațiilor și refacerea ordinii mondiale (1996) a lui Samuel Huntington (1927-2008).

Ambele cărți ale celor doi iluștri politologi americani au plecat de la articole-eseu publicate în reviste de specialitate, (Fukuyama în The National Interest – august 1989, Huntington în Foreign Affairs, vara 1993) și mie personal mi-au marcat cariera de jurnalist la BBC în anii 1990 și 2000. Pentru că acesta este un articol de presă și nu unul academic, mă văd obligat să expun foarte pe scurt ideea de bază a celor două cărți, deși mesajul e mult mai complex.

În esență, Fukuyama susținea că, după Războiul Rece, omenirea se va îndrepta către democrația liberală, chiar dacă ritmurile în diferite zone ale globului vor fi diferite. Huntington, dimpotrivă, prevedea că, în noua situație, naționalismul și religia, minimalizate de Fukuyama, vor juca un rol major și el a împărțit lumea în șapte „civilizații”, care se află adeseori în conflict una cu cealaltă.

● Sfîrșitul „Sfîrșitului istoriei”

Atacurile din 11 septembrie 2001 și invaziile conduse de Statele Unite în Afganistan și Irak au readus în atenție cele două cărți.

Fukuyama a fost chiar semnatar al Manifestului pentru un nou secol american – practic, documentul programatic al curentului neo-conservator, alături de personaje-cheie ale administrației președintelui George W. Bush (2001-2009), ca vicepreședintele Dick Cheney, ministrul Apărării Donald Rumsfeld și adjunctul acestuia, Paul Wolfowitz.

Eșecul post-intervenție și schimbare de regim în Afganistan și Irak, ca și respingerea transplantului democrației liberale în cele două țări – unul dintre obiectivele declarate  ale curentului neo-conservator – i-au făcut pe mulți observatori să proclame „Sfîrșitul Sfîrșitului istoriei”, implicit victoria teoriilor lui Huntington asupra celor ale lui Fukuyama, acuzat, între altele, de naivitate.

Mai recent, ascensiunea Chinei (la care Fukuyama a revenit chiar din 2011 într-o dezbatere cu Weiwei Zhang, teoreticianul statului-civilizație chinez), politica externă tot mai agresivă a Beijing-ului, mai ales în contextul pandemiei de coronavirus, aparent pornită din orașul chinez Wuhan, au scos din nou la suprafață antiteza Fukuyama-Huntington (acesta din urmă menționînd în cartea sa China ca pe o civilizație separată).

● Avertismentele lui Fukuyama

Dar a fost oare Fukuyama un optimist și un naiv iremediabil cînd a publicat cartea sa? O lectură mai atentă a textului său relevă avertismentele pe care politologul american le-a inserat în cartea sa care celebrează victoria democrației liberale la sfîrșitul Războiului Rece.

În fapt, scrie Fukuyama, pericolul pentru democrațiile liberale nu vine esențialmente din partea regimurilor dictatoriale și autoritare din exterior, ci chiar din interiorul acestor democrații.

„Principiile economice liberale nu oferă sprijin comunităților tradiționale; din contra, tind să atomizeze și să separe oamenii”, avertizează Fukuyama.

Contrar afirmațiilor egalității absolute care, cel puțin retoric, guvernează ordinea liberală, Fukuyama susține că, dacă liberalismul încearcă „să scoată în afara legii diferențele dintre urît și frumos sau pretinde că o persoană fără picioare nu este doar spirituală, ci fizic egală cu cineva întreg în corp, atunci argumentul va ajunge în decursul timpului să se autorespingă, așa cum a fost comunismul”.

Vă sună cunoscut? George Floyd, Black Lives Matter, Cancel culture, Cultural appropriation, corectitudine politică, conservatori vs progresiști etc. – toate acestea sînt evenimente, fenomene și tendințe specifice democrațiilor liberale, care au dus la o exacerbare a tensiunilor, ba chiar la violențe în țările pe care Samuel Huntington le includea în civilizația occidentală.

Descrierea tradițională a lui Fukuyama ca triumfalist liberal ignoră profețiile sale mai întunecate cum ar fi „gîndirea modernă nu ridică bariere în calea unui viitor război nihilist împotriva democrației liberale din partea celor crescuți în sînul ei”. El avertizează că, contrar afirmațiilor invocate atît de des în numele său, „cei care rămîn nemulțumiți vor avea întotdeauna potențialul de a repeta istoria”.

● Ciocnirea civilizațiilor în SUA

Cît despre Huntington, cheia de interpretare este oarecum diferită și, de asemenea, nuanțată: China și Rusia au devenit mai agresive, dar mișcările islamiste radicale Al-Qaeda și Statul Islamic au eșuat, însă ciocnirea civilizațiilor rămîne mai aproape de realitate decît sfîrșitul istoriei.

În ultimii ani ai vieții, Huntington a introdus ciocnirea civilizațiilor în analiza societății americane. El devenise obsedat de evoluția demografică din SUA.

Huntington era preocupat de faptul că concentrarea hispanicilor din vestul SUA ar putea duce la o creștere a naționalismului mexican și la o mișcare politică ce ar putea cere reîntoarcerea teritoriului la Mexic, care a fost anexat de americani în războiul din 1848.

Huntington și-a exprimat teama că moștenirea anglo-americană a fost subminată și că este indispensabilă procesului de dezvoltare din America. El a vrut să păstreze America albă mai degrabă decît să existe o democrație multirasială.

Iar aceste preocupări ale lui Huntington la sfîrșitul vieții i-au atras acuzații de rasism. Cert este că Statele Unite sînt azi o țară mai divizată ca oricînd, cel puțin în ultimul secol, iar faliile din societate duc cu gîndul tocmai la teoriile huntingtoniene tîrzii.

În concluzie, Fukuyama și Huntington rămîn actuali și azi, așa cum Biblia rămîne actuală după mai bine de două milenii.

Pericolul este însă o interpretare a aparentelor profeții cuprinse în aceste texte într-o cheie actuală, complet ruptă de contextul în care au fost ele scrise cu ani, decenii, secole sau chiar milenii în urmă.

În încheiere, o recomandare: recitiți-i  pe Fukuyama și pe Huntington. N-o să vă pară rău.

Petru Clej este jurnalist, corespondent RFI la Londra.

image png
Ceasurile organismelor
Majoritatea organismelor vii au astfel de ritmuri sincronizate cu o durată de aproximativ 24 de ore, cea a unei zile pe Pămînt.
image png
Scrierea și scrisul
Cînd unii «intelectuali» catadicsesc (nu catadixesc!) să scrie cîteva rînduri, îți pui mîinile în cap! Dixi!...”
p 22 la Necsulescu jpg
Mama, între Leagăn și Lege
Cu alte cuvinte, a seta o limită fermă și apoi a putea fi alături de copil în stările lui de revoltă, furie și neputință în timp ce asimilează limita.
image png
De la supă la politică
Anul trecut, o investigație jurnalistică a WELT a scos la iveală țelul principal al asociației: acela de a se transforma într-un partid politic.
p 22 jpg
Limba trădătoare
Și, cu toate acestea, ce capacitate formidabilă au de a distruge vieți…”.
image png
Casă bună
Însă, de bună seamă, pe vremea lui Socrate, și casele erau mai... reziliente, și timpul avea mai multă răbdare...
p 22 Radu Paraschivescu WC jpg
Radu Paraschivescu. Portret sumar
Cărţile lui Radu Paraschivescu sînt mărturia unei curiozităţi insaţiabile, a unui umor inefabil şi a unei verve torenţiale.
p 22 WC jpg
„Trecutul e o țară străină“
Ethos creștin? Indiferent de explicație, gestul este de o noblețe spirituală pe care ar trebui să o invidiem de-a dreptul.
image png
Cînd trădarea e familiară
Filmul devine astfel o restituire simbolică pentru experiențele trăite.
p 7 coperta 1 jpg
Sfîrșitul visului african
Începutul „oficial” al Françafrique e considerat anul 1962, cînd Charles de Gaulle l-a însărcinat pe Jacques Foccart, întemeietorul unei firme de import-export de succes, cu coordonarea politicii africane a Franței.
p 22 la Gherghina WC jpg
Cabinetul de curiozități al evoluției
În ciuda spectaculoasei diversități a organismelor vii, evoluția a făcut ca, prin înrudirea lor, acestea să se asemene ramurilor unui singur arbore.
image png
Sofisme combinate
Și în cazul comunicării interpersonale, distincția dintre „public” și „privat” contează.
fbman png
Testul omului-facebook
Dar să identificăm oamenii-facebook din lumea noastră și să îi tratăm ca atare, încă mai putem.
image png
Încăpățînare discursivă
Altminteri, cînd politicienii nu-și înțeleg misiunea, cheltuindu-și energia în dispute stupide și inutile, rezultatul poate fi ușor de ghicit.
1031 22 23 jpg
O lume schizoidă
Laura Carmen Cuțitaru este conferențiar la Literele ieșene, specializată în lingvistică americană.
the running man jpg
Arta figurativă și teoria recapitulării
Totodată, ambele dezvăluie peisaje unice, de o frumusețe nemaiîntîlnită.
image png
Dezamăgirea ca „dezvrăjire”
Este o deșteptare amară, dar deșteptare. Ni se pare că ni s-a luat un solz de pe ochi.
image png
De ce 2 și nu 1
Ajunși în acest ultim punct, tot ceea ce putem, așadar, conștientiza e că nu sîntem niciodată 1, ci 2, că nu sîntem niciodată singuri
image png
Oglinzile sparte ale organismelor
Astfel, poate că natura se repetă, dar nu vrea mereu să spună același lucru.
image png
Topografia iertării
Uneori, poate să apară efectul iertării de sine pentru neputința de a ierta pe alții din afară.
p 23 WC jpg
Etică și igienă
Revenind acum la psihologie și experimente, Arie Bos notează că „acolo unde miroase a substanțe de igienă, oamenii se comportă mai sociabil și mai generos”.
p 21 Viktor E  Frankl WC jpg
Pustiul refuzat
Nimic de adăugat, nimic de comentat.
p 22 jpg
Contradicțiile dreptului proprietății intelectuale
Ce înseamnă, mai exact, forma radicală a ideii? Înseamnă forma simplificată și agresivă a ideii.
p 7 LibertÔÇÜ 6 jpg
Dreptate pentru vînzătorii stradali
Comerțul stradal e o activitate economică legitimă prin care își cîștigă existența milioane de oameni.

Adevarul.ro

image
Semnalul de alarmă tras de un economist de top: mai puțini bani europeni, mai mulți pensionari. Ce soluții propune României
Economistul Radu Crăciun avertizează asupra turbulențelor economice care ne așteaptă în următorii ani. El susține că România va traversa inevitabil o perioadă mai delicată, din 2027, când începe un prim val de pensionare a „decrețeilor”, cu urmări asupra pieței muncii, iar PNRR va lua sfârșit
image
Sclavia, din nou la modă în România. „Este atât de sumbru și de macabru modul în care se întâmplă lucrurile”
Avem cei mai mulți cetățeni exploatați prin muncă forțată, cele mai multe femei și cei mai mulți minori traficați pentru exploatare sexuală, comparativ cu celelalte state membre. Iar pentru asta este vina statului, atrag atenția experții, care spun că tinerii români cresc pentru a deveni victime.
image
Capcana din pachetele de țigări. De ce ajung unii să fumeze 20 de țigări pe zi
Fumatul a devenit un viciu tot mai răspândit, care debutează la vârste din ce în ce mai fragede, susțin specialiștii. Astfel, foarte multe persoane ajung să fumeze chiar și 20 de țigări pe zi.

HIstoria.ro

image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.